Vaccinurile: preventie sau boala. O noua patologie pediatrica

Vaccinurile: preventie sau boala. O noua patologie pediatrica
Preț: 35,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 423
Format: 17x24
Categoria: Umana

DESCRIERE

De peste 100 de ani, numeroase studii medicale şi experienţa practică demonstrează că vaccinurilor din copilărie reprezintă un atac grav asupra imunităţii imature a copilului, provocând numeroase boli cronice grave, nevindecabile, urmate uneori de deces.

Ne confruntăm la ora actuală cu o adevărată avalanşă de boli cronice grave la copii, dar mai ales cu o patologie pediatrică nouă, apărută în urma vaccinării în masă din ultimii ani, şi la care medicina ”modernă” asistă neputincioasăşi, deseori, dureros de indiferent. Avem sindroame noi şi boli noi, pentru care nu există tratament. Despre etiologia lor se spune doar că este necunoscută. în felul acesta, medicina nu mai este obligată să dea niciun fel de explicaţii, ci în cel mai bun caz, ipoteze, menite deseori ”să ne ţină în ceaţă”.
Manipularea parintilor a fost necesara si usor de realizat. Bolile contagioase sau “bolile copilariei” au devenit afectiunile cele mai de temut si trebuiau prevenite cu orice pret. Nimeni nu le-a explicat parintilor ca banalele infectii si “bolile copilariei” sunt necesare in viata unui copil, pentru a-si dezvolta o imunitate naturala si sanatoasa [...]
In “incercarea” de a preveni bolile banale, acute si contagioase la copii (vaccinarea a esuat si in acest caz, fiindca nu sunt prevenite bolile copilariei, ci doar amanate, pana la o varsta mai mare, cand pot fi cu adevarat grave), s-a ajuns la distrugerea lenta, sistematica a sistemului lor imun, cu provocarea unei game variate de boli cronice, grave si nevindecabile: encefalite, meningite, paralizii, boli autoimune, autism, ADHD, leucemie, cancer, sindromul mortii subite la sugar, diabet zaharat, astm bronsic, artrita juvenila etc.[...]
Prin intermediul acestei carti nu doresc sa aduc un prejudiciu vreunui medic, profesor, om de stiinta sau oricarei alte persoane din sistemul medical sau din vreun alt domeniu, ci nadajduiesc sa trezesc interesul oamenilor, al parintilor si mai ales al medicilor, pentru acest subiect, pentru un studiu mai aprofundat al sistemului imun si al efectului devastator al vaccinurilor asupra acestuia.
Se preconizeaza ca, in decurs de 30 de ani, toti copiii vor suferi de o boala alergica. Nu vor mai suferi de banalele boli eruptive, infectio-contagioase (rubeola, rujeola etc), tratabile si vindecabile in 3-7 zile, si care au menirea sa le intreasca sistemul imun, ci vor suferi o viata intreaga de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante.
In ceea ce ii priveste pe parinti, am speranta ca vor avea mai mult curaj de acum incolo de a lupta pentru drepturile lor si ale copiilor lor, ca astfel, prin renuntarea la vaccinuri, sa-i creasca sanatosi, fara sa-i expuna la cele mai grave boli cronice. Legislatia este de partea lor (vezi Anexa). Am incercat, pentru ei, o simplificare maxima a unor probleme medicale atat de complexe. Lor ma adresez cu mare dragoste si raspundere in acelasi timp, stiind ca ei vor fi posibile victime, alaturi de copiii lor.
Este nevoie de o mare reforma in Medicina Preventiva. Ultimul lucru de care are lumea nevoie este o preventie care … imbolnaveste.
Dr. Christa Todea – Gross,





Interviu cu Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

de Cristela Georgescu




Domnule doctor, care este la ora actuală în România schema de vaccinare pentru un copil?

Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de inoculări se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor (de ex: Infarix conţine 6 tulpini).

Ce înseamnă schema obligatorie şi câte vaccinuri cuprinde ea? Dar cea opţională?

Noţiunea de obligatoriu şi opţional este falsă. Nicio vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar, legal, nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilul dacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.

