Pierderea proprietatii in favoarea statului. Jurisprudenta C. E. D. O.

Pierderea proprietatii in favoarea statului. Jurisprudenta C. E. D. O.
Preț: 24,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 216
Categoria: Carti Diverse

DESCRIERE

Data aparititei: 20 Iulie 2012

In seria de culegeri privind jurisprudenta C. E. D. O., o doua carte, dupa cea care vizeaza arestarea si detentia, este dedicata dreptului de proprietate, domeniu ceva mai recent in jurisprudenta Curtii, dar care prezinta interes in continuare, in contextul modificarii perceptiilor juridice si sociale asupra proprietatii.

In conditiile in care hotararile Curtii Europene privind proprietatea sunt cunoscute mai cu seama in raport de problema imobilelor nationalizate, am considerat prioritara publicarea acestei carti, care incearca sa sintetizeze ultimii ani de jurisprudenta in materia protectiei proprietatii, astfel cum este aceasta garantata prin art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, extinzandu-ne insa cercetarile si asupra altor probleme de interes (dreptul la pensie si alte asigurari sociale, confiscarea si sechestrarea, raporturile de locatiune, executarea hotararilor judecatoresti).

Precum toate celelalte lucrari care compun sau vor compune aceasta serie, si cea de fata si-a propus sa acopere un eventual gol de informatie intr-o maniera cat mai sintetica, incercand sa surprinda aspectele esentiale ale fiecareia dintre cele 130 de cauze rezumate.

Radu Chirita (coordonator)






Cuprins
Capitolul I. Domeniul de aplicabilitate_________________ 1
§1. Noţiunea de bun ______________________________ 1
1. Imposibilitatea recuperării economiilor de valută
„veche” în urma dezmembrării Republicii Federale
Socialiste Iugoslavia [cauza Ališić şi alţii c. Bosniei
şi Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei, Sloveniei şi Fostei
Republici Iugoslave a Macedoniei, Decizia din 17
octombrie 2011 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 60642/08)] _____________________________ 1
2. Drept de proprietate intelectuală. Cerere de
înregistrare a unei mărci. Interese de natură
patrimonială [cauza Anheuser-Busch Inc. c.
Portugaliei, Hotărârea din 11 ianuarie 2007
(Marea Cameră) (cererea nr. 73049/01)]________ 2
3. Radiere de pe tabloul avocaţilor. Ingerinţă în dreptul
de proprietate asupra clientelei [cauza Döring
c. Germaniei, Decizia din 9 noiembrie 1999
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 37595/97)]__________ 3
4. Interdicţie de exploatare a unui cinematograf.
Ingerinţă în dreptul de proprietate asupra clientelei
formate [cauza Iatridis c. Greciei, Hotărârea
din 25 martie 1999 (Marea Cameră) (cererea
nr. 31107/96)] _____________________________ 4
5. Dreptul unei persoane de a locui într-o locuinţă
determinată, fără a fi proprietar al acesteia.
Inexistenţa unui „bun” în sensul Convenţiei
[cauza J. L. S. c. Spaniei, Decizia din 27 aprilie 1999
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 41917/98)]__________ 5
6. Câştig viitor. „Bun” în sensul Convenţiei doar la
momentul la care este perceput sau face obiectul
unei creanţe exigibile [cauza John şi Margaret
Slough & A. J. şi W. King şi alţi 10 c. Regatului Unit,
Decizia din 26 septembrie 2000 (Secţia a III-a)
(cererile nr. 37679/97 şi nr. 37682/97)] _________ 6
Pierderea VIII proprietăţii în favoarea statului
7. Durata procedurii de expropriere [cauza Turgut şi
alţii c. Turciei, Hotărârea din 8 iulie 2008 (Secţia
a II-a) (cererea nr. 1411/03)] _________________ 7
§2. Dreptul de a dobândi un bun şi speranţa legitimă
de a dobândi un bun__________________________ 9
8. Dreptul de a dobândi un bun. Lipsa protecţiei prin
Convenţie [cauza Rudzińska c. Poloniei, Decizia
din 7 septembrie 1999 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 45223/99)] _____________________________ 9
9. Speranţă legitimă. Inexistenţa ei în lipsa unei
prevederi legale sau a practicii judiciare în sensul
acordării de despăgubiri [cauza Associazione
Nazionale Reduci Dalla Prigionia dall’Internamento
e dalla Guerra di Liberazione şi alţi 275
c. Germaniei, Decizia din 4 septembrie 2007
(Secţia a V-a) (cererea nr. 45563/04)] _________ 10
10. Existenţa speranţei legitime de a obţine un bun în
ipoteza în care dreptul este prevăzut într-o dispoziţie
legală. Un particular nu poate fi obligat la suportarea
dificultăţilor cu care se confruntă statul [cauza
S. A. Dangeville c. Franţei, Hotărârea din 16 aprilie
2002 (Secţia a II-a) (cererea nr. 36677/97)]_____ 11
11. Inexistenţa unui bun în urma abrogării unei legi
[cauza Poznanski şi alţii c. Germaniei, Decizia
din 3 iulie 2007 (Secţia a V-a) (cererea
nr. 25101/05)] ____________________________ 12
12. Dreptul la moştenire. Condiţiile speranţei legitime
[cauza Nacaryan şi Deryan c. Turciei, Hotărârea
din 8 ianuarie 2008 (Secţia a IV-a) (cererile
nr. 19558/02 şi nr. 27904/02)] _______________ 13
13. Necesitatea unei speranţe legitime [cauza Glaser c.
Republicii Cehe, Hotărârea din 14 februarie 2008
(Secţia a V-a) (cererea nr. 55179/00)] _________ 14
14. Dreptul la mărirea pensiei, ca drept de creanţă.
Protejarea de către Convenţie doar în măsura în care
acesta este exigibil [cauza Ouzounis şi alţii c.
Greciei, Hotărârea din 18 aprilie 2002 (Secţia I)
(cererea nr. 49144/99)]_____________________ 15
15. Speranţa legitimă de a obţine rambursarea TVA
[cauza Intersplav c. Ucrainei, Hotărârea din
Cuprins IX
9 ianuarie 2007 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 803/02)] ______________________________ 16
16. Dispariţia speranţei legitime [cauza Lenskaya c.
Rusiei, Hotărârea din 29 ianuarie 2009 (Secţia I)
(cererea nr. 28730/03)]_____________________ 17
Capitolul al II-lea. Condiţiile generale ale justificării
unei ingerinţe în dreptul de proprietate ___________ 20
§1. Legalitatea măsurii __________________________ 20
17. Lege retroactivă. Justificarea limitării proprietăţii
[cauza Sud Parisienne de Construction c. Franţei,
Hotărârea din 11 februarie 2010 (Secţia a V-a)
(cererea nr. 33704/04)]_____________________ 20
18. Rambursarea unei sume reţinute greşit cu titlu de
impozit. Pensionare cadru militar [cauza Valer Pop
c. României, Hotărârea din 13 decembrie 2007
(Secţia a III-a) (cererea nr. 26511/04)] ________ 21
19. Nerespectarea principiului legalităţii privării de
proprietate. Neîndeplinirea condiţiei previzibilităţii
măsurii [cauza Bozcaada Kimisis Teodoku Rum
Ortodoks Kilisesi Vakfı c. Turciei (nr. 2), Hotărârea
din 6 octombrie 2009 (Secţia a II-a) (cererile nr.
