Marea Spovedanie. Brokerul fugar dezvaluie adevarul

O spovedanie e o mărturisire. Un act de curaj şi în acelaşi timp o uşurare. Nu m-am spovedit niciodată, nici unui preot, nici iubitei, nici măcar propriului meu copil. O voi face acum, public. Nu mă aştept să fiu crezut şi cu atât mai puţin să fiu iertat.

Cum cel mai important lucru pe care l-am trăit este chiar scrierea acestei cărţi, am agăţat pe firul genezei „Marii Spovedanii” tot ceea ce mi s-a părut mai relevant pentru a descrie Sistemul, păpuşarii lui şi cauzele care au dus la instaurarea sa. Nu am uitat nimic din ceea ce am făcut şi vreau ca măcar generaţiile viitoare să înveţe ceva din experienţa mea.

Cristian Sima

Dacă această carte va ajunge în librării, atunci sigur cea mai mare contribuţie o va avea Mark Zuckerberg, inventatorul Facebook.
După ce am scris primele 80 de pagini la îndemnurile mai mult decât elogioase ale domnului Gabriel Liiceanu, am fost cuprins de o apatie profundă și nu cred că aș fi reluat-o vreodată. Nu am crezut, nici atunci, și nici astăzi, că am sufi cient talent ca să pot împărtăși experienţele unei vieţi tumultoase și, mai ales, contradictorii. Fusesem o persoană publică ti mp de peste 8 ani, de la prima apariţie la „Marius Tucă Show“. Mă obișnuisem să-mi public ideile (bune sau rele) și orice fel de elucubraţii politico-economice pe propriul site, adică la HotNews. După scandalul din octombrie 2012, faptul că nu mai aveam unde să strig în piaţa publică (mai ales că în Elveţia se vorbește doar în șoaptă), am fost nevoit, contrar propriilor convingeri, să îmi deschid un cont Facebook. Pe această reţea de socializare am reușit să-mi descarc năduful, să-mi
exersez autoironia și, nu în ulti mul rând, să-mi descopăr și calitatea de șarmant cavaler al multor doamne. Tot acolo l-am întâlnit și pe actualul meu editor, care e deja în culmea disperării că mai sunt doar două săptămâni și textul fi nal nu e gata. Colegul meu de liceu Marian Ursu, actual profesor de limba română, cel care mi-a corectat
textele cu aceeași decenţă cu care în anii adolescenţei îmi corecta stângacele încercări de a intra în inima fetelor, este și el disperat că toată munca se poate duce pe apa sâmbetei pentru că autorul nu se hotărăște să încheie „Spovedaniile“ și, mai ales, nu respectă niciun termen de livrare a textului fi nal. A promite că poţi scrie într-un timp determinat un text valoros este la fel de utopic ca și a promite unei femei că o vei iubi o eternitate.

Tot ceea ce aţi citi t până acum sunt texte scrise din ură, din indignare, din extaz, în anumite momente ale ulti milor doi ani, determinate de cele mai multe ori de diferite evenimente petrecute în politica dâmboviţeană sau de anumite opinii total ipocrite auzite în Media românească și care mi-au aprins din plin inspiraţia. Mi-e foarte greu astăzi să închei ceva ce nu mi se pare terminat nici măcar pe jumătate. Sunt enorm de multe povești pe care nici măcar nu le-am sugerat. Nu am apucat să vă povestesc nimic
despre Revoluţia Română, trăită foarte intens, în mijlocul evenimentelor.

Data aparitiei: 25. 05. 2015