In cazanul tranzitiei Editoriale din Evenimentul zilei 1997-2000 Vol. 1: 18 februarie 1997-30 aprilie 1998 Vol. 2: 1 mai 1998-31 august 1999 Vol. 3: 1 septembrie 1999- 30 decembrie 2000

Editoriale din Evenimentul zilei 1997-2000

Vol. 1: 18 februarie 1997-30 aprilie 1998
Vol. 2: 1 mai 1998-31 august 1999
Vol. 3: 1 septembrie 1999-
30 decembrie 2000

Cornel Nistorescu

Cuvânt înainte de Ioan Buduca

Cornel Nistorescu –
de la rotativă la arhivă
« Evenimentul zilei » a fost un titlu cu scurtă circulaţie şi mic ecou la Bucureşti în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea – alte variante ale « Evenimentului », cu aplecare politică sau literară, au mai apărut la Iaşi puţin înainte de 1900, dar şi câţiva ani după. Evenimentul zilei postcomunist, ziarul în viaţă şi azi, se iveşte în 1992, avându-i ca fondatori pe Mihai Cârciog, Cornel Nistorescu şi Ion Cristoiu. Cunoaşte succesul, inclusiv cu tiraje record, de peste 700 000 de exemplare, dar şi cu pocinoage de conţinut, modificări de acţionariat şi vânzare către grupuri străine de presă, de unde câteva mari schimbări de comandament, orientare, profil, redacţie, format. În 1997, director al publicaţiei devine Cornel Nistorescu, iar până în 2003, anul cedării titlului către trustul Ringier, această semnătură se va regăsi aproape zi de zi în capul editorialului, un fel de sunet de gong la care ia aminte majoritatea cititorilor.
Cele trei volume apărute acum cuprind anii 1997-2000, adică suprapunerea « momentului »  politic al guvernării Constantinescu pe primii patru ani în haină de editorialist EvZ ai lui Cornel Nistorescu – o perioadă resimţită de cei mai mulţi ca marcată de frământări şi fierberi fără mari soluţii, o bolboroseală « în cazanul tranziţiei »  către un orizont fără chip definit.
Spre deosebire de textele cu apariţie săptămânală din Expres (1990-1995), reunite – tot la Editura Compania, în 2013 – în volumul « Români, vi se pregăteşte ceva! », care marcau, de regulă, radiografia unor teme fierbinţi şi vârfuri de curbă în percepţia publică, editorialele zilnice semnate de Nistorescu îşi propun să ţină pasul îndeaproape deopotrivă cu evoluţiile politice şi cu ecoul lor în rândul populaţiei. Obligaţiile de cotidian impun viteză, precizie, risc şi o directeţe informaţională care dau adesea relatărilor şi reportajelor un aspect de tur de forţă, modelând şi un alt stil gazetăresc, mai apropiat de o notă redacţională, un text de atitudine şi analiză decât de articolul de direcţie.
Tocmai din această pricină, asemenea editoriale contribuie util la reconstituirea concretă a climatului acelor ani şi a personajelor care i-au dat culoare. E vorba de imensa aşteptare pentru fructificarea schimbării dorite prin alegerile de la sfârşitul lui 1996 : intrarea în normalitate odată cu victoria pluralismului efectiv, îndepărtarea decisivă de comunism, revenirea la matca europeană, apropierea şi participarea la NATO, reforma şi privatizarea păstorite de anunţatele mii de specialişti care trebuiau să schimbe faţa ţării. Or, textele zilnice înregistrează multele zigzaguri strânse şi descendente ale încrederii şi entuziasmului popular pe măsură ce se înmulţesc neînţelegerile administrative şi conflictele politicianiste, se degradează mediul economic şi se compromit cauzele cardinale care au adus fosta opoziţie la putere. Citim despre spectacolul orgoliilor la lucru în sânul partidelor, despre zile de tensiune pe motive futile în Coaliţie şi polemici groteşti în Parlament, despre marile afaceri şi circulaţia interlopilor pe planetă, despre ezitările şi