Shintō. Calea zeilor

Japonezii timpurilor revolute şi-au încropit o credinţă întemeiată pe existenţa elementelor sacre definite printr-o dimensiune conceptuală situată între naivitatea necunoaşterii abstractizărilor sofisticate şi imaginaţia fecundă a omului receptiv şi sensibil la glasul naturii, la valorile viului manifestat pretutindeni, oriunde, pe acest pământ.

Sacralitatea identificată de japonezi într-o asemenea formă, în acele vremuri îndepărtate, a fost considerată de unii ca expresie a religiei lor autohtone în nuce, de alţii ca o simplă credinţă, ca o etică aproximativă, ca o filosofie elementară, etc. Târziu, după secole, viziunea începuturilor, satisfăcătoare pentru un timp, după nişte paşi de "maturizare", a căpătat şi o denumire: shinto, "calea zeilor". Japonezii şi-au desemnat întotdeauna zeităţile prin cuvântul kami. Deşi noi traducem noţiunea kami prin "zei" sau "divinităţi", pentru japonezi ea înseamnă "cei aflaţi intr-o poziţie superioară", "cei de deasupra", aşadar departe de ideea că acei kami ar fi nişte zei nemuritori, atotputernici, cum apar ei la alte popoare. În consecinţă, conceptual şi doctrinar, gândirea religioasă a japonezilor nu s-a dovedit echivalentă cu a altor religii în care făpturile sacre, zeităţile, erau uneori creatoare de lumi şi de fiinţe, alteori distrugătoare de universuri, fără că oamenii să poată interveni cu eficacitate. În shinto, între om şi zeitate se întâmplă un dialog permanent ca între egali, o comunicare cu rol terapeutic major pentru făptura profană.

Pentru japonezii din trecut, dar parţial şi pentru cei de astăzi, a rezultat o conduită cu totul caracteristică lor, ghidată de exigenţele spirituale ale shinto-ului. Religia shinto s-a fondat şi s-a împlinit în spiritualitatea niponă bazându-se nu pe o doctrină propriu-zisă, ci pe un sistem de valori care circulă ca un fluid principal în conştiinţele oamenilor pentru a se închega în cele din urmă în nişte tradiţii de cult religios concepute în aşa fel încât să-l ţină pe om cât mai aproape de mediul său natural. Pe acest fundament s-a aşezat şi comportamentul religios din shinto, iar această religie îi ordonează japonezului existenţa sub toate aspectele cu moderaţie şi continuitate, fără alunecarea spre misticism, excese ori tentaţii de prozelitism.

Paginile care urmează schiţează evoluţia istorică şi devenirea religiei shinto. Sunt trecute în revistă elementele doctrinare, ceremonialul adecvat, spaţiul de desfăşurare şi de oficiere a ritualurilor, sărbătorile şi ecourile shinto-ului în cultură, dar şi multe alte noţiuni care urmăresc să rotunjească imaginea religiei autohtone a japonezilor.

CUPRINS:

# Cuvânt înainte 5
# CAPITOLUL I 9
Origini, evoluţie istorică, trecut şi prezent 9

# CAPITOLUL II
Fundamente doctrinare 51

# CAPITOLUL III
Grupări religioase, variante, secte 97

# CAPITOLUL IV
Shinto al fiecărei zile 113

# CAPITOLUL V
Spaţiul sacru, lăcaşuri de cult, slujitori ai religiei shinto 146

# CAPITOLUL VI
Sărbători şi festivităţi 172

# CAPITOLUL VII
Ecouri ale religiei shinto în cultura şi arta Japoniei 187

# CAPITOLUL VIII
Interferenţe între shinto şi alte religii 217
# Glosar de termeni 230
# Note 249
# Bibliografie orientativă 251

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie