Viata care ne traieste

Viata care ne traieste
Preț: 49,00 lei
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-973-0-16676-7
Anul publicării: 2014
Pagini: 412
Format: 13x20

DESCRIERE

Viata care ne traieste - Anatol Basarab Cunoaşte-te pe tine însuţi ca pe o parte din lume şi lumea ca pe o parte din tine. Mişcă-te din lumea efectelor spre lumea cauzelor, evitând emoţiile negative. Nu există cauze obiective pentru emoţiile negative - fiecare situaţie reprezintă doar o sursă de informaţii. Aceste trei afirmaţii valorează foarte mult în lumea spirituală. Spiritualitatea este forma specifică de existenţă în această lume, care, din fericire, este distribuită pentru toţi, ca un colet poştal, dar care, din păcate, nu este ridicat de la "oficiul poştal" de cei mai mulţi dintre oameni, niciodată în viaţă. Fiecare om, însă, a primit această înştiinţare nu o singură dată. Acest lucru trebuie ţinut mereu în minte. În caz contrar, tu, cel care doreşti să te ocupi de spiritualitate, vei nimeri fie în mania superiorităţii, fie şi mai rău, vei aluneca către un fel de cinism specific în relaţie cu oamenii. Omul care nu respectă viaţa omenească nu poate avea acces în lumea spirituală, Încălcând legea interioară, omul se autodistruge, în loc să se ocupe de autoconstrucţie. Calea Duhovnicească este calea către Duh, iar calea către Duh este calea către tine însuţi, către subiectivitatea ta pură şi netulburată de nimic: Eu sunt Eu, Eu - sunt. Toate celelalte reprezintă conţinutul conştiinţei, psihic, corp, atitudini, relaţii, istoria personalităţii. Spaţiul acestei cărţi este pentru aceia care, măcar o dată în viaţă, s-au oprit şi s-au întrebat, "dar de ce?", este pentru aceia cărora nu le convin răspunsurile gata fabricate, nu se mulţumesc cu răspunsurile altora, cu semifabricatele - aici oricum nu veţi găsi aşa ceva. Această carte te va ajuta foarte mult să faci primii paşi spre locul întâlnirii cu tine însuţi, spre acel loc special unde vei putea să găseşti singur răspunsuri la propriile întrebări şi probleme şi să te cunoşti pe tine însuţi ca pe o parte a lumii şi lumea ca pe o parte din tine. Aceasta a fost, este şi mai cu seamă va fi sarcina suprema în viitor - a deveni gospodar peste tine însuţi. Aceasta este munca adevărată pe care trebuie să o facă omul, este acea misiune cosmică, acea predestinare pe care omul trebuie să o realizeze în relaţie cu Creaţia. Această muncă omul nu o poate face decât în deplină cunoştinţă de cauză şi de unul singur. Tradiţiile Duhovniceşti, ştiinţa în general, cunoaşterea psihologică practică, izvorâtă şi ea tot din tradiţia spirituală, legile şi poruncile tuturor religiilor lumii... toate reprezintă doar un fel de instrucţiune de folosire a produsului sub numele de "om". Numai atunci omul ajunge să fie coroana creaţiei, stăpânul naturii, fiul lui Dumnezeu, când ajunge gospodar (Gospojii dar = dar Dumnezeiesc sau Gospod + dar = Dumnezeu + dar) peste ceea ce îi este dat. Vorbind prin cuvintele moderne ale lumii computerelor, omul trebuie să devină mai întâi un utilizator priceput a ceea ce are, apoi să ajungă un specialist, un utilizator cu un mare grad de calificare şi abia apoi un programator. Abia acum poţi deveni un stăpân, gospodar peste ceea ce ţi-a dat Dumnezeu în dar. Altfel, negăsindu-te pe tine, vei fi înclinat să cauţi adevărul sau turma. Cei care găsesc turma, depind de turma. Cei care găsesc adevărul, depind de adevăr. Cei care se găsesc, se descoperă pe ei înşişi, se întâlnesc odată şi odată cu ei înşişi, descoperă totul. Fragmente din carte: …atunci când oamenii intră într-o oarecare relaţionare, fiecare tinde să îşi apere propria lume, deoarece orice tentativă asupra acestei lumi este considerată şi percepută ca o tentativă asupra omului însuşi, întrucât lumea social-psihologică reprezintă corpul personalităţii. Cu foarte rare excepţii, omul nu îşi părăseşte niciodată propria lume social-psihologică. Nu o părăseşte nici măcar când acesta nu mai are niciun fel de contact cu reprezentanţii personali ai acelei lumi. Dacă vom desprinde un subiect din lumea lui social-psihologică obişnuită şi îl vom plasa într-o situaţie neobişnuită, în care acesta nu va avea posibilitatea de a întreţine legături cu reprezentanţii aceleiaşi lumi social-psihologice, el îşi va adapta comportamentul la noua situaţie, totuşi, în interiorul lui nu va părăsi propria lume social-psihologică niciodată. Aşa ceva se întâmplă doar în cazuri foarte rare, ce sunt de-a dreptul excepţii. Cu alte cuvinte, romanul va rămâne român, chiar dacă locuieşte la Roma. De ce? Ce înseamnă a părăsi lumea proprie? A părăsi lumea interioară înseamnă a renunţa la sine. După cum ştim, să te refuzi pe tine, în calitate de ţintă conştientă, este posibil, şi o astfel de idee apare numai în tradiţii esoterice – tradiţii transformaţionaliste. Nici tradiţiile puterii, nici tradiţiile meditative, nici cele ce ţin de dirijare (astăzi se înţelege ca manipulare sau speculare) şi conduită situaţională nu şi-au propus niciodată, în