Zile albe, zile negre. Memorii - Nichifor Crainic

Zile albe, zile negre. Memorii - Nichifor Crainic

…iată, acum când mă gândesc la tine şi scriu de zilele vechi, pe care le-am trăit prin tine, de strădaniile şi bucuriile anilor trecuţi în veac, ştii ce-am ajuns eu, feciorul tău? Un ocnaş pe viaţă, osândit in anul Domnului 1945, şi un fugar, tată, un fugar cerşetor din prag in prag, la mila prietenilor rămaşi in acest amurg al mândriei stămoşeşti, români ca şi mine.

Să nu-ţi fie teamă că deznădăjduiesc. Când trudeam in ţarină cu tine şi ne prindeau tunetele şi trăsnetele, m-ai învăţat să nu-mi fie frică. Făceam semnul crucii şi gresia trăsnetului cădea alături în câmpul gol. Va trece şi asta! Până atunci, cum n-am nimic mai bun de făcut, îmi legăn mâhnirea în mângâierile amintirilor.

……………

M-am ridicat dintr-o sărăcie lucie, însufleţit de tatăl meu fară carte, care m-a voit «om mare» ca şi învăţătorul genial pe care l-am avut în sat. Ceea ce am luat din casa părintească pentru formaţia ulterioară este emoţia de copil când bunica după tată mă trimitea pe lunca Neajlovului să culeg ghiocei şi Floarea Paştelui, mergând dus de mâna ei, să le depunem pe masa sfântă în Vinerea Mare şi să ne dăm amândoi «pe sub Domnul Hristos»... Trăiam emoţii covârşitoare. De la tata mi-a rămas prima educaţie literară, când mă lua pe genunchi, spunându-mi baladele haiduceşti ale Munteniei în luptă cu turcii.

Dacă aş fi rămas în sat, sigur aş fi fost poet popular. încă din şcoala primară versificam. Cum m-am ridicat apoi? Numai prin puterile mele proprii şi printr-o încredere spontană în ajutorul Celui de Sus, căci altul n-am avut.

…………….

Mă pasiona să admir dimensiunile omului dilatate spiritual până la absolut şi mă încânta să văd această experienţă maximă captată în forme literare strălucitoare.

Rareori am fost aşa de fericit în viaţa mea intelectuală ca atunci când, după ani de dibuiri şi căutări, am descoperit - pentru mine vorbesc - strălucitoarea Mistică a Filocaliei. Caută şi vei afla! E îndemnul Mântuitorului. Şi dacă El mi-a îngăduit să caut atâta vreme e pentru că ceea ce am aflat e comoara cea mai de preţ a vieţii ortodoxe. Iisus Hristos e prezent în ea precum e prezent în viaţa fiecărui credincios.

…………….

Manuscrisul acestor memorii a fost salvat şi ţinut ascuns, între anii 1947 - 1962, de către Sfântul Părinte Arsenie BOCA (1910-1989).