Teste grila pentru concursuri si examene. Editia a 4-a

Teste grila pentru concursuri si examene. Editia a 4-a
Preț: 59,00 lei
Disponibilitate: în stoc
ISBN: 978-606-678-625-6
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 416
Format: 17x24
Categoria: Carti Diverse

DESCRIERE

Data aparitiei: 25 Iunie 2013

Deja celebre in toate facultatile de drept, testele grila au devenit in ultimul deceniu un element sine qua non al profesiilor juridice. Examen de licenta. Admitere INM. Admitere in magistratura. Admitere in profesia de avocat. Definitivat sau promovare in profesie. Niciunul dintre aceste concursuri nu poate fi trecut fara testul grila, cea mai raspandita modalitate de examinare si, totodata, calea cea mai sigura de insusire a cunostintelor juridice, bazata pe gandirea logica.

Aceasta a patra editie vine in intampinarea celor care se pregatesc pentru admiterea in magistratura si in barou. Am reunit intr-o singura lucrare toate materiile (civil, procedura civila, penal, procedura penala), fiind cea mai cuprinzatoare carte de grile pentru cei care se pregatesc pentru examenele din aceasta vara.
Astfel, lucrarea de fata cuprinde peste 4000 de grile, iar sistematizarea acestora urmeaza tematica si bibliografia anuntata pentru examenele din 2013, oferindu-va posibilitatea de a va testa cunostintele cu privire la intreaga materie, ponderea grilelor din fiecare materie fiind influentata de aceasta tematica si bibliografie: primul capitol contine aproximativ 1500 de grile din noul Cod civil (am inclus si grile din materia dreptului familiei pentru cei care se pregatesc pentru admiterea in magistratura); urmeaza un capitol care cuprinde aproximativ 500 de grile din noul Cod de procedura civila. Am mentinut si grilele din Codul de procedura civila de la 1865, pe langa cele din editia anterioara introducand aproximativ 150 de grile noi, avand in vedere tematica unor examene, dar si aplicarea legii de procedura civila in timp si dispozitiile tranzitorii.

Celelalte capitole – continand grile la materiile de drept penal si procesual penal (aproximativ 1200) – au fost, la randul lor, completate cu grile noi, iar cele existente au fost revizuite si modificate corespunzator schimbarilor legislative intervenite dupa publicarea editiei anterioare.



§ 1. Teste grilă V
Cuprins
Capitolul I. Drept civil____________________________________________1
Secţiunea 1. Partea generală________________________________________1
§1. Teste grilă______________________________________________1
§2. RĂS PUNSURI CORE CTE___________________________________40
Secţiunea a 2‑a. Drepturile reale____________________________________42
§1. Teste grilă_____________________________________________42
§2. RĂS PUNSURI CORE CTE___________________________________67
Secţiunea a 3‑a. Teoria generală a obligaţiilor__________________________69
§1. Teste grilă_____________________________________________69
§2. RĂS PUNSURI CORE CTE___________________________________95
Secţiunea a 4‑a. Contracte speciale_________________________________97
§1. Teste grilă_____________________________________________97
§2. Răspun suri co rect e__________________________________132
Secţiunea a 5‑a. Succesiuni_______________________________________134
§ 1. Teste grilă_ __________________________________________134
§ 2. Răspun suri co rect e__________________________________147
Secţiunea a 6‑a. Familia__________________________________________148
§ 1. Teste grilă_ __________________________________________148
§ 2. Răspun suri co rect e__________________________________152
Capitolul al II‑lea. Drept procesual civil___________________________153
Secţiunea 1. Noul Cod de procedură civilă___________________________153
§ 1. Teste grilă_ __________________________________________153
§ 2. Răspun suri co rect e__________________________________203
Secţiunea a 2‑a. Codul de procedură civilă de la 1865_ _________________206
§ 1. Teste grilă_ __________________________________________206
§ 2. Răspun suri co rect e__________________________________297
Capitolul al III-lea. Drept penal___________________________________302
§ 1. Teste grilă_ __________________________________________302
§ 2. Răspun suri co rect e__________________________________364
Capitolul al IV-lea. Drept procesual penal__________________________368
§ 1. Teste grilă_ __________________________________________368
§ 2. Răspun suri co rect e__________________________________407



§ 1. Teste grilă 1
Capitolul I. Drept civil
Secţiunea 1. Partea generală
§1. Test e grilă
1. Dispoziţiile Noului Cod civil:
a) nu se aplică şi raporturilor dintre profesionişti;
b) se aplică raporturilor dintre profesionişti şi
orice alte subiecte de drept civil;
c) se aplică numai societăţilor de persoane;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
2. Actele şi faptele juridice încheiate ori, după
caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea
în vigoare a legii noi:
a) pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute
de legea în vigoare la data încheierii;
b) pot genera alte efecte juridice decât cele
prevăzute
de legea în vigoare la data încheierii
sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor;
c) nu pot genera alte efecte juridice decât cele
prevăzute de legea în vigoare la data încheierii
sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
3. Actele juridice nule, anulabile sau afectate
de alte cauze de ineficacitate la data intrării
în vigoare a legii noi:
a) sunt supuse dispoziţiilor legii vechi;
b) sunt supuse dispoziţiilor legii noi;
c) nu pot fi considerate valabile sau eficace potrivit
dispoziţiilor legii noi;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
4. Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile
începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare
a legii noi:
a) sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale
care le‑au instituit;
b) sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale
noi;
c) sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale
sub care se împlinesc termenele;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
5. Efectelor viitoare ale situaţiilor juridice
născute anterior intrării în vigoare a acesteia,
derivate raporturile de proprietate, inclusiv
regimul general al bunurilor, şi din raporturile
de vecinătate, dacă aceste situaţii
juridice subzistă după intrarea în vigoare a
legii noi, le sunt aplicabile:
a) dispoziţiile legii noi;
b) atât dispoziţiile legii sub care s‑au născut,
cât şi dispoziţiile legii noi, după caz;
c) dispoziţiile legii vechi, sub care s‑au născut;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
6. Norma interpretativă:
a) produce efecte şi pentru trecut şi pentru viitor;
b) produce efecte numai pentru trecut;
c) produce efecte numai pentru viitor;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
7. În privinţa interpretării şi a efectelor legii
civile, este adevărată afirmaţia:
a) interpretarea legii de către instanţă nu se face
numai în scopul aplicării ei în cazul dedus
judecăţii;
b) legile care derogă de la o dispoziţie generală,
care restrâng exerciţiul unor drepturi civile
sau care prevăd sancţiuni civile se aplică numai
în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege;
c) se poate deroga prin convenţii sau acte juridice
unilaterale de la legile care interesează
ordinea publică sau de la bunele moravuri;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
8. Oricine:
a) poate dispune liber de bunurile sale, dacă
legea nu prevede în mod expres altfel;
b) poate dispune cu titlu oneros sau gratuit,
chiar dacă este insolvabil;
c) poate dispune liber de bunurile sale, chiar
dacă legea prevede în mod expres altfel, libertatea
de a dispune fiind un drept fundamental al
persoanei, ce nu poate fi îngrădit;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
9. Buna‑credinţă:
a) trebuie dovedită în sistemul noii legi;
b) se prezumă până la proba contrară;
c) trebuie dovedită sau se prezumă, de la caz
la caz;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
2 I. Partea generală
10. Constituie un abuz de drept situaţia în
care un drept este exercitat:
a) în scopul de a păgubi pe altul;
b) într‑un mod excesiv, chiar rezonabil;
c) într‑un mod excesiv şi nerezonabil, contrar
bunei‑credinţe;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
11. Persoana răspunde:
a) răspunde numai pentru faptele sale săvârşite
cu intenţie sau din culpă;
b) răspunde numai pentru faptele sale săvârşite
cu intenţie;
c) nu răspunde pentru faptele sale săvârşite din
culpă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
12. Fapta persoanei este săvârşită cu intenţie:
a) când autorul nu prevede rezultatul faptei sale
şi deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii acestui rezultat;
b) când autorul prevede rezultatul faptei sale
şi fie urmăreşte producerea lui prin intermediul
faptei, fie, deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii acestui rezultat;
c) întotdeauna când nu acţionează din culpă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
13. Fapta persoanei este săvârşită din culpă:
a) când autorul fie prevede rezultatul faptei
sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că
nu se va produce;
b) când autorul nu prevede rezultatul faptei,
deşi trebuia să îl prevadă;
c) când autorul fie prevede rezultatul faptei
sale, dar îl acceptă, socotind fără temei că nu
se va produce;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
14. Culpa:
a) este gravă numai atunci când autorul a acţionat
cu o neglijenţă pe care nicio persoană nu ar
fi manifestat‑o faţă de propriile interese;
b) este gravă doar atunci când autorul a acţionat
cu o neglijenţă, intenţie sau o imprudenţă
pe care nicio persoană nu ar fi manifestat‑o faţă
de propriile interese;
c) este gravă atunci când autorul a acţionat cu
o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana
cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat‑o
faţă de propriile interese;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
15. Atunci când legea condiţionează efectele
juridice ale unei fapte de săvârşirea sa din
culpă:
a) condiţia nu este îndeplinită dacă fapta a fost
săvârşită cu intenţie;
b) condiţia este îndeplinită numai dacă fapta a
fost săvârşită în forma neglijenţei grave;
c) condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost
săvârşită cu intenţie;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
16. Atunci când o persoană, împărtăşind o
credinţă comună şi invincibilă, a considerat
că o altă persoană are un anumit drept sau
o anumită calitate juridică:
a) instanţa judecătorească, ţinând seama de
împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în
această stare va produce, faţă de cel aflat în
eroare, aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil,
afară de cazul în care desfiinţarea lui nu i‑ar
cauza niciun prejudiciu;
b) instanţa judecătorească, în toate cazurile, va
putea hotărî că actul încheiat în această stare
va produce, faţă de cel aflat în eroare, aceleaşi
efecte ca şi când ar fi valabil;
c) instanţa judecătorească va hotărî că actul încheiat
în această stare nu poate produce, faţă
de cel aflat în eroare, aceleaşi efecte ca şi când
ar fi valabil;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
17. Eroarea comună şi invincibilă:
a) se prezumă;