37646/03, nr. 37665/03, nr. 37992/03, nr. 37993/03,
nr. 37996/03, nr. 37998/03, nr. 37999/03 şi
nr. 38000/03)] ____________________________ 22
20. Modul de calcul al taxei de avere şi aplicarea unui
plafon într-un cuantum care să nu depăşească venitul
disponibil [cauza Imbert de Trémiolles c. Franţei,
Decizia din 4 ianuarie 2008 (Secţia a III-a)
(cererile nr. 25834/05 şi nr. 27815/05)] ________ 24
21. Adoptarea unei legi pentru a anula efectele unei
jurisprudenţe [cauza Aubert şi alţi 8 c. Franţei,
Hotărârea din 9 ianuarie 2007 (Secţia a II-a)
(cererile nr. 31501/03, nr. 31870/03, nr. 13045/04,
nr. 13076/04, nr. 14838/04, nr. 17558/04,
nr. 30488/04, nr. 45576/04 şi nr. 20389/05)] ____ 26
22. Contribuţii din salarii. Retragerea unor sume din
salarii pentru finanţarea activităţii sindicatelor în
cazul persoanelor care nu sunt membri ai sindicatului
[cauza Evaldsson şi alţii c. Suediei, Hotărârea
Pierderea X proprietăţii în favoarea statului
din 13 februarie 2007 (Secţia a II-a) (cererea
nr. 75252/01)] ____________________________ 29
23. Alocaţii speciale. Întreruperea termenului de
prescripţie. Lipsa unei dispoziţii exprese care să
prevadă funcţionarul competent să întrerupă curgerea
termenului de prescripţie [cauza Lelas c. Croaţiei,
Hotărârea din 20 mai 2010 (Secţia I) (cererea
nr. 55555/08)] ____________________________ 30
24. Schimbarea jurisprudenţei care a avut ca efect
obligarea reclamantului la plata unor despăgubiri
[cauza Hoare c. Regatului Unit, Decizia din 12
aprilie 2011 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 16261/08)] ____________________________ 32
25. Modificarea unei legi în scopul avantajării statului
în litigii pendinte [cauza Joubert c. Franţei,
Hotărârea din 23 iulie 2009 (Secţia a V-a)
(cererea nr. 30345/05)]_____________________ 33
§2. Drepturile procedurale privind limitarea
proprietăţii ________________________________ 35
26. Necesitatea egalităţii între părţi [cauza Meïdanis
c. Greciei, Hotărârea din 22 mai 2008 (Secţia I)
(cererea nr. 33977/06)]_____________________ 35
27. Necesitatea unei proceduri rapide în cazul litigiilor
privind acţiunile unei corporaţii [cauza Shesti Mai
Engineering OOD şi alţii c. Bulgariei, Hotărârea
din 20 septembrie 2011 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 17854/04)] ____________________________ 36
28. Dizolvarea unei societăţi comerciale. Legalitatea
procedurii. Necesitatea unei flexibilităţi a statului
[cauza OAO Neftyanaya kompaniya Yukos c. Rusiei,
Hotărârea din 20 septembrie 2011 (Secţia I)
(cererea nr. 14902/04)]_____________________ 37
29. Data de la care se produc efectele unei hotărâri
judecătoreşti privind pensia [cauza Reveliotis c.
Greciei, Hotărârea din 4 decembrie 2008
(Secţia I) (cererea nr. 48775/06)] _____________ 40
30. Litigiu de dreptul muncii. Aplicarea unor perioade
limitative diferite şi a unor date de la care începeau
să curgă penalităţi de întârziere care privilegiau statul
[cauza Zouboulidis c. Greciei (nr. 2), Hotărârea
Cuprins XI
din 25 iunie 2009 (Secţia I) (cererea
nr. 36963/06)] ____________________________ 41
31. Refuzul de a returna o taxă necuvenită. Lipsa
remediilor interne efective şi eficace. Interes public
[cauza Aon Conseil et Courtage S. A. şi Christian
de Clarens S. A. c. Franţei, Hotărârea din
25 ianuarie 2007 (Secţia I) (cererea
nr. 70160/01)] ____________________________ 43
32. Existenţa obligaţiei statului de a asigura unei
persoane lipsite de capacitate de exerciţiu garanţiile
procedurale necesare în cazul licitaţiilor [cauza
Zehentner c. Austriei, Hotărârea din 16 iulie 2009
(Secţia I) (cererea nr. 20082/02)] _____________ 45
§3. Obligaţiile pozitive ale statului _________________ 47
33. Încălcarea obligaţiei pozitive a statului de a garanta
posibilitatea proprietarilor de a se folosi efectiv de
bunurile lor [cauza Plechanow c. Poloniei,
Hotărârea din 7 iulie 2009 (Secţia a IV-a)
(cererea nr. 22279/04)]_____________________ 47
34. Obligaţia pozitivă a statului de a efectua o anchetă
penală în cazul atingerilor grave ale proprietăţii
[cauza Blumberga c. Letoniei, Hotărârea din 14
octombrie 2008 (cererea nr. 70930/01)]________ 48
Capitolul al III-lea. Ingerinţa în exerciţiul proprietăţii___ 50
§1. Privarea de proprietate. Exproprierea.
Exproprierea de fapt ________________________ 50
35. Expropriere de fapt. Ocuparea unui teren prin
inundarea acestuia [cauza Burghelea c. României,
Hotărârea din 27 ianuarie 2009 (Secţia a III-a)
(cererea nr. 26985/03)]_____________________ 50
36. Vidarea proprietăţii prin calificarea unui bun drept
aparţinând domeniului public [cauza Köktepe c.
Turciei, Hotărârea din 22 iulie 2008
(Secţia a II-a) (cererea nr. 35785/03)] _________ 53
37. Refuzul autorităţilor de a emite o decizie de
expropriere din lipsa fondurilor pentru plata
despăgubirilor [cauza Potomska şi Potomski c.
Poloniei, Hotărârea din 29 martie 2011
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 33949/05)]_________ 54
Pierderea XII proprietăţii în favoarea statului
38. Pierderea retroactivă a capacităţii persoanei juridice
de a dobândi bunuri imobile. Anularea titlurilor sale
de proprietate [cauza Fener Rum Erkek Lisesi Vakfı
c. Turciei, Hotărârea din 9 ianuarie 2007
(Secţia a II-a) (cererea nr. 34478/97)] _________ 55
39. Vânzare silită a unui teren ipotecat. Privare de
proprietate care nu a putut fi controlată pe cale
judiciară [cauza Tsironis c. Greciei,
Hotărârea din 6 decembrie 2001 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 44584/98)]_____________________ 56
40. Expropriere. Determinarea cuantumului
despăgubirii [cauza Kozacıoğlu c. Turciei,
Hotărârea din 19 februarie 2009 (Marea
Cameră) (cererea nr. 2334/03)] ______________ 57
41. Expropriere de fapt. Stabilirea unei rate a
dobânzii mai mică decât în cazul exproprierilor
de drept [cauza Sarıca şi Dilaver c. Turciei,
Hotărârea din 27 mai 2010 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 11765/05)]_____________________ 59
42. Indemnizaţie de expropriere absorbită în totalitate
de costurile legale [cauza Perdigão c. Portugaliei,
Hotărârea din 4 august 2009 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 24768/06)]_____________________ 60
43. Eroare a unei instanţe de judecată care a condus la
imposibilitatea reclamanţilor de a obţine un control
judiciar asupra exproprierii terenului deţinut
[cauza Serghides şi Christoforou c. Ciprului,
Hotărârea din 5 noiembrie 2002 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 44730/98)]_____________________ 61
44. Lipsa vreunei indemnizaţii pentru exproprierea
suferită. Imposibilitatea de a construi pe terenul
supus exproprierii pentru o perioadă mai mare
de 36 de ani. Sarcină specială şi exorbitantă pentru
titularul dreptului la indemnizare [cauza Terazzi
SRL c. Italiei, Hotărârea din 17 octombrie 2002
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 27265/95)]_________ 62
45. Expropriere. Calculul posterior al valorii
despăgubirii [cauza Urbárska obec Trenčianske
Biskupice c. Slovaciei, Hotărârea din 27 noiembrie
2007 (Secţia a IV-a) (cererea nr. 74258/01)] ____ 62
Cuprins XIII
46. Expropriere. Rata dobânzii datorate la sumele
stabilite cu titlu de despăgubiri [cauza Yetiş şi
alţii c. Turciei, Hotărârea din 6 iulie 2010
(Secţia a II-a) (cererea nr. 40349/05)] _________ 63
47. Terenuri expropriate. Aparenţa de legalitate a unui act
administrativ creează o situaţie juridică credibilă
pentru particular, căruia nu îi poate fi imputabilă o
disfuncţionalitate a administraţiei [cauza Zafranas
c. Greciei, Hotărârea din 4 octombrie 2011
(Secţia I) (cererea nr. 4056/08)] ______________ 64
48. Calcularea valorii de expropriere. Expertiză făcută
din birou [cauza Bistrović c. Croaţiei, Hotărârea
din 31 mai 2007 (Secţia I) (cererea
nr. 25774/05)] ____________________________ 66
49. Calculul indemnizaţiei de expropriere bazate pe
caracteristicile specifice ale bunurilor expropriate, şi
nu pe valoarea lor de piaţă [cauza Helly şi alţii c.