mod serios, un astfel de scop. Nu îşi propun un astfel de scop pentru că experienţa milenară le arată că sarcina cea mai grea şi complicată, care practic nu poate fi realizată, este de a te părăsi pe tine însuţi, de a ieşi din coaja oului, din matca propriei lumi social-psihologice. Din acest motiv, cu toţii se abţin să pună în faţa omului un astfel de ţel. Chiar dacă veţi reuşi să creaţi pentru aşa ceva o motivaţie destul de puternică – tot nu se va realiza. A realiza un astfel de transfer, de trecere de la o lume la alta nu înseamnă, pur şi simplu, o adaptare a comportamentului sau a conduitei la situaţie sau la un mediu nou, nu înseamnă a deveni un fel de spion într-o lume străină, ci cu adevărat să devii acea lume în totalitate. Iată de ce eu spun că omul care a ales o cale spirituală sau merge pe drumul unei tradiţii spirituale, de la un anumit moment încetează să mai fie om la nivelul obişnuit, comun, de înţelegere a ceea ce este omul. El, într-adevăr, devine «Ne-om». Mai mult de atât, el însuşi nu poate nici măcar sa conştientizeze acest lucru. Dar este interesant că, dacă acest om va rămâne printre oameni, el va începe imediat să primească de la cei din jur o masă întreagă de semnale negative, ce au funcţia de semnalizare, să arate că el «este pe alături», că el nu se încadrează în peisajul comun, nu se înscrie în nicio lume social-psihologică formată din norme. În această situaţie, dacă omul nu înţelege, nu conştientizează acest fenomen, atunci de cele mai multe ori se ajunge la un final invers scopului… CUPRINS: PRIMA PARTE Lumea oamenilor Omul viu A te conştientiza - Om Prima patologie fundamentală a vieţii cotidiene: Noi şi Ei A doua patologie a vieţii cotidiene: omul cu multe faţete sau patologia măştilor A treia patologie a vieţii cotidiene:, Acesta nu eşti tu cu adevărat" Cât este de simplu să iubeşti omul Lumile social-psihologice (I) Despre non-violenţa dintre lumi Problemele comunicării între diversele lumi Lumile apropiate şi lumile îndepărtate Cum putem sta de vorbă? Câte lumi există şi cum putem să le descoperim Cei unici sunt singuratici Apărarea împotriva bucuriei existenţei Despre spontaneitate (oarecum comic) Raţiunea şi emoţionalitatea Omul este creat pentru a fi fericit Recunoaşteţi şi fiţi de acord Începutul vieţii conştiente Egoismul şi Mândria Despre două adevăruri Minciuna şi frica - surori ale morţii Trebuie să mâncăm - trebuie să trăim! Ce e de făcut? Comuniunea spirituală ca fapt Puterea speranţei Lumile social-psihologice (II) Principiul uniunii în lumile social-psihologice A conştientiza propria lume Graniţele lumilor Permisul de şedere într-o altă lume Construcţia unei lumi noi A primi şi a oferi Copiii maturi Iubirea Mamei şi a Tatălui Muncesc în numele lui «Vreau» O lume moştenită Credo Viaţa: sens şi existenţă Munca şi iubirea PARTEA A DOUA Sensul vietii Corpul omenesc Limita - caracteristică a formelor Întruchiparea ideii de limitare Trăirea propriului corp Taina acţiunii reale Creaţi-vă pe voi pentru voi Iluziile şi paradoxurile Vieţii Tendinţa către fericire sau fuga de insuficienţă - e timpul să te hotărăşti! Iluzia insuficienţei Iubirea Frica Educaţia din copilărie Roata vieţii Modelul instrumental de structurare a conştiinţei omului Teatrul vieţii Rolurile în socium: pro şi contra Ce jucăm? Observatorul şi creatorul Iubirea faţă de sine şi faţă de ceilalţi Cine pe cine trăieşte Tehnologia vieţii Fermecătoarea lume privată Marele proiect al vieţii A juca sau a nu juca? Viata omeneasca Crizele sensului vieţii Perfecţionarea într-o viaţă nevrednică Problemele autoexprimării Două margini ale autoexprimării Chipuri şi chipuri Autoafirmarea Teritoriul autoafirmării Problemele autoafirmării Scenariul vieţii Scenariul şi necesitatea de tine însuţi Scopul scenariului În goană după sens Iubirea fără frică PARTEA A TREIA Nascuti pentru fericire Subiectul si „legile vietii” Canoanele conducerii Problemele comunicării cu realitatea Despre ţesutul viu al vieţii Cum să trăieşti cu spiritualitatea Ce este cunoaşterea? A te naşte în raport cu viaţa Tot ce este necesar pentru viaţă există în tine Spaţiu în spaţiu Reorientarea conştiinţei Rezonanţa spaţiului Conştiinţa şi integritatea omului Procesul formării spaţiului - Eu Stăpânul propriei conştiinţe Viaţa în existenţa spaţială Ce să facem cu realitatea? Eu sunt spaţiu, el este obiect Despre tendinţele de personificare şi depersonificare în evoluţia spirituală Problemele întruchipării Omul şi Duhul Întruchipând al tău «Vreau» Căile spirituale şi diversitatea realităţii Duhul şi subiectul Despre unic şi tipic Invulnerabilitatea în pustietate Corpul meu este şansa mea Omul permeabil Cine are nevoie de unicitatea mea Sociumul iubeşte tipicul Natura bilaterală a omului Limitarea conştiinţei Distrugerea ecologiei omului Fiecare om este unic Acceptarea unicităţii Suntem aici pentru a trăi A trăi, a fi viu, înseamnă a fi nemuritor, cât timp trăieşti fără moarte

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.018 sec