Reiki. Jurnalul unui maestru
DESCRIERE
Reiki. Jurnalul unui maestruREIKI -Jurnalul unui maestru
Cei care au primit iniţiere în Reiki de ceva ani vor înţelege mai bine ceea ce scriu. Ei au trecut deja prin schimbările pe care le voi prezenta. Schimbări profunde, dar unii încă nu au ajuns să înţeleagă ce li se întâmplă.
De ce luăm, de ce cerem, de ce dorim iniţierea?
Unii aud şi, fiind bolnavi fizic, speră într-o ultimă minune, alţii au probleme emoţionale (cei mai mulţi), alţii văd ceva, o schimbare la un coleg şi află că a primit iniţiere în Reiki şi că se simte bine, că s-au schimbat multe în bine, aşa că vrea şi el. Alţii iau în mână o carte despre Reiki şi ştiu că asta este calea lor. TOŢI doresc să schimbe omenirea şi visează la asta, chiar dacă li se spune că nu e corect, că „iadul e pavat cu intenţii bune” şi că fiecare are dreptul la lecţia de viaţă proprie, lecţie pe care el trebuie să o înţeleagă, să şi-o asume. Oare aşa am fost canalizaţi ca să primim Reiki pe planetă? Se poate. Dorinţa omului de a dărui este imensă. Ce, cât, condiţiile, nu asta vreau să evidenţiez acum, ci faptul că pe Planeta Pământ se practică Reiki. Uitaţi-vă pe net! Luaţi ţările la rând, sau conti-nentele, ca să fie mai simplu. Cel puţin, în ţările hipercivilizate, sunt enorm de multe site-uri. La noi în ţară, credeţi că există vreo localitate urbană în care să nu fie 2-3 reikişti? Eu NU cred. Da’ de ce? Asta e una dintre întrebările mele favorite. Era o necesitate cosmică!!! Chiar dacă unii se vor cruci auzind asta, e treaba lor, e crucea lor. Punct. O să explicitez cu încetinitorul. Aici nu încape grabă.
Ce s-a întâmplat cu primele sute de maeştri, cei care au primit iniţierea cu 5-10 ani în urmă? Acum trec prin iniţierea proprie, ezoterică, după ce au fost părtaşi la cea exoterică, pe care au învăţat să o dea mai departe, pentru că era necesară planetei, pământului. Ei au fost iniţiatorii iniţiaţi. Şi ce am cerut noi cu ardoare? Evident, darul vindecării, al bunătăţii. Nu cred că s-au gândit la valori materiale. Nu mai contează imboldurile personale. S-a început cu iniţierea exoterică la nivel planetar, şi gata. Aşa trebuia, aşa a hotărât Dumnezeu. Începem acum să vedem şi de ce.
Ce am cerut? Între timp, mulţi au şi uitat. Intri într-o stare specială, stare în care totul ţi se pare că este posibil, că ai venit aici nu degeaba. Unii conştientizează asta pentru prima oară, şi este o stare specială. Vrei să mergi mai departe.
Deci ne trezim (bine ar fi!) maeştri Reiki. Încep să dispară vechi prieteni, ştii că e din cauza diferenţei de energie, de vibraţie, şi asta e! Serviciul nu mai e, în casă ai tăi devin suspicioşi şi aşteaptă să te vadă ajungând la un serviciu cu o specializare strictă, tot diferenţă de vibraţie e şi asta… Mai apare şi o traumă mai veche. Ce mai, nimic nu mai e ca înainte, şi tu trebuie să le faci faţă la toate. Şi ţi se aminteşte din ce în ce mai des că, de când ai început cu prostiile tale, toate sunt aiurea. Nu e la toată lumea aşa, mai ales acum, dar la începuturi, aşa a fost. Şi, ajungem la o etapă importantă: dezicerea sau deznădejdea. De fapt, şi una şi alta. Când nu mai poţi să faci nimic, nu mai ai putere, te mişti cu încetinitorul, totul e fără sens şi fără rost. Aşa se vede de la noi. Şi e normal, pentru că am uitat ce am anunţat universul că vrem. Vindecare! Iar acum, şi în condiţiile arătate, se petrece propria noastră vindecare. Atâta tot. În noua situaţie, puţini se mai recunosc pe ei înşişi. Normal. Vechea persoană era ceva mai cunoscută. Spiritul şi sufletul încă sunt noţiuni abstracte, dar folosite din ce în ce mai des în vorbirea zilnