Transilvania - starea noastra de veghe - Ioan-Aurel Pop

Preț: 35,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2016

DESCRIERE

Câte ceva despre români şi maghiari în trecut

Raporturile româno-maghiare au în urmă o istorie palpitantă, complicată, plină de conflicte şi de concilieri, de atitudini egoiste şi de generoase deschideri, ca viaţa.
 
Traiul în vecinătate şi, adesea, în aceleaşi comunităţi ne-a determinat să ne cunoaştem, să ne examinăm reciproc, să ne urâm şi iubim în acelaşi timp.
 
Prima mărturie a unor contacte româno-ungare este cuprinsă în Gesta Hungarorum („Faptele ungurilor"), lucrare elaborată de un cronicar anonim al unui aproape la fel de anonim rege Bela, cândva prin secolul al XI-lea, reluată ulterior, dar referitoare la întâmplări de până la anii 1050-1060.
 
Cronicarul (notarul) maghiar, cu studii la o universitate occidentală (poate din Italia), spune că o ceată de unguri a trecut, probabil după anul 900, dinspre Bihor „dincolo de pădure" (= ultra silvam sau trans silvam), unde a întâlnit o ţară bogată, cu câmpuri cultivate, cu sare şi materii sărate, cu aur prezent până şi în nisipul râurilor, locuită de români şi slavi, ţară în care domnia o avea un anumit român, ducele (voievodul) Gelou.
 
De aici au pornit şi neînţelegerile dintre istoricii români şi cei maghiari: aceştia din urmă afirmă că totul nu ar fi decât o contrafacere, fiindcă românii nu puteau fi în anul 900 în Transilvania, pe când românii spun că nu este nimic mai firesc decât prezenţa românilor latinofoni aici, pe locurile fostei provincii romane Dacia, unde s-a plămădit poporul român...
 
Dincolo de dispute, prezente mereu între cele două popoare, viaţa a decurs normal. Intre secolele XI-XIII, după cucerirea Banatului şi părţilor vestice (numite ulterior Partium), Transilvania a devenit provincie (voievodat) a Regatului Ungariei până la destrămarea acestuia, sub loviturile otomanilor, in 1541.
 
Primele menţiuni scrise despre români nu-i pomenesc pe aceştia decât în postura de victime cărora ii se răpeşte ceva sau de condamnaţi pentru „fărădelegi".
 
Deşi au fost acceptaţi o vreme in structurile puterii (ca participanţi la adunările ţării), alături de nobili, de saşi şi secui, românii au fost trataţi, în general, ca popor cucerit cu sabia şi supus.

Discriminarea a fost iniţial socială şi confesională (nimeni nu putea stăpâni pământ fără act scris de donaţie regală; numai catolicii puteau fi nobili adevăraţi), dar, din secolul al XV-lea, românii (ortodocşi) au ajuns să fie asupriţi şi sub aspect etnic, iar această asuprire etnică s-a accentuat apoi mereu.
 
Discriminarea a generat reacţii de apărare, uneori viólente, încercări de reluare a bunurilor răpite...
 
 
CUPRINS:
 
Cuvânt înainte de Mircea Muthu  
 
Argument pentru Transilvania sufletului meu   
 
Ce este Transilvania   
Şcoala Ardeleană şi naţiunea română din Transilvania în Secolul Luminilor    
 
Dimitrie Cantemir şi Transilvania. Câteva consideraţii     
Românii şi România în Europa: între Occidentul latin şi Orientul bizantin 
 
Marea Unire şi Sărbătoarea Naţională  
„Maramureşul... intrând pe furiş la moldoveni". Reflecţii pe marginea unei idei de unire românească din secolul al XVI-lea   
Contribuţia transilvănenilor la fondarea Academiei Române          
Istorici transilvăneni la Accademia di Romania din Roma în perioada interbelică.
 
Câteva evocări   
Câte ceva despre români şi maghiari în trecut

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0743 sec