Franţei, Decizia din 11 octombrie 2011
(Secţia a V-a) (cererea nr. 28216/09)] _________ 67
50. Marja de apreciere amplă de care beneficiază
statul în cazul stabilirii cuantumului indemnizaţiei
în caz de expropriere. Dreptul de a spera la o
coerenţă rezonabilă între deciziile statului privind
aceleaşi bunuri [cauza Jokela c. Finlandei,
Hotărârea din 21 mai 2002 (Secţia a IV-a)
(cererea nr. 28856/95)]_____________________ 68
51. Cuantumul indemnizaţiei de expropriere. Plusul de
valoare pe care l-a înregistrat terenul în intervalul de
timp de la momentul exproprierii şi până la plata
efectivă [cauza Motais de Narbonne c. Franţei,
Hotărârea din 2 iulie 2002 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 48161/99)]_____________________ 70
52. Creşterea valorii terenului ca urmare a unor acte
ale statului. Calculul valorii de expropriere
[cauza Vistiņš şi Perepjolkins c. Letoniei,
Hotărârea din 8 martie 2011 (Secţia a III-a)
(cererea nr. 71243/01)]_____________________ 71
53. Durata procedurii de expropriere [cauza Ayangil
şi alţii c. Turciei, Hotărârea din 6 decembrie 2011
(Secţia a II-a) (cererea nr. 33294/03)] _________ 72
Pierderea XIV proprietăţii în favoarea statului
54. Rezoluţiunea contractelor subsecvente unui
contract nul [cauza Gladysheva c. Rusiei,
Hotărârea din 6 decembrie 2011 (Secţia I)
(cererea nr. 7097/10)]______________________ 73
55. Casă construită fără autorizaţie. Obligarea
proprietarului la demolare. Necesitatea protejării şi
conservării mediului [cauza Hamer c. Belgiei,
Hotărârea din 27 noiembrie 2007 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 21861/03)]_____________________ 75
56. Refuzul de a restitui un imobil abandonat datorită
declanşării războiului [cauza Đokić c. Bosniei şi
Herţegovinei, Hotărârea din 27 mai 2010
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 6518/04)] _________ 77
§2. Confiscarea şi sechestrarea ____________________ 78
57. Confiscarea sumei de bani nedeclarate la vamă
[cauza Ismayilov c. Rusiei, Hotărârea din 6
noiembrie 2008 (Secţia I) (cererea
nr. 30352/03)] ____________________________ 78
58. Sechestrarea unei nave iraniene. Obligaţiile statului
de despăgubire [cauza Compania de transport naval
a Republicii Islamice a Iranului c. Turciei,
Hotărârea din 13 decembrie 2007 (Secţia a III-a)
(cererea nr. 40998/98)]_____________________ 79
59. Sechestru judiciar. Efectele ridicării acestuia
[cauza Tendam c. Spaniei, Hotărârea din 13 iulie
2010 (Secţia a III-a) (cererea nr. 25720/05)] ____ 80
60. Confiscarea bunurilor folosite pentru trafic de
stupefiante [cauza Bowler International Unit c.
Franţei, Hotărârea din 23 iulie 2009 (Secţia
a V-a) (cererea nr. 1946/06)] ________________ 81
61. Decizie de confiscare definitivă a unor sume
de bani fără proba culpabilităţii [cauza Butler
c. Regatului Unit, Decizia din 27 iunie 2002
(Secţia a III-a) (cererea nr. 41661/98)] ________ 83
62. Confiscarea averii conducătorilor comunişti
[cauza Honecker, Axen, Teubner şi Jossifov c.
Germaniei, Decizia din 15 noiembrie 2001
(Secţia a III-a) (cererile nr. 53991/00 şi
nr. 54999/00)] ____________________________ 85
Cuprins XV
63. Confiscarea extinsă [cauza Riela şi alţii c. Italiei,
Decizia din 4 septembrie 2001 (Secţia I)
(cererea nr. 52439/99)]_____________________ 86
64. Confiscarea localului folosit pentru săvârşirea unei
infracţiuni conexe cu traficul de persoane.
Reglementarea folosirii bunurilor conform interesului
general [cauza Tas c. Belgiei, Decizia din 12 mai
2009 (Secţia a II-a) (cererea nr. 44614/06)]_____ 87
§3. Raporturile de locaţiune ______________________ 88
65. Obligaţia de a prelungi contracte de locaţiune
[cauza Gauchin c. Franţei, Hotărârea din 19 iunie
2008 (Secţia a V-a) (cererea nr. 7801/03)]______ 88
66. Imposibilitatea proprietarului de a rezilia un
contract de locaţiune. Inexistenţa încălcării dreptului
la protecţia proprietăţii [cauza Almeida Ferreira
şi Melo Ferreira c. Portugaliei, Hotărârea din
21 decembrie 2010 (Secţia a II-a) (cererea
nr. 41696/07)] ____________________________ 90
67. Evacuarea persoanelor dintr-un imobil, dispusă doar
în baza unui ordin oral al ministrului afacerilor
interne. Atingere adusă folosinţei bunurilor [cauza
Saghinadze şi alţii c. Georgiei, Hotărârea din
27 mai 2010 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 18768/05)] ____________________________ 92
Capitolul al IV-lea. Ingerinţe generale în dreptul
de proprietate________________________________ 94
§1. Dreptul la pensie şi alte asigurări sociale_________ 94
68. Convenţia nu garantează, prin ea însăşi, dreptul la
prestaţii sociale. Excepţie – situaţia în care dreptul
decurge din contribuţii periodice achitate anterior
[cauza Salvetti c. Italiei, Decizia din 9 iulie 2002
(Secţia I) (cererea nr. 42197/98)] _____________ 94
69. Caracterele dreptului la pensie [cauza Andrejeva
c. Letoniei, Hotărârea din 18 februarie 2009
(Marea Cameră) (cererea nr. 55707/00)]_______ 95
70. Revocarea deciziei de acordare a pensiei anticipate
[cauza Moskal c. Poloniei, Hotărârea din 15
septembrie 2009 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 10373/05)] ____________________________ 97
Pierderea XVI proprietăţii în favoarea statului
71. Desfiinţarea retroactivă a pensiei speciale prin
modificarea contractului colectiv de muncă
[cauza Aizpurua Ortiz şi alţii c. Spaniei,
Hotărârea din 2 februarie 2010 (Secţia a III-a)
(cererea nr. 42430/05)]_____________________ 98
72. Pierderea totală şi automată a drepturilor de
pensie şi a beneficiilor de bunăstare în urma unei
condamnări penale [cauza Apostolakis c.
