Pistis Sophia

Pistis Sophia, o scriere al cărei titlu reuneşte cuvintele greceşti "Credinţă" şi "înţelepciune", a fost folosită ca text sacru de unele comunităţi gnostice din Egipt începând cu secolul al III-lea d. Hr. Sophia (înţelepciunea) a fost privită ca o prezenţă feminină ce trece prin experienţa păcatului şi a mântuirii în calea ei spre înălţimile divine.

Asemenea Evangheliei după Toma şi altor documente gnostice recent descoperite la Nag Hammadi, Pistis Sophia este dedicată în întregime învăţăturilor tainice date de Iisus ucenicilor săi. În acest tratat Iisus este peste tot proeminent şi central. El este înfăţişat aici ca Mântuitor şi Prim Mister, care le ştie pe toate şi le revelează pe toate cu o milă nesfârşită. Ca atare, el preexistă din veşnicie, iar funcţia sa nu este doar pământească, ci şi cosmică şi supra-cosmică.

În plus, prin interpretarea unor texte din Psalmi, profeţi şi Evanghelii, acest text oferă o perspectivă neaşteptată asupra Vechiului cât şi a Noului Testament.