b) nu e prevăzută expres în Codul civil;
c) nu este aplicabilă în materie de carte funciară;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
18. Îndeplinirea formalităţii de publicitate:
a) poate fi cerută de orice persoană, chiar dacă
este lipsită de capacitatea de exerciţiu;
b) are drept consecinţă faptul că nimeni nu poate
invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul
sau faptul supus publicităţii, indiferent dacă
formalitatea de publicitate a fost sau nu legal
îndeplinită;
c) are drept consecinţă faptul că nimeni nu poate
invoca faptul că nu a cunoscut dreptul, actul
sau faptul supus publicităţii, dar numai dacă formalitatea
de publicitate a fost legal îndeplinită;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
19. Publicitatea:
a) validează dreptul, actul sau faptul supus ori
admis la publicitate;
§1. Teste grilă 3
b) nu întrerupe cursul prescripţiei extinctive, afară
de cazul în care prin lege se dispune altfel;
c) asigură opozabilitatea dreptului, actului, faptului,
precum şi a oricărui alt raport juridic supus
publicităţii, stabilind şi rangul acestora;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
20. Dacă un drept, act sau fapt a fost înscris
într‑un registru public:
a) se prezumă că el există, cât timp nu a fost
radiat sau modificat în condiţiile legii;
b) se prezumă că el există, indiferent de modificările
survenite ulterior;
c) nu se prezumă absolut că el nu mai există,
chiar dacă a fost radiat din greşeală;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
21. Atunci când formalitatea de publicitate
nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv:
a) dacă aceasta nu a fost realizată, drepturile,
actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse
publicităţii sunt întotdeauna inopozabile terţilor;
b) dacă aceasta nu a fost realizată, numai drepturile
şi actele supuse publicităţii sunt inopozabile
terţilor, chiar dacă aceştia le‑au cunoscut
pe altă cale;
c) dacă aceasta nu a fost realizată, drepturile,
actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse
publicităţii sunt inopozabile terţilor, afară de
cazul în care se dovedeşte că aceştia le‑au cunoscut
pe altă cale;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
22. Se poate renunţa:
a) în parte, la capacitatea de folosinţă sau la
capacitatea de exerciţiu;
b) în tot, la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea
de exerciţiu;
c) în tot sau în parte, la capacitatea de folosinţă
sau la capacitatea de exerciţiu;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
23. Patrimoniul persoanei fizice sau persoanei
juridice:
a) include toate drepturile şi datoriile ce pot fi
evaluate în bani şi aparţin acesteia;
b) poate face obiectul unei diviziuni sau unei
afectaţiuni numai în cazurile şi condiţiile prevăzute
de lege;
c) nu poate face obiectul unei diviziuni;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
24. Patrimoniile de afectaţiune:
a) nu există;
b) includ şi masele patrimoniale fiduciare, reglementate
expres de noul Cod civil;
c) includ şi masele patrimoniale afectate exercitării
unei profesii autorizate;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
25. Transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr‑o
masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiaşi
patrimoniu:
a) se face fără a prejudicia drepturile creditorilor
asupra fiecărei mase patrimoniale;
b) operează numai în caz de diviziune;
c) nu constituie o înstrăinare;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
26. Capacitatea de folosinţă:
a) este reglementată expres în noul Cod civil;
b) este aptitudinea persoanei de a avea drepturi
civile;
c) începe la naşterea persoanei şi încetează
odată cu moartea acesteia;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
27. Drepturile copilului:
a) nu sunt recunoscute de la concepţiune, ci de
la naşterea sa, atunci când începe capacitatea
de folosinţă a persoanei fizice;
b) sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai
dacă el se naşte viu;
c) sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai
dacă el este viabil;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
28. Capacitatea de exerciţiu:
a) nu este reglementată expres de noul Cod
civil;
b) este reglementată expres de noul Cod civil;
c) este aptitudinea persoanei de a încheia singură
acte juridice civile;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
29. Capacitatea de exerciţiu:
a) în toate cazurile începe la data când persoana
fizică împlineşte vârsta de 16 ani;
b) se dobândeşte, prin căsătorie, chiar înainte
de majorat;
c) în nicio situaţie, exceptând căsătoria, nu începe
la data când persoana fizică împlineşte
vârsta de 16 ani;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
4 I. Partea generală
30. În cazul în care căsătoria este anulată:
a) minorul nu păstrează capacitatea deplină de
exerciţiu;
b) minorul care a fost de bună‑credinţă la încheierea
căsătoriei păstrează capacitatea deplină
de exerciţiu;
c) minorul, indiferent că a fost de bună‑credinţă
sau de rea‑credinţă la încheierea căsătoriei,
păstrează capacitatea deplină de exerciţiu;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
31. Minorului care a împlinit vârsta de 16 ani:
a) nu i se poate recunoaşte capacitatea deplină
de exerciţiu;
b) pentru motive temeinice, instanţa de tutelă îi
poate recunoaşte acestuia capacitatea deplină
de exerciţiu, după ascultarea părinţilor sau tutorelui
minorului, luându‑se, când este cazul, şi
avizul consiliului de familie;
c) pentru motive temeinice, instanţa de tutelă
trebuie să‑i recunoască acestuia capacitatea
deplină de exerciţiu;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
32. Actele juridice ale minorului cu capacitate
de exerciţiu restrânsă:
a) se încheie de către acesta, cu încuviinţarea
părinţilor sau, după caz, a tutorelui;
b) se încheie de către acesta, cu încuviinţarea
părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în cazurile
prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei
de tutelă;
c) se încheie de către acesta, numai cu încuviinţarea
părinţilor sau, după caz, a tutorelui, precum
şi cu autorizarea instanţei de tutelă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
33. Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă
poate face singur:
a) acte de conservare şi acte de administrare
care nu îl prejudiciază;
b) numai acte de conservare;
c) acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter
curent şi care se execută la data încheierii lor;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
34. Când este necesară încuviinţarea sau
autorizarea actelor minorului:
a) aceasta poate fi dată, cel mai târziu, în momentul
încheierii actului;
b) aceasta poate fi dată şi ulterior semnării actului
de administrare sau de dispoziţie;
c) aceasta poate fi dată, cel mai târziu, în momentul
încheierii antecontractului de vânzare‑cumpărare,
în care cumpărător e minorul de
15 ani;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
35. Minorul:
a) poate să încheie singur acte juridice privind
munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori
referitoare la profesia sa;
b) poate să încheie acte juridice privind munca,
îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare
la profesia sa, numai cu încuviinţarea părinţilor
sau a tutorelui;
c) exercită singur drepturile şi execută tot astfel
obligaţiile izvorâte din actele juridice privind
munca, îndeletnicirile artistice sau sportive ori
referitoare la profesia sa şi poate dispune singur
de veniturile dobândite din acestea;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
36. Nu au capacitate de exerciţiu:
a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b) interzisul judecătoresc;
c) persoana lipsită temporar de discernământ;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
37. Persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu:
a) poate încheia singură actele anume prevăzute
de lege, actele de conservare, precum şi
actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter
curent şi care se execută la momentul încheierii
lor;
b) nu poate încheia singură actele de dispoziţie
cu caracter curent şi care se execută la momentul
încheierii lor, chiar de mică valoare;
c) nu poate încheia singură decât acte de conservare;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
38. Sancţiunea care intervine în cazul actelor
făcute de persoana lipsită de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă, ori a actelor făcute de tutore, fără
autorizarea instanţei de tutelă, atunci când
această autorizare este cerută de lege:
a) este nulitatea absolută, necondiţionată de
dovedirea vreunui prejudiciu;
b) este nulitatea relativă, condiţionată de dovedirea
unui prejudiciu;
c) este nulitatea relativă, chiar fără dovedirea
unui prejudiciu;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
§1. Teste grilă 5
39. Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau
cu capacitate de exerciţiu restrânsă:
a) poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea
actului pentru incapacitatea sa rezultată
din punerea sub interdicţie judecătorească;
b) nu poate invoca singur, în apărare, anulabilitatea
actului pentru incapacitatea sa rezultată
din punerea sub interdicţie judecătorească;
c) poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea
actului pentru incapacitatea sa rezultată
din minoritate;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
40. Anulabilitatea actului:
a) făcut de cel lipsit de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, este
înlăturată de simpla declaraţie a acestuia că
este capabil să contracteze;
b) nu va opera, ci instanţa, la cererea părţii induse
în eroare, poate menţine contractul atunci
când apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune
civilă adecvată, dacă cel lipsit de capacitate
de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu
restrânsă a folosit manopere dolosive;
c) făcut de cel lipsit de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu
este înlăturată de simpla declaraţie a acestuia
că este capabil să contracteze;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
41. Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă:
a) nu este obligată la restituire;
b) este obligată la restituire;
c) nu este obligată la restituire decât în limita
folosului realizat;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
42. În materia acţiunii în anularea actului făcut
de cel lipsit de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă:
a) persoanele capabile de a contracta nu pot
opune minorului sau celui pus sub interdicţie
judecătorească incapacitatea acestuia;
b) persoanele capabile de a contracta pot opune
minorului sau celui pus sub interdicţie judecătorească
incapacitatea acestuia;
c) acţiunea în anulare poate fi exercitată numai
de reprezentantul legal sau de ocrotitorul legal,
după caz;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
43. În materia acţiunii în anularea actului făcut
de cel lipsit de capacitate de exerciţiu
sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă:
a) când actul s‑a încheiat fără autorizarea instanţei
de tutelă, necesară potrivit legii, reprezentantul
legal sau de ocrotitorul legal, după
caz, va sesiza procurorul în vederea exercitării
acţiunii în anulare;
b) acţiunea în anulare poate fi exercitată de
reprezentantul legal, de minorul care a împlinit