Greciei, Hotărârea din 22 octombrie 2009
(Secţia I) (cererea nr. 39574/07)] _____________ 99
73. Speranţa de a obţine o pensie [cauza Phocas
c. Franţei, Decizia din 13 septembrie 2007
(Secţia a III-a) (cererea nr. 15638/06)] _______ 100
74. Problema cumulului pensiilor militare cu pensiile
obişnuite [cauza Tarkoev şi alţii c. Estoniei,
Hotărârea din 4 noiembrie 2010 (Secţia a V-a)
(cererile nr. 14480/08 şi nr. 47916/08)] _______ 101
75. Condiţiile reducerii pensiilor ca urmare
a plafonării lor [cauza Valkov şi alţii c. Bulgariei,
Hotărârea din 25 octombrie 2011 (Secţia a IV-a)
(cererile nr. 2033/04, nr. 19125/04, nr. 19475/04,
nr. 19490/04, nr. 19495/04, nr. 19497/04,
nr. 24729/04, nr. 171/05 şi nr. 2041/05)] ______ 103
76. Revocarea dreptului la acordarea pensiei de
invaliditate, cu motivarea că starea de sănătate a
beneficiarului nu mai întruneşte condiţiile prevăzute
de legea internă [cauza Wieczorek c. Poloniei,
Hotărârea din 8 decembrie 2009 (Secţia a IV-a)
(cererea nr. 18176/05)]____________________ 105
77. Scăderea vârstei de pensionare [cauza Andrle c.
Republicii Cehe, Hotărârea din 17 februarie 2011
(Secţia a V-a) (cererea nr. 6268/08)] _________ 106
78. Refuzul statului de a calcula pensia prin raportare la
inflaţie [cauza Carson şi alţii c. Regatului Unit,
Hotărârea din 16 martie 2010 (Marea Cameră)
(cererea nr. 42184/05)]____________________ 108
79. Refuzul de a plăti prestaţii sociale străinilor [cauza
Luczak c. Poloniei, Hotărârea din 27 noiembrie
2007 (Secţia a IV-a) (cererea nr. 77782/01)] ___ 110
Cuprins XVII
80. Excluderea deţinuţilor din sistemul de pensii
[cauza Stummer c. Austriei, Hotărârea din 7 iulie
2011 (Marea Cameră) (cererea nr. 37452/02)] _ 112
81. Refuzul de a acorda pensia unui avocat datorită
retragerii dreptului de a practica [cauza Klein c.
Austriei, Hotărârea din 3 martie 2011 (Secţia I)
(cererea nr. 57028/00)]____________________ 115
82. Neacordarea pensiei din considerente legate de
cetăţenie [cauza Zeïbek c. Greciei, Hotărârea din
9 iulie 2009 (Secţia I) (cererea nr. 46368/06)] __ 115
§2. Despăgubiri pentru nedreptăţile produse
de regimurile comuniste_____________________ 117
83. Prelungirea nejustificată a judecării unei cereri de
despăgubire pentru victimele represiunii comuniste
[cauza Klaus şi Iouri Kiladzé c. Georgiei,
Hotărârea din 2 februarie 2010 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 7975/06)]_____________________ 117
84. Privare de proprietate ca urmare a legislaţiei
adoptate cu scopul de a despăgubi victimele
exproprierii arbitrare din perioada regimului
comunist [cauza Velikovi şi alţii c. Bulgariei,
Hotărârea din 15 martie 2007 (Secţia a V-a)
(cererile nr. 43278/98, nr. 45437/99, nr. 48380/99,
nr. 48014/99, nr. 51362/99, nr. 53367/99,
nr. 60036/00, nr. 73465/01 şi nr. 194/02)] _____ 118
§3. Imobile naţionalizate ________________________ 120
85. Procesul de retrocedare prin echivalent [cauza
Maria Atanasiu şi alţii c. României, Hotărârea-pilot
din 12 octombrie 2010 (Secţia a III-a) (cererile
nr. 30767/05 şi nr. 33800/06)] ______________ 120
86. Existenţa a două titluri de proprietate [cauza Puşcaş
c. României, Hotărârea din 11 octombrie 2007
(Secţia a III-a) (cererea nr. 30502/03)] _______ 123
87. Protecţia proprietarilor de case naţionalizate.
O. U. G. nr. 40/1999 [cauza Rodica Mihaela
Rotaru c. României, Hotărârea din 10 noiembrie
2009 (Secţia a III-a) (cererea nr. 34325/05)] ___ 125
88. Refuzul statului de a asigura despăgubirile pentru
imobile naţionalizate [cauza Aurel Popa c.
Pierderea XVIII proprietăţii în favoarea statului
României, Hotărârea din 16 iulie 2009 (Secţia
a III-a) (cererea nr. 21318/02)] _____________ 126
89. Vânzarea de către stat a bunurilor naţionalizate
[cauza Brazdă şi Maliţa c. României, Hotărârea din
31 mai 2007 (Secţia a III-a) (cererea
nr. 75297/01)] ___________________________ 127
90. Legea nr. 18/1991. Emiterea a două titluri de
proprietate [cauza Drăculeţ c. României,
Hotărârea din 16 decembrie 2007 (Secţia I)
(cererea nr. 20294/02)]____________________ 129
91. Lipsa despăgubirilor stabilite de legea retrocedării
imobilelor [cauza Erbiceanu c. României, Hotărârea
din 26 aprilie 2007 (Secţia a III-a) (cererea
nr. 24959/02)] ___________________________ 130
92. Hotărâre judecătorească de restituire a imobilului
naţionalizat [cauza Hertzog şi alţii c. României,
Hotărârea din 26 iulie 2007 (Secţia a III-a)
(cererea nr. 34011/02)]____________________ 131
93. Refuzul de a reconstitui dreptul de proprietate asupra
unui imobil cu privire la care există un contract de
locaţiune în favoarea unui stat străin [cauza
Hirschhorn c. României, Hotărârea din
26 iulie 2007 (Secţia a III-a) (cererea
nr. 29294/02)] ___________________________ 133
94. Retrocedarea imobilelor preluate abuziv de regimul
nazist. Amendament cu efect retroactiv. Termenul
limită pentru introducerea cererii de retrocedare nu
este aplicabil drepturilor statului [cauza Althoff
şi alţii c. Germaniei, Hotărârea din 8
decembrie 2011 (Secţia a V-a) (cererea
nr. 5631/05)] ____________________________ 134
95. Oferirea unei locaţiuni pentru apartamentul
naţionalizat [cauza Kalinova c. Bulgariei,
Hotărârea din 8 noiembrie 2007 (Secţia a V-a)
(cererea nr. 45116/98)]____________________ 136
96. Anularea contractului de vânzare-cumpărare şi
restituirea preţului plătit la momentul încheierii
contractului [cauza Pincová şi Pinc c. Republicii
Cehe, Hotărârea din 5 noiembrie 2002
(Secţia a II-a) (cererea nr. 36548/97)] ________ 137
Cuprins XIX
97. Retrocedarea unei întreprinderi absorbite [cauza
Zaharievi c. Bulgariei, Hotărârea din 2 iulie 2009
(Secţia a V-a) (cererea nr. 22627/03)] ________ 138
§4. Executarea hotărârilor judecătoreşti ___________ 139
98. Obligaţia statului de a asigura executarea hotărârii
judecătoreşti de repunere în funcţie [cauza Ursan c.
României, Hotărârea din 6 aprilie 2010
(Secţia a III-a) (cererea nr. 35852/04)] _______ 139
99. Neexecutarea hotărârilor judecătoreşti privind
spaţiile locative [cauza Olaru şi alţii c. Moldovei,
Hotărârea-pilot din 28 iulie 2009 (Secţia a IV-a)
(cererile nr. 476/07, nr. 22539/05, nr. 17911/08,
nr. 13136/07)] ___________________________ 140
100. Executarea târzie a unei hotărâri judecătoreşti.
Efecte asupra devalorizării sumelor de bani [cauza
Todorov c. Bulgariei, Decizia din 13 mai 2008
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 65850/01)]________ 141
101. Statul nu poate invoca lipsa fondurilor pentru a
justifica neexecutarea hotărârilor judecătoreşti
[cauza Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucrainei,
Hotărârea din 15 octombrie 2009 (Secţia a V-a)
(cererea nr. 40450/04)]____________________ 142
102. Neexecutarea hotărârilor judecătoreşti [cauza
Burdov c. Rusiei (nr. 2), Hotărârea-pilot din
15 ianuarie 2009 (Secţia I) (cererea
nr. 33509/04)] ___________________________ 143
103. Încălcarea art. 6 din Convenţie, precum şi a
art. 1 din Protocolul nr. 1 prin nepunerea în
executare a hotărârilor judecătoreşti într-un termen
rezonabil de la momentul rămânerii definitive
[cauza Gaglione şi alţii c. Italiei, Hotărârea-pilot
din 21 decembrie 2010 (Secţia a II-a) (cererea
nr. 45867/07)] ___________________________ 145
104. Imposibilitatea de a pune în executare o hotărâre
judecătorească în vederea restituirii unui imobil
datorită introducerii unui moratoriu aplicabil pentru o
perioadă de aproximativ 12 ani [cauza Debelianovi
c. Bulgariei, Hotărârea din 29 martie 2007
(Secţia a V-a) (cererea nr. 61951/00)] ________ 147
Pierderea XX proprietăţii în favoarea statului
105. Obligaţia de a plăti impozite, generată de întârzierea
în executarea unei hotărâri judecătoreşti de către
autorităţi, prin care se stabilea cuantumul
despăgubirii corelative exproprierii [cauza Di
Belmonte c. Italiei, Hotărârea din 16 martie 2010
(Secţia a II-a) (cererea nr. 72638/01)] ________ 148
§5. Scăderea valorii proprietăţii __________________ 149
106. Imposibilitatea de a construi din considerente
urbanistice [cauza Richet şi Le Ber c. Franţei,
Hotărârea din 18 noiembrie 2010 (Secţia a V-a)
(cererile nr. 18990/07 şi nr. 23905/07)] _______ 149
107. Scăderea valorii unui imobil ca urmare a unor
construcţii adiacente [cauza Fägerskiöld c. Suediei,
Decizia din 26 februarie 2008 (Secţia a III-a)
(cererea nr. 37664/04)]____________________ 150
108. Interdicţia absolută de a construi [cauza Elia S. r. l. c.
Italiei, Hotărârea din 2 august 2001 (Secţia
a II-a) (cererea nr. 37710/97)] ______________ 152
§6. Alte ipoteze ________________________________ 152
109. Plata unor cheltuieli de judecată nejustificate
[cauza Perdigão c. Portugaliei, Hotărârea
din 16 noiembrie 2010 (Marea Cameră)
(cererea nr. 24768/06)]____________________ 152
110. Executarea prematură a sentinţei privind
executarea silită [cauza Vasilyev şi Kovtun c. Rusiei,
Hotărârea din 13 decembrie 2011 (Secţia I)
(cererea nr. 13703/04)]____________________ 153
111. Cuantum disproporţionat al amenzii [cauza Grifhorst
c. Franţei, Hotărârea din 26 februarie 2009
(Secţia I) (cererea nr. 28336/02)] ____________ 155
112. Exercitarea de către stat a unui drept de preemţiune
asupra unei opere de artă la 10 ani de la vânzarea
acesteia [cauza Beyeler c. Italiei, Hotărârea
din 5 ianuarie 2000 (Marea Cameră) (cererea
nr. 33202/96)] ___________________________ 156
113. Exercitarea dreptului de preemţiune de către
coproprietari [cauza Kanala c. Slovaciei,
Hotărârea din 10 iulie 2007 (Secţia a IV-a)
(cererea nr. 57239/00)]____________________ 158
Cuprins XXI
114. Pierderea proprietăţii prin uzucapiune [cauza
J. A. Pye (Oxford) Ltd şi J. A. Pye (Oxford) Land Ltd
c. Regatului Unit, Hotărârea din 30 august 2007
(Marea Cameră) (cererea nr. 44302/02)]______ 159
115. Obligaţia impusă unui proprietar de teren de a tolera
vânătoarea pe proprietatea sa [cauza Herrmann c.
Germaniei, Hotărârea din 26 iunie 2012 (Marea
Cameră) (cererea nr. 9300/07)] _____________ 160
116. Interdicţia de a folosi câinii pentru vânarea
mamiferelor sălbatice [cauza Friend şi alţii c.
Regatului Unit, Decizia din 24 noiembrie 2009
(Secţia a IV-a) (cererile nr. 16072/06 şi
nr. 27809/08)] ___________________________ 162
117. Imposibilitatea temporară a reclamantului de a
recupera economiile depuse la ramura cecenă a
Băncii de Economii a Rusiei [cauza Merzhoyev
c. Rusiei, Decizia din 17 ianuarie 2008
(Secţia I) (cererea nr. 68444/01)] ____________ 164
118. Limitarea dreptului de retragere a unor sume
de bani din depozite bancare din cauza dificultăţilor
financiare ale statului [cauza Trajkovski c. Fostei
Republici Iugoslave a Macedoniei, Decizia din 7
martie 2002 (Secţia a III-a) (cererea
nr. 53320/99)] ___________________________ 165
119. Rambursarea sumelor din depozitele deţinute
în bănci care au fost naţionalizate. Implementarea
nesatisfăcătoare a legislaţiei [cauza Suljagić c.
Bosniei şi Herţegovinei, Hotărârea din 3 noiembrie
2009 (Secţia a IV-a) (cererea nr. 27912/02)] ___ 166
120. Distribuirea nelegală a activului unei bănci
private de către lichidator [cauza Kotov c. Rusiei,
Hotărârea din 14 ianuarie 2010 (Secţia I)
(cererea nr. 54522/00)]____________________ 167
121. Obligaţia de a plăti taxe şi impozite [cauza
Allianz – Slovenská poisťovňa, a. s. şi alţii
c. Slovaciei, Decizia din 9 noiembrie 2010
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 19276/05)]________ 168
122. Întârzierea statului în rambursarea creanţelor fiscale
pentru impozitele plătite în avans [cauza Eko-Elda
AVEE c. Greciei, Hotărârea din 9 martie 2006
(Secţia I) (cererea nr. 10162/02)] ____________ 169
Pierderea XXII proprietăţii în favoarea statului
123. Suspendarea temporară a executării creanţelor unei
societăţi comerciale în lichidare. Procedură de
administrare extraordinară [cauza Saggio c. Italiei,
Hotărârea din 25 octombrie 2001 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 41879/98)]____________________ 170
124. Imposibilitatea de a accede la documentele propriei
societăţi comerciale [cauza Družstevní záložna
PRIA şi alţii c. Republicii Cehe, Hotărârea din
31 iulie 2008 (Secţia a V-a) (cererea
nr. 72034/01)] ___________________________ 171
125. Scăderea valorii unor acţiuni [cauza Marini c.
Albaniei, Hotărârea din 18 decembrie 2007
(Secţia a IV-a) (cererea nr. 3738/02)] ________ 173
126. Anularea licenţei pentru prestarea unor servicii
[cauza Megadat. com SRL c. Moldovei, Hotărârea
din 8 aprilie 2008 (Secţia a III-a) (cererea
nr. 21151/04)] ___________________________ 176
127. Rezilierea contractului de concesiune pentru
neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. Atingere
adusă folosinţei bunurilor [cauza Uzan şi alţii c.
Turciei, Decizia din 29 martie 2011 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 18240/03)]____________________ 177
128. Incapacitatea de a moşteni bunuri aflate în străinătate,
având în vedere pretinsa lipsă de reciprocitate dintre
cele două state în acest sens [cauza Apostolidi şi alţii
c. Turciei, Hotărârea din 27 martie 2007 (Secţia
a IV-a) (cererea nr. 45628/99)]______________ 178
129. Limitarea drepturilor financiare ale deţinuţilor
[cauza Laduna c. Slovaciei, Hotărârea din 13
decembrie 2011 (Secţia a III-a) (cererea
nr. 31827/02)] ___________________________ 179
130. Despăgubiri pentru dezastre naturale [cauza
Budayeva şi alţii c. Rusiei, Hotărârea din
20 martie 2008 (Secţia I) (cererile nr. 15339/02,
nr. 11673/02, nr. 15343/02, nr. 20058/02 şi
nr. 21166/02)] ___________________________ 182
Index __________________________________________ 185






Capitolul I. Domeniul
de aplicabilitate
§1. Noţiunea de bun
1. Imposibilitatea recuperării economiilor de valută
„veche” în urma dezmembrării Republicii Federale Socialiste
Iugoslavia [cauza Ališić şi alţii c. Bosniei şi
Herţegovinei, Croaţiei, Serbiei, Sloveniei şi Fostei Republici
Iugoslave a Macedoniei, Decizia din 17 octombrie
2011 (Secţia a IV-a) (cererea nr. 60642/08)]
Reclamanţii şi-au depus economiile de valută la două bănci
din ceea ce este astăzi Bosnia şi Herţegovina. În urma dezmembrării
Republicii Federale Socialiste Iugoslavia, ei nu şi-au putut
recupera sumele depuse. Această plângere este doar una dintre
numeroasele plângeri depuse privind problema economiilor de
valută „veche” în urma dezmembrării Republicii Federale Socialiste
Iugoslavia.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Dreptul de proprietate, atât luat
în mod individual, cât şi coroborat cu art. 13 şi art. 14 din Convenţie.