De când şi cum s-a ajuns la un număr atât de mare de vaccinuri?

În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat ca „benefice”, „necesare” şi „obligatorii”.


Când, cine şi cum au fost făcute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementează? Cum pot fi ele modificate?

Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie etc.) sunt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor pacientului, a dreptului la liberă decizie etc).

În România, faţă de alte ţări (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o condiţie pentru a putea fi înscris la grădiniţă, şcoală, activităţi colective. De ce nu avem dreptul la opţiune?

Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinat este un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gândire şi decizie a celor privaţi). Nu există nici o reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală (drept elementar şi constituţional al oricărui cetăţean) de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie părinţii ar câştiga întotdeauna.

Care ar fi soluţia ca totuşi copilul să urmeze un parcurs normal social, dacă nu este vaccinat?

Societatea civilă are două soluţii:

- să reacţioneze şi să impună legea;
- să-şi înfiinţeze şcoli private care sunt dispuse să respecte legea copiilor.

Care ar fi soluţiile alternative vaccinurilor? Sunt aceste soluţii recunoscute şi acceptate?

Majoritatea copiilor se nasc sănătoşi. Părinţii şi corpul medical trebuie să depună eforturi maxime pentru ca oameni să nu-şi piardă sănătatea pe parcurs. Aceasta este adevărata profilaxie (nu cea cu substanţe farmacologic active). Dacă copilul are un stil de viaţă corect, adică alimentaţie cu proteine de calitate fără aditivi, cure de aer curat, somn bun eficient, evitarea marilor aglomeraţii, a aerului poluat, a încăperilor igrasioase, a antibioticelor şi altor medicamente immunosupresive, atunci imunitatea copilului rămâne constant bună şi nu e nevoie de medicamente sau vaccinuri.

Remediile homeo şi fitoterapice nu sunt similare vaccinurilor dar sunt eficiente în creşterea imunităţii prin alte mecanisme de acţiune. Faptul că nu sunt recunoscute şi acceptate de întreg corpul medical nu trebuie să ne demobilizeze; explicaţia este una singură: metodele nu sunt predate în facultatea de medicină şi sunt întotdeauna la concurenţă cu medicamentele chimice.

Ce riscă medical un părinte care refuză să urmeze schema de vaccinare?

Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei. Ţările nordice nu şi-au vaccinant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotriva tubercuozei. Şi nu au niciun caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.

Ar trebui să ne vaccinăm pe sistemul prevenţie (pentru toate posibilele boli, afecţiuni, riscuri) sau doar pentru acelea pentru care nu există tratament?

Principiul vaccinării nu funcţionează la toate bolile infecţioase. Din păcate ceea ce se observă in vitro nu este identic cu ceea ce se petrece „in vivo”, de aceea sunt atât de multe insuccese ale vaccinurilor.

Prezintă vaccinurile şi riscuri? Care sunt acelea şi în ce situaţii? Este adevărat că pot provoca o boală pe care, teoretic, ar trebui să o prevină? Este adevărat că pot cauza alte boli în afara celor pe care trebuie să le prevină? Putem concluziona că vaccinurile tind în general să compromită sistemul imunitar?

Vaccinurile au riscuri menţionate în prospect şi în studiile făcute chiar de fabrica producătoare: reacţii alergice locale, reacţii alergice sistemice, epuizarea mecanismelor de apărare datorită abuzului de vaccinuri, boală autoimună inclusiv datorită conservanţilor, efecte mutante asupra tulpinilor microbiene sau virale respective etc.

Care este legislaţia europeană în materie de vaccinare? Daţi-ne vă rugăm exemple din alte ţări membre UE?

Legislaţia europeană este identică cu a noastră: niciun vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere).

Credeţi că vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazată pe teamă indusă şi lipsă de informare?

Exact. Aţi anticipat răspunsul.

Unde se pot informa părinţii în mod complet şi eficient despre tematica vaccinării?

Pentru specialişti - în studiile de specialitate, pentru publicul larg - pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.046 sec