vârsta de 14 ani, precum şi de ocrotitorul legal;
c) când actul s‑a încheiat fără autorizarea instanţei
de tutelă, necesară potrivit legii, aceasta
va sesiza procurorul în vederea exercitării acţiunii
în anulare;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
44. În materia confirmării actului anulabil făcut
de minor este adevărată afirmaţia:
a) după descărcarea tutorelui, minorul devenit
major poate să confirme actul făcut de tutorele
său fără respectarea tuturor formalităţilor cerute
pentru încheierea lui valabilă;
b) minorul devenit major nu poate confirma actul
făcut singur în timpul minorităţii, atunci când
el trebuia să fie reprezentat sau asistat;
c) minorul devenit major poate confirma actul
făcut singur în timpul minorităţii, atunci când el
trebuia să fie reprezentat sau asistat;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
45. În timpul minorităţii, confirmarea actului
anulabil:
a) nu se poate face;
b) se poate face, în numele şi în interesul minorului,
de către persoana chemată de lege să‑i
încuviinţeze actele făcute fără încuviinţarea sa,
atunci când această încuviinţare era suficientă
pentru încheierea valabilă a acestuia;
c) de către persoana care poate invoca nulitatea
se poate face şi în caz de violenţă, numai
după începerea primului act de violenţă şi cel
mai târziu la încetarea acesteia;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
46. În cazul în care o persoană este dispărută
şi există indicii că a încetat din viaţă:
a) aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre
judecătorească, numai la cererea procurorului,
dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data
primirii ultimelor informaţii sau indicii din care
rezultă că era în viaţă;
6 I. Partea generală
b) aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre
judecătorească, la cererea oricărei persoane
interesate, inclusiv a procurorului, dacă
au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor
informaţii sau indicii din care rezultă că
era în viaţă;
c) aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre
judecătorească, numai la cererea procurorului,
dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data
primirii ultimelor informaţii sau indicii din care
rezultă că era în viaţă, dată care se va calcula
de la sfârşitul anului calendaristic, dacă data ultimelor
informaţii sau indicii despre cel dispărut
nu se poate stabili cu exactitate;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
47. Cel dispărut în împrejurări deosebite,
cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa
de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în
cursul unor fapte de război sau într‑o altă
împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte
a se presupune decesul, poate fi declarat
mort, dacă:
a) au trecut cel puţin 3 luni de la data împrejurării
în care a avut loc dispariţia;
b) au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării
în care a avut loc dispariţia;
c) au trecut cel puţin 12 luni de la data împrejurării
în care a avut loc dispariţia;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
48. Cel declarat mort poate fi socotit că a încetat
din viaţă:
a) la data pe care hotărârea rămasă definitivă a
stabilit‑o ca fiind aceea a morţii;
b) la data pe care hotărârea rămasă definitivă
a stabilit‑o ca fiind aceea a morţii sau la data
la care se probează existenţa indiciilor privind
survenirea decesului;
c) în ultima oră a celei din urmă zile a termenului
de 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii
sau indicii din care rezultă că era în viaţă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
49. Cel care a fost declarat mort:
a) poate cere, după anularea hotărârii declarative
de moarte, înapoierea bunurilor sale în
natură, iar dacă aceasta nu este cu putinţă, restituirea
lor prin echivalent;
b) poate cere, după anularea hotărârii declarative
de moarte, înapoierea bunurilor sale în natură
chiar şi de la dobânditorul cu titlu oneros,
care este obligat să le înapoieze chiar de nu
se va face dovada că la data dobândirii ştia ori
trebuia să ştie că persoana declarată moartă
este în viaţă;
c) poate cere, oricând, anularea hotărârii prin
care s‑a declarat moartea;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
50. Plata făcută moştenitorilor legali sau legatarilor
unei persoane, care reapare ulterior
hotărârii declarative de moarte:
a) întotdeauna este valabilă şi liberatorie;
b) de regulă, este valabilă şi liberatorie, dacă a
fost făcută înainte de radierea din registrul de
stare civilă a menţiunii privitoare la deces;
c) este valabilă şi liberatorie, dacă cel care a
făcut plata a cunoscut faptul că persoana declarată
moartă este în viaţă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
51. Moştenitorul aparent care află că persoana
care a fost declarată decedată prin
hotărâre judecătorească este în viaţă:
a) păstrează posesia bunurilor şi nu dobândeşte
fructele acestora, dacă cel reapărut solicită
restituirea lor;
b) nu păstrează posesia bunurilor şi nici nu dobândeşte
fructele acestora, indiferent dacă cel
reapărut solicită sau nu restituirea lor;
c) păstrează posesia bunurilor şi dobândeşte
fructele acestora, cât timp cel reapărut nu solicită
restituirea lor;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
52. Nu constituie un drept transmisibil:
a) dreptul la respectarea vieţii private;
b) dreptul de creanţă;
c) dreptul la demnitate;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
53. Persoana fizică are dreptul să dispună
de sine însăşi:
a) necondiţionat;
b) dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri;
c) neîngrădit, chiar dacă ar încălca drepturile