Guvernul sloven şi cel sârb au argumentat că reclamanţii
nu aveau bunuri în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. Totuşi,
Curtea a reţinut faptul că plângerile reclamanţilor rămân în fiinţă,
deoarece nu au fost soluţionate de legislaţia statelor succesoare.
Mai mult, statele au acceptat faptul că economiile de valută
„veche” făceau parte din răspunderea financiară a fostei Republici
Federale Socialiste Iugoslavia şi că ar trebui să şi le împartă între
ele, aşa cum făcuseră şi cu celelalte bunuri şi daune. În cele din
urmă, statele şi-au dovedit angajamentul neechivoc de a se asigura
că persoanele care se aflau în situaţia reclamanţilor vor obţine,
într-o formă sau alta, plata sumelor datorate.
În consecinţă, Curtea a respins obiecţiile Guvernelor privind
incompatibilitatea ratione materiae, iar cazul a fost declarat
admisibil din punct de vedere ratione personae, loci şi temporis.
Pierderea 2 proprietăţii în favoarea statului
2. Drept de proprietate intelectuală. Cerere de înregistrare
a unei mărci. Interese de natură patrimonială
[cauza Anheuser-Busch Inc. c. Portugaliei, Hotărârea din
11 ianuarie 2007 (Marea Cameră) (cererea nr. 73049/01)]
Societatea reclamantă este o producătoare de bere comercializată
sub numele de „Budweiser”. În 1981, aceştia au solicitat
Institutului Naţional pentru Proprietate Industrială (INPI) înregistrarea
mărcii în Portugalia. O societate cehă care comercializa
bere sub numele de „Budweiser Bier” din 1968 a făcut opoziţie
la înregistrare potrivit unui acord internaţional în materie la care
Portugalia era parte. În 1995, societatea reclamantă a obţinut
anularea opoziţiei printr-o hotărâre judecătorească. Numele berii
a fost apoi înregistrat de INPI. Societatea din Cehia a formulat
acţiune în instanţă contra reclamantei. În primă instanţă, acţiunea
a fost respinsă, dar în recurs a fost admisă. Societatea reclamantă
a formulat recurs în faţa instanţei supreme. Acesta a fost respins
în 2001. În consecinţă, marca societăţii reclamante a fost anulată.
În faţa Curţii, societatea s-a plâns că marca a fost anulată
prin aplicarea unui acord bilateral care a intrat în vigoare după ce
cererea de înregistrare fusese depusă.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Drepturile de proprietate intelectuală
sunt apărate prin prevederile art. 1 din Protocolul
nr. 1. Spre deosebire de Camera Curţii, Marea Cameră a considerat
că cererea de înregistrare a unei mărci este vizată de prevederile
articolului menţionat, întrucât dă naştere unor interese
de natură patrimonială. Deşi este adevărat că înregistrarea mărcii
se face sub condiţia de a nu leza interesele şi drepturile terţilor,
persoana care solicită se poate aştepta ca, în cazul în care îndeplineşte
condiţiile substanţiale şi procedurale, cererea sa să fie
temeinic analizată. De aceea, societatea reclamantă are în acest
sens un drept de proprietate în sensul Convenţiei, chiar dacă
acesta este condiţionat.
În concluzie, art. 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil.
Respectarea dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte presupusa
ingerinţă constând în aplicarea prevederilor unui acord
bilateral unei cereri făcute înainte de intrarea în vigoare a acordului,
Curtea a observat că reclamantul s-a plâns în principal de
modul în care instanţele interne au interpretat şi aplicat legea internă.
În acest context, Curtea a reiterat faptul că jurisdicţia sa de
a verifica dacă legea internă a fost corect interpretată şi aplicată
este limitată. Curtea poate doar să analizeze dacă hotărârile instanI.
Domeniul de aplicabilitate 3
ţelor au fost arbitrare sau vădit nefondate, în special în cazuri
precum cel de faţă, în care se ridică probleme foarte dificile de
interpretare a legilor interne. Cazul reclamantului este diferit de
cele analizate anterior de Curte, în care se punea problema aplicării
retroactive a unei legi, în sensul în care în cazurile anterioare
aplicarea retroactivă era atât vădită, cât şi intenţionată.
Singura marcă înregistrată efectiv la momentul la care acordul a
intrat în vigoare a fost cea a societăţii ceheşti. Având în vedere
că hotărârea instanţei supreme nu este nici arbitrară, nici nefondată,
Curtea nu se poate pronunţa asupra modului în care instanţa
a interpretat acordul bilateral. În litigiul dintre două societăţi
private privind dreptul de a folosi un nume, instanţa supremă din
Cehia a decis pe baza materialului pe care l-a considerat relevant
şi suficient şi după ce a audiat reprezentanţi ai ambelor societăţi.
Astfel, Curtea nu a considerat că hotărârea instanţei constituie o
ingerinţă în dreptul de proprietate al societăţii reclamante.
De aceea, art. 1 din Protocolul nr. 1 nu a fost violat.
3. Radiere de pe tabloul avocaţilor. Ingerinţă în
dreptul de proprietate asupra clientelei [cauza Döring
c. Germaniei, Decizia din 9 noiembrie 1999 (Secţia
a IV-a) (cererea nr. 37595/97)]
Reclamantul a fost, vreme de 20 de ani, judecător în fosta
R. D. G. În această calitate a condamnat sau a participat la condamnarea
mai multor persoane ce încercaseră să treacă frontiera
în R. F. G. sau care au avut o atitudine critică la adresa regimului
comunist. În 1990, cu câteva luni înainte de intrarea în vigoare a
tratatului de reunificare a celor două state germane, reclamantul
s-a înscris în barou. În 1995, autorizarea de a se înscrie în barou
a fost anulată, în aplicarea unei legi din 1992 care impunea radierea
din barou a oricărei persoane care a avut un comportament
contrar principiilor umanităţii şi legalităţii. De asemenea,
tratatul de unificare a celor două state germane prevedea că actele
administrative ale autorităţilor din Germania de Est pot fi
anulate dacă se dovedesc contrare principiilor statului de drept.
Recursurile reclamantului au fost respinse.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Radierea reclamantului de pe tabloul
avocaţilor constituie o ingerinţă în dreptul său de proprietate,
în condiţiile în care acesta a fost privat de clientela pe care
şi-a constituit-o. Faptul că prevederile Convenţiei nu sunt aplicabile
pentru R. D. G. nu are relevanţă, câtă vreme măsura litigioasă
Pierderea 4 proprietăţii în favoarea statului
a fost luată de autorităţile din Germania unită, care ratificase
Convenţia. Ingerinţa în drepturile patrimoniale ale reclamantului
a fost legală, în baza dispoziţiilor tratatului de reunificare şi a
legislaţiei interne germane. Ea a vizat un interes general, dat
fiind că a fost destinată stabilirii faptului că membrii barourilor
satisfac exigenţele morale pentru o profesie care acţionează ca
auxiliari ai procesului de justiţie şi ai statului de drept. Sarcina
impusă reclamantului, chiar dacă foarte dură, trebuie apreciată
prin prisma acestui interes şi ţinând cont de contextul istoric
excepţional.
De aceea, plângerea este vădit nefondată.
4. Interdicţie de exploatare a unui cinematograf. Ingerinţă
în dreptul de proprietate asupra clientelei formate
[cauza Iatridis c. Greciei, Hotărârea din 25 martie
1999 (Marea Cameră) (cererea nr. 31107/96)]
Până în 1988, reclamantul a exploatat un cinematograf în aer
liber, aflat într-un cartier din Atena. Reclamantul închiriase cinematograful
de la K. N. în 1978, după care între locator şi stat a
izbucnit un litigiu privind moştenirea terenului pe care se afla
cinematograful. În 1988, autorităţile au dispus evacuarea reclamantului
pe motiv că se foloseşte abuziv de proprietatea statului
şi au transferat cinematograful în proprietate publică. În 1989, o
instanţă a dispus retrocedarea cinematografului către reclamant,
însă până la momentul prezentei hotărâri autorităţile au refuzat
să execute hotărârea.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a constatat, în primul
rând, că reclamantul a exploatat cu bună-credinţă cinematograful
timp de 11 ani, perioadă în care şi-a format o clientelă, care
constituie un bun în sensul Convenţiei. Din acest punct de vedere,
Curtea a ţinut cont de rolul cultural pe care îl joacă cinematografele
în aer liber în Grecia pentru populaţia locală şi de
faptul că locuitorii cartierului erau principalii clienţi ai reclamantului.
