Saga Dinastiei de Habsburg

„Dacă există o dinastie care să întrupeze Europa, aceea este Casa de Habsburg”, scrie Jean des Cars în debutul acestei cavalcade pasionante prin istoria zbuciumată a Europei.

Destinul prodigios al Habsburgilor începe, în cheie minoră, în secolul al XI-lea, într-o fortăreață situată în cantonul elvețian Aargau, prinde aripi în 1273, odată cu alegerea, cu totul neașteptată, a contelui Rudolf de Habsburg ca împărat al Sfântului Imperiu German, și își încheie epopeea

monarhică la Schönbrunn, pe 11 noiembrie 1918, când Carol al IV-lea semnează actul de renunțare la coroana imperială a Austriei.

Vreme de șapte secole, Habsburgii au dominat o mare parte a Europei, a Orientului Apropiat și a Americii de Sud.

Cuceritorul Carol Quintul, reformatoarea Maria Tereza, Franz Joseph și legendara sa soție Sisi, Zita, suverana datoriei, sunt doar câteva dintre figurile emblematice ale acestei familii excepționale, care a marcat istoria. Neîndoielnic, dispariția lor semnalează prăbușirea unei lumi, dar numele lor rămâne veșnic sinonim cu înflorirea artelor, grandoarea politică și identitatea europeană.

Pentru alcătuirea acestui volum incitant, în care faptul istoric documentat se întâlnește fericit cu

excursul jurnalistic profesionist și bine calibrat, dar și cu o anecdotică încântătoare, Jean des

Cars, talentat raconteur și recunoscut cronicar al marilor monarhii europene, a consultat arhive,

a vizitat toate locurile-reper ale dinastiei, a realizat interviuri și a cules mărturiile inedite ale

împărătesei Zita și ale arhiducelui Otto de Habsburg.

„Istoria este plină de maiestăţi individuale, însă Habsburgii întruchipează maiestatea dinastică.

[...] A ajunge să nu mai constitui doar o familie, să nu mai reprezinţi doar o ţară, ci un agregat

de naţiuni, a stăpâni jumătate din Europa și o mare parte din America, a purta o coroană mai

grea chiar decât coroana Imperiului Britanic, dar a te plimba, în același timp, prin Prater, cu o

umbrelă sub braţ, iată un spectacol pe care omenirea nu-l va mai vedea vreodată.” - Paul

Morand

„în 1919, prăbușirea imperiilor și, apoi, o redivizare geografică arbitrară elimină de la

conducere familii vechi și puternice, cum ar fi Romanovii, Hohenzollernii și Habsburgii. După

veacuri de prestigiu și influenţă, vechile case domnitoare sunt șterse de pe hartă, asasinate sau

surghiunite. Dar, în timp ce familiile imperiale din Rusia și din Germania au fost nevoite,

ulterior, să se mulţumească, după caz, cu nostalgii discrete, compromisuri regretabile sau

reabilitări tardive, Habsburgii au luptat împotriva anihilării progresive la care erau supuși,

ripostând chiar împotriva ostracizării care le era impusă. Nu fără eforturi sau adversităţi

umilitoare, ei au reușit să trăiască, să-și refacă imaginea, să existe din nou, să impună respect

faţă de numele lor înainte de anii ’40 și să redobândească un loc atât în memoria vechii Europe,

cât și în noua construcţie europeană, ceea ce este un lucru excepţional.“ - Jean des Cars