altora pentru a se proteja pe sine;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
54. Sunt interzise:
a) practicile eugenice prin care se tinde la organizarea
selecţiei persoanelor;
b) orice intervenţii medicale asupra caracterelor
genetice având drept scop modificarea descendenţei
persoanei;
§1. Teste grilă 7
c) orice intervenţii medicale care privesc prevenirea
şi tratamentul maladiilor genetice;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
55. Este interzisă:
a) în toate cazurile utilizarea tehnicilor de reproducere
umană asistată medical pentru alegerea
sexului viitorului copil;
b) utilizarea tehnicilor de reproducere umană
asistată medical pentru alegerea sexului viitorului
copil în scopul evitării unei boli ereditare
grave legate de sexul acestuia;
c) crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
56. Identificarea unei persoane pe baza amprentelor
sale genetice:
a) nu este permisă întrucât încalcă dreptul la
integritatea sa fizică şi psihică a persoanei;
b) poate fi efectuată în cadrul unei proceduri judiciare
civile sau penale;
c) nu poate fi efectuată în scopuri medicale ori
de cercetare ştiinţifică, chiar efectuate în condiţiile
legii;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
57. În exercitarea dreptului la propria imagine,
persoana:
a) poate să interzică ori să împiedice reproducerea,
în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a
vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea
reproduceri;
b) nu poate să interzică ori să împiedice reproducerea,
în orice mod, a înfăţişării sale fizice
ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei
asemenea reproduceri;
c) poate să interzică numai utilizarea unei reproduceri
a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
58. Pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii
private:
a) intrarea sau rămânerea în locuinţă sau luarea
din aceasta a oricărui obiect;
b) interceptarea unei convorbiri private, săvârşită
prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea,
în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii
unei persoane aflate într‑un spaţiu privat, fără
acordul acesteia;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
59. Pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii
private:
a) difuzarea de imagini care prezintă interioare
ale unui spaţiu privat, cu sau fără acordul celui
care îl ocupă în mod legal;
b) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice
mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres
de lege;
c) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de
reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa
intimă, personală sau de familie;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
60. Pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii
private:
a) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor
ori a altor documente personale,
fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin
sau care, după caz, are dreptul de a dispune
de ele;
b) utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării
cu o altă persoană;
c) difuzarea datelor cu caracter personal privind
starea de sănătate, problemele de diagnostic,
prognostic, tratament, circumstanţe în legătură
cu boala şi cu alte diverse fapte;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
61. Numele de familie:
a) se dobândeşte prin efectul filiaţiei;
b) se dobândeşte prin efectul filiaţiei, exclusiv
pe linie paternă;
c) poate fi modificat prin efectul schimbării stării
civile, în condiţiile prevăzute de lege;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
62. Dacă prin lege nu se prevede altfel, o
persoană fizică:
a) poate să aibă în acelaşi timp mai mult de
un domiciliu şi o singură reşedinţă, atunci când
deţine mai multe locuinţe;
b) nu poate să aibă în acelaşi timp decât un
singur domiciliu şi mai multe reşedinţe, atunci
când deţine mai multe locuinţe;
c) nu poate să aibă în acelaşi timp decât un
singur domiciliu şi o singură reşedinţă, chiar şi
atunci când deţine mai multe locuinţe;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
63. Domiciliul persoanei fizice, în vederea
exercitării
drepturilor şi libertăţilor sale civile:
a) este acolo unde aceasta declară că îşi are
locuinţa principală şi/sau unde îşi are locuinţa
secundară;
8 I. Partea generală
b) este acolo unde aceasta declară că îşi are
locuinţa principală;
c) este acolo unde aceasta declară că îşi are
locuinţa principală, chiar dacă e vorba despre
mai multe locaţii principale;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
64. Reşedinţa:
a) va fi considerată domiciliu când acesta nu
este cunoscut;
b) este acolo unde persoana fizică îşi are locuinţa
secundară;
c) este întotdeauna locul unde acea persoană
se găseşte efectiv;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
65. Domiciliul minorului care nu a dobândit
capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile
prevăzute de lege:
a) este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi
la care el locuieşte în mod statornic;
b) este întotdeauna la părintele la care minorul
locuieşte în mod statornic;
c) iar părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg
la care dintre ei va avea domiciliul copilul,
instanţa de tutelă, ascultându‑i pe părinţi, precum
şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de
10 ani, va decide ţinând seama de interesele
copilului;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
66. Actele de stare civilă:
a) sunt înscrisuri sub semnătură privată cu dată
certă;
b) fac dovada până la proba contrară, pentru
oricare dintre menţiuni;
c) sunt înscrisuri autentice şi fac dovada până
la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă
constatările personale ale ofiţerului de stare civilă
şi, până la proba contrară, pentru celelalte
menţiuni;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
67. Dacă printr‑o hotărâre judecătorească
s‑a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane,
iar printr‑o hotărâre judecătorească
ulterioară este admisă o acţiune prin care
s‑a contestat starea civilă astfel stabilită:
a) prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii
definitive a celei de a doua hotărâri;
b) prima hotărâre îşi menţine efectele şi ulterior
pronunţării celei de a doua hotărâri, în privinţa
terţilor de bună‑credinţă;
c) cea de a doua hotărâre judecătorească dată
este opozabilă oricărei alte persoane cât timp
printr‑o nouă hotărâre nu s‑a stabilit contrariul;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
68. Rectificarea actelor de stare civilă:
a) se poate face numai în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive;
b) se poate face, din oficiu sau la cerere, numai
în temeiul dispoziţiei primarului de la primăria
care are în păstrare actul de stare civilă;
c) nu se poate face din oficiu;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
69. Anularea, completarea sau modificarea
actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise
pe acestea:
a) se face printr‑o hotărâre judecătorească
supusă înregistrării, iar înregistrarea făcută în
temeiul unei asemenea hotărâri este opozabilă
oricărei alte persoane cât timp printr‑o nouă hotărâre
nu s‑a stabilit contrariul;
b) se poate face numai în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive;
c) nu se poate face numai în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
70. Actele de stare civilă întocmite de o persoană
care a exercitat în mod public atribuţiile
de ofiţer de stare civilă, cu respectarea
tuturor prevederilor legale:
a) nu sunt valabile dacă acea persoană nu
avea această calitate, chiar dacă beneficiarii
acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii
lor, lipsa acestei calităţi;
b) sunt valabile întotdeauna, chiar dacă acea
persoană nu avea această calitate;
c) sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu
avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii
acestor acte au cunoscut, în momentul
întocmirii lor, lipsa acestei calităţi;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
71. Starea civilă se poate dovedi, înaintea
instanţei judecătoreşti, prin orice mijloace
de probă, dacă:
a) nu au existat registre de stare civilă ori registrele
de stare civilă s‑au pierdut ori au fost
distruse, cu condiţia să se fi pierdut sau distrus
în totalitate;
b) nu este posibilă procurarea din străinătate a
certificatului de stare civilă sau a extrasului de
pe actul de stare civilă;
§1. Teste grilă 9
c) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă
sau, după caz, refuzată;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
72. Nu poate fi tutore:
a) minorul, persoana pusă sub interdicţie judecătorească
sau cel pus sub curatelă, cel decăzut
din exerciţiul drepturilor părinteşti sau declarat
incapabil de a fi tutore, chiar dacă hotărârea
judecătorească nu este încă definitivă;
b) cel aflat în stare de insolvabilitate;
c) cel căruia i s‑a restrâns exerciţiul unor drepturi
civile exclusiv prin hotărâre judecătorească,
cel cu rele purtări, precum şi cel care, exercitând
o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta ori
care, din cauza intereselor comune cu cele ale
minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
73. Instanţa de tutelă va numi un curator
special:
a) ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc
interese contrare, care nu sunt dintre cele ce
trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui;
b) dacă din cauza bolii, a lipsei de timp sau din
alte motive, tutorele este împiedicat să îndeplinească
un anumit act în numele minorului pe
care îl reprezintă sau ale cărui acte le încuviinţează;
c) pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor
succesorale notariale;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
74. Cu privire la actele sau faptele tutorelui
păgubitoare pentru minor se poate face
plângere la instanţa de tutelă:
a) caz în care, minorul care a împlinit vârsta de
10 ani va fi ascultat;
b) şi de către minorul care a împlinit vârsta de
14 ani;
c) care se soluţionează de urgenţă, prin încheiere
executorie, de către instanţa de tutelă, cu citarea
părţilor şi a membrilor consiliului de familie;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
75. Instanţa de tutelă va da tutorelui descărcare
de gestiunea sa:
a) numai după predarea bunurilor, verificarea
socotelilor şi aprobarea lor;
b) moment după care, acesta nu va mai răspunde
pentru prejudiciul cauzat din culpa sa;
c) însă, acesta va continua să răspundă pentru
prejudiciul cauzat din culpa sa;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
76. Pot fi puşi sub interdicţie judecătorească:
a) persoana care nu are temporar sau permanent
discernământul necesar pentru a se îngriji
de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii
mintale;
b) persoana care nu are discernământul necesar
pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza
alienaţiei ori debilităţii mintale;
c) şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
77. În caz de nevoie şi până la soluţionarea
cererii de punere sub interdicţie judecătorească:
a) autoritatea tutelară poate numi un curator
special pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a
cărui interdicţie a fost cerută, precum şi pentru
administrarea bunurilor acestuia;
b) instanţa de tutelă poate numi un curator special
pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a