Curtea a constatat, de asemenea, că, în ciuda faptului că
reclamantul deţinea un permis de exploatare a bunului, s-a dispus
evacuarea sa, iar după ce decizia de evacuare a fost anulată
în instanţă, autorităţile au refuzat să pună hotărârea în executare.
În aceste circumstanţe, apare clar că reclamantul a fost victima
unei ingerinţe în dreptul său de proprietate asupra clientelei formate
timp de 11 ani.
I. Domeniul de aplicabilitate 5
Curtea a considerat că, odată cu anularea deciziei de evacuare,
această ingerinţă în dreptul reclamantului şi-a pierdut
orice bază legală internă, astfel încât refuzul de restituire este
vădit ilegal şi contrar art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
5. Dreptul unei persoane de a locui într-o locuinţă
determinată, fără a fi proprietar al acesteia. Inexistenţa
unui „bun” în sensul Convenţiei [cauza J. L. S. c. Spaniei,
Decizia din 27 aprilie 1999 (Secţia a IV-a) (cererea
nr. 41917/98)]
Reclamantul, militar, a semnat un document administrativ de
adjudecare a unei locuinţe speciale şi a obţinut astfel dreptul de a
folosi o locuinţă. Ulterior, reclamantul a cerut trimiterea sa în rezervă.
La scurt timp, a intervenit un proiect de reformare a forţelor
armate, ceea ce implica pentru militarii aflaţi în rezervă
obligaţia de a restitui locuinţele de serviciu către stat. În urma
unei proceduri administrative, reclamantul a fost obligat să evacueze
locuinţa pe care o primise anterior.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Nu se poate considera că, prin
simpla aşteptare a reclamantului, regimul juridic al locuinţei sale
nu se va modifica. Reclamantul a primit o locuinţă de serviciu pe
care a ocupat-o în calitatea sa de militar, la un preţ al chiriei
foarte avantajos prin comparaţie cu chiriile private. Reclamantul
nu a încheiat un contract de închiriere, ci un document administrativ
de adjudecare a unei locuinţe speciale, şi nu poate pretinde
ca utilizarea locuinţei sale să fie asimilată unui contract privat.
Politica de acordare către militari a acestor locuinţe a fost fondată
pe dificultăţilor militarilor de a găsi locuinţe adecvate datorită
frecventelor mutări pe care le implică serviciul militar. Pe de
altă parte, Curtea aminteşte că dreptul unei persoane de a locui
într-o locuinţă determinată, fără a fi proprietar al acesteia, nu
constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus,
Curtea a considerat că a autoriza un utilizator al unui bun, precum
reclamantul, care nu are nici măcar calitatea de locatar, să
rămână pe durată nedeterminată într-o locuinţă de stat aduce
atingere obligaţiei publice a autorităţilor de a administra bunurile
statului în conformitate cu Convenţia şi legile interne.
De aceea, Curtea a constatat că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu
este aplicabil.
Pierderea 6 proprietăţii în favoarea statului
6. Câştig viitor. „Bun” în sensul Convenţiei doar la
momentul la care este perceput sau face obiectul unei
creanţe exigibile [cauza John şi Margaret Slough & A. J.
şi W. King şi alţi 10 c. Regatului Unit, Decizia din 26
septembrie 2000 (Secţia a III-a) (cererile nr. 37679/97 şi
nr. 37682/97)]
Reclamanţii sunt proprietari ai mai multor afaceri cu arme de
foc. În 1997, a fost adoptată o nouă lege a armelor de foc, ca
reacţie în urma unui incident petrecut în Scoţia, în cursul căruia
o persoană înarmată cu un pistol a intrat într-o şcoală şi a ucis
mai muţi elevi şi profesori. Noua lege a incriminat ca infracţiune
deţinerea, achiziţionarea, obţinerea, fabricarea, vânzarea sau
orice alte operaţiuni cu pistoale. Reclamanţii au susţinut în faţa
Curţii devalorizarea afacerilor lor şi faptul că nu au primit nicio
despăgubire pentru aceasta din partea autorităţilor.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Clientela poate constitui un element
care trebuie luat în calcul pentru evaluarea unei activităţi
profesionale, însă câştigurile viitoare nu pot fi considerate un
bun în sensul Convenţiei decât de la momentul la care sunt percepute
ori există deja o creanţă executorie. În speţă, reclamanţii
se plâng de o pierdere a unor venituri viitoare, de pierderea
clientelei şi de devalorizarea afacerilor lor.
Curtea a considerat că diminuarea valorii comerţului realizat
de către reclamanţi, apreciată prin pierderea veniturilor viitoare,
iese din sfera de aplicabilitate a textului Convenţiei. De asemenea,
Curtea a considerat că eventuala atingere a drepturilor patrimoniale
ale reclamanţilor constituie mai degrabă o reglementare
a folosinţei lucrurilor decât o privare de proprietate. În raport de
incidenţa modificărilor legislative din 1997, presupunând că au
afectat clientela reclamanţilor, acest fapt s-a petrecut în urma
exercitării unei opţiuni legislative a statului. Modificările au fost
luate pentru a răspunde aşteptărilor societăţii, nevoilor acesteia,
astfel încât Curtea a admis că statele beneficiază de o amplă
marjă de apreciere atunci când decid luarea şi amploarea unei
astfel de interdicţii. În fine, legiuitorul a considerat justă despăgubirea
doar a proprietarilor de pistoale, indiferent dacă aceştia
erau comercianţi sau persoane fizice, nu şi acordarea unei despăgubiri
pentru pierderea unei clientele, ceea ce Curtea a considerat
o fi o măsură proporţională cu scopul vizat.
De aceea, plângerea reclamanţilor este vădit nefondată.
I. Domeniul de aplicabilitate 7
7. Durata procedurii de expropriere [cauza Turgut şi
alţii c. Turciei, Hotărârea din 8 iulie 2008 (Secţia a II-a)
(cererea nr. 1411/03)]
În august 1911, un teren având suprafaţa de 4, 5 ha situat în
satul Kefken, provincia Kandıra, în imediata apropiere a unei
păduri şi a Mării Negre, a fost înscris în registrul funciar drept
parcela nr. 135 în numele lui T. B. Hurşit Bey, ascendentul
reclamanţilor. După o perioadă de naţionalizare a terenului cu
vegetaţie forestieră şi o reîmproprietărire, la 9 iulie 1960, un
teren cu suprafaţa de 10, 25 ha situat în localitatea Kefken,
provincia Kandıra, aflat în proximitatea pădurii şi a Mării Negre,
a fost înscris în registrul funciar tot ca parcela nr. 135, de către
comisia de cadastru, în numele moştenitorilor lui T. B. Hurşit
Bey. La 3 ianuarie 1962, Ministerul Pădurilor a intentat la Tribunalul
cadastral din Kandıra o acţiune în anularea evaluării comisiei
cadastrale şi, implicit, a titlului de proprietate al reclamanţilor,
pe motiv că terenul face parte din domeniul forestier
public. De asemenea, Trezoreria Publică turcă a introdus şi ea o
acţiune similară şi a solicitat înscrierea sa ca proprietar în
registrul funciar. În 1966, tribunalul a decis că terenul în litigiu
face parte din domeniul public forestier şi nu poate face, conform
Constituţiei Turciei, obiectul dreptului de proprietate privată.