cărui interdicţie a fost cerută, precum şi pentru
administrarea bunurilor acestuia;
c) autoritatea tutelară poate numi un curator
special pentru administrarea bunurilor celui a
cărui interdicţie a fost cerută;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
78. Lipsa de capacitate a celui interzis:
a) operează de la data când hotărârea judecătorească
a rămas definitivă;
b) nu poate fi opusă unei terţe persoane decât
de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate
prevăzute de Codul de procedură civilă, afară
numai dacă terţul a cunoscut punerea sub interdicţie
pe altă cale;
c) poate fi opusă unei terţe persoane de la data
când hotărârea judecătorească a rămas definitivă,
chiar dacă terţul a cunoscut sau nu punerea
sub interdicţie, pe altă cale;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
79. Actele juridice încheiate de persoana
pusă sub interdicţie judecătorească:
a) sunt anulabile, chiar dacă la data încheierii
lor aceasta ar fi avut discernământ;
b) sunt nule, chiar dacă la data încheierii lor
aceasta ar fi avut discernământ;
c) sunt nule sau anulabile, după cum ar fi vorba
despre acte de dispoziţie, respectiv de administrare;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
10 I. Partea generală
80. Punerea sub interdicţie:
a) este ireversibilă;
b) este reversibilă, dacă au încetat cauzele
care au provocat interdicţia;
c) nu încetează la data pronunţării sentinţei prin
care se dispune ridicarea interdicţiei judecătoreşti;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
81. Bunurile:
a) pe care legea nu le consideră imobile sunt
bunuri mobile;
b) pe care legea nu le consideră mobile sunt
bunuri imobile;
c) mobile pot fi şi undele electromagnetice sau
asimilate acestora, precum şi energia de orice
fel produse, captate şi transmise, în condiţiile
legii, de orice persoană şi puse în serviciul său,
indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a
sursei acestora;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
82. Sunt bunuri mobile prin anticipaţie:
a) toate bunurile care nu pot fi încadrate într‑o
anumită clasificare a bunurilor, în general;
b) plantaţiile şi construcţiile încorporate în sol,
atunci când, prin voinţa părţilor, sunt privite în
natura lor individuală în vederea detaşării lor;
c) bogăţiile de orice natură ale solului şi subsolului,
fructele neculese încă;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
83. Constituie o universalitate de fapt:
a) ansamblul bunurilor care aparţin uneia sau
mai multor persoane şi care au o destinaţie unică,
stabilită prin voinţa acestora;
b) ansamblul bunurilor care aparţin mai multor
persoane, dar care au o destinaţie comună stabilită
prin voinţa acestora sau prin lege;
c) ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi
persoane
şi au o destinaţie comună stabilită
prin voinţa acesteia sau prin lege;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
84. Sunt fungibile:
a) bunurile determinate cert, după număr astfel
încât pot fi înlocuite cu altele în executarea oricărei
obligaţii;
b) bunurile determinabile după număr, măsură
sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele
prin altele în executarea unei obligaţii;
c) bunurile considerate astfel prin act juridic,
chiar dacă, prin natura lor sunt nefungibile;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
85. Drepturile unui terţ privitoare la un bun:
a) nu pot fi încălcate prin transformarea acestuia
în bun accesoriu;
b) pot înceta dacă bunul accesoriu urmează
soarta bunului principal;
c) accesoriu, nu pot fi opuse unui alt terţ care
a dobândit anterior drepturi privitoare la bunul
principal;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
86. Dreptul de proprietate asupra fructelor
naturale şi industriale:
a) nu se naşte exclusiv în patrimoniul proprietarului,
chiar dacă prin lege nu se dispune altfel;
b) se dobândeşte la data separării de bunul
care le‑a produs;
c) se dobândeşte zi cu zi;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
87. Contractul este anulabil pentru lipsa discernământului:
a) dacă este încheiat de o persoană care, la momentul
încheierii acestuia, se afla, fie şi numai
vremelnic, într‑o stare care o punea în neputinţă
de a‑şi da seama de urmările faptei sale;
b) numai dacă este încheiat de o persoană
pusă sub interdicţie ori hotărâre definitivă;
c) dacă este încheiat de o persoană pusă ulterior
sub interdicţie poate fi anulat dacă, la momentul
când actul a fost făcut, cauzele punerii
sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
88. În materia consimţământului la încheierea
actului juridic, eroarea este esenţială:
a) numai atunci când poartă asupra naturii sau
obiectului contractului;
b) când poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei
sau asupra unei calităţi a acestuia ori
asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale
de către părţi în absenţa căreia contractul
nu s‑ar fi încheiat;
c) când poartă asupra identităţii persoanei sau
asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia
contractul nu s‑ar fi încheiat;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
89. Eroarea de drept:
a) este esenţială atunci când priveşte simplele
motive ale contractului, indiferent dacă, prin voinţa
părţilor, asemenea motive au fost considerate
hotărâtoare sau nu la încheierea acestuia;


Titlu: Teste grila pentru concursuri si examene. Editia a 4-a
Editia: a 4-a
Autori: Gabriela Raducan, Marius Voineag, Carolina Maria Nita, Madalina Dinu
Editura: Hamangiu
Pagini: 416
Data aparititei: 25 Iunie 2013
Format: Carte brosata
ISBN: 978-606-678-625-6

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.029 sec