Curtea de Casaţie a confirmat hotărârea. Turan Güneş a sesizat
tribunalul administrativ cu o acţiune în anulare a delimitării
terenului litigios, care a fost respinsă. În 1972, titlul de proprietate
privată a fost anulat, dar în 1974 Curtea de Casaţie a casat
hotărârea primei instanţe şi în 1977 reclamanţii au fost din nou
înscrişi ca proprietari ai terenului în registrul funciar. Din 1977
până în 1995, în baza raportului comisiei de cadastru, s-a considerat
că terenul în litigiu nu mai poate fi considerat fond forestier.
În anul 2001, ca urmare a unei succesiuni accelerate de legi
referitoare la fondul forestier, s-a decis definitiv, în recurs, că
terenul în litigiu face parte din domeniul forestier public şi Trezoreria
Publică a fost înscrisă ca proprietar în registrul funciar.
În 2003, terenul a trecut în proprietatea Ministerului Mediului şi
al Pădurilor. De menţionat este faptul că, încă din 1967, foştii
proprietari au încheiat acte de închiriere şi au permis unei societăţi
private să construiască pe acest teren. Astfel, au fost edificate
52 de clădiri, cu utilităţi diferite, în special locuinţe particulare,
ceea ce evident a modificat condiţiile necesare unui teren
pentru a fi considerat fond forestier. Statul a vândut, în baza
Pierderea 8 proprietăţii în favoarea statului
titlului de proprietate, terţilor care deţineau aceste locuinţe, terenul
aferent clădirilor.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanţii susţin că anularea
titlului lor de proprietate şi reînscrierea terenului în numele Trezoreriei
Publice, fără a primi o indemnizaţie, constituie o măsură
care încalcă dreptul lor de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul
nr. 1. Statul turc susţine că hotărârea de expropriere a fost
pronunţată în 1968, înainte ca Turcia să adere la Convenţie şi, pe
cale de consecinţă, Curtea nu ar fi competentă ratione temporis.
Curtea a decis însă că este competentă ratione temporis în speţă,
deoarece decizia internă definitivă de anulare a titlului de proprietate
datează din 2002, deci ulterior acceptării de către Turcia
a jurisdicţiei obligatorii a Curţii. În acest sens, Curtea a reţinut că
înseşi instanţele şi autorităţile administrative turceşti au continuat,
în perioada 1968-2002, să îi considere pe reclamanţi drept
proprietari. De asemenea, apărarea statului turc conform căreia
reclamanţii ar fi trebuit să solicite printr-o cerere adresată administraţiei
despăgubiri pentru expropriere a fost respinsă. Astfel,
Curtea a considerat că în practică nu există un grad suficient de
certitudine pentru particulari că o astfel de cerere este eficientă,
suficientă şi accesibilă, dat fiind că instanţele turceşti au acordat
despăgubiri doar în situaţiile în care prejudiciul a fost cauzat de
o eroare a unui funcţionar public, or, în speţă nu există o astfel
de eroare.
De asemenea, Curtea a considerat că cerinţa impusă particularilor,
după un proces tergiversat din 1962 până în 2002, de a
demara o nouă procedură pentru obţinerea unei contraprestaţii
pecuniare este inoportună şi excesivă. Totodată, de remarcat este
şi faptul că autorităţile turce şi instanţele naţionale nu au considerat
niciodată că titlul în virtutea căruia particularii deţineau
terenul ar fi nul, pur şi simplu terenul a fost expropriat pentru un
interes public – protejarea biodiversităţii –, fără despăgubiri.
Ţinând cont de argumentele mai sus menţionate, Curtea a
constatat o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 şi a obligat Turcia
la despăgubiri.
I. Domeniul de aplicabilitate 9
§2. Dreptul de a dobândi un bun şi speranţa
legitimă de a dobândi un bun
8. Dreptul de a dobândi un bun. Lipsa protecţiei prin
Convenţie [cauza Rudzińska c. Poloniei, Decizia din 7
septembrie 1999 (Secţia a IV-a) (cererea nr. 45223/99)]
În 1984, în virtutea unui decret din 1983, tatăl reclamantei a
deschis un cont de economii pentru un apartament pe numele
fiicei sale. Decretul din 1983 avea drept obiectiv crearea unui plan
de finanţare a construirii de apartamente, cofinanţat de către stat,
ţinând cont de penuria de locuinţe existentă. Drept parte a acestui
plan, statul s-a angajat ca sumele depuse să fie periodic reevaluate,
astfel încât să îşi menţină puterea de cumpărare. Procedura de
reevaluare consta în acordarea unei indemnizări pentru locuinţă. În
1993, un decret al Guvernului fixa noi condiţii cu privire la această
indemnizaţie, noile reglementări dispunând acordarea sa doar
persoanelor care şi-au cumpărat sau construit o locuinţă. Cei care
nu îndeplineau această condiţie aveau dreptul la restituirea sumelor
de bani depuse, plus dobânda legală. În mai 1997, banca reclamantei
a informat-o că avea în cont 5. 693 zloţi, ce includeau indemnizarea
la care avusese dreptul. Reclamanta susţine că această
sumă de bani nu este echivalentă preţului de achiziţie a unui apartament,
ceea ce contravine obligaţiei iniţiale asumate de către stat.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Modificările legislative din
1993 vizau luarea în calcul a perioadei de tranziţie economică pe
care o cunoştea statul şi pierderile excesive existente la bugetul
de stat. Reclamanta nu a pretins că ar fi îndeplinit condiţia stipulată
în decretul din 1993 pentru a obţine o indemnizare integrală
pentru locuinţă. În consecinţă, ea avea doar dreptul de a i se
restitui sumele depuse în contul de economii. De aceea, Curtea a
considerat că nu se poate socoti că ea ar fi fost privată de proprietatea
sa sau că statul ar fi exercitat vreun control asupra bunurilor
sale. În ceea ce priveşte plângerea cu privire la scăderea
drastică a puterii de cumpărare a sumelor depuse ca urmare a
inflaţiei, Curtea aminteşte că statele nu au nicio obligaţie generală
de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare
a sumelor depuse într-o bancă sau instituţie financiară. În
fine, prin raportare la afirmaţia reclamantei, după care reducerea
angajamentelor statului prin decretul din 1993 a împiedicat-o să
îşi achiziţioneze o locuinţă, Curtea aminteşte că art. 1 din ProtoPierderea
10 proprietăţii în favoarea statului
colul nr. 1 nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietar al unui
bun.
În consecinţă, plângerea reclamantei este inadmisibilă, fiind
vădit nefondată.
9. Speranţă legitimă. Inexistenţa ei în lipsa unei prevederi
legale sau a practicii judiciare în sensul acordării
de despăgubiri [cauza Associazione Nazionale Reduci
Dalla Prigionia dall’Internamento e dalla Guerra di Liberazione
şi alţi 275 c. Germaniei, Decizia din 4 septembrie
2007 (Secţia a V-a) (cererea nr. 45563/04)]
Reclamanţii sunt o asociaţie şi 275 de cetăţeni italieni care au
fost supuşi la muncă forţată în lagăre de muncă în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. Printr-o lege intrată în vigoare în
2000 s-a înfiinţat o fundaţie care să elaboreze o schemă de acordare
a despăgubirilor celor care au fost obligaţi la muncă forţată.
Potrivit acestei legi, au dreptul la despăgubiri doar persoanele
care au prestat muncă forţată în lagăre de concentrare, ghetouri
sau alte condiţii similare. Unii dintre reclamanţi nu au fost încadraţi
în aceste categorii şi, în consecinţă, nu au primit despăgubiri.
Unii dintre reclamanţi au formulat acţiune în faţa instanţelor
administrative sau constituţionale.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. La momentul intrării în vigoare
a legii din 2000 nu existau nici o prevedere legală şi nici practică
judiciară în sensul acordării daunelor în favoarea persoanelor
aflate în situaţia reclamanţilor. În consecinţă, aceştia nu justifică
o speranţă legitimă pentru dobândirea despăgubirilor pentru
detenţia ilicită şi munca forţată prestată în timpul războiului, iar
art. 1 din Protocolul nr. 1 nu este aplicabil.
Art. 14 raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1. Cazul de faţă
este diferit de Stec şi alţii c. Regatului Unit prin mai multe aspecte.
Ambele cazuri vizează acordarea de beneficii parţial finanţate
din taxe generale. Cu toate aceste

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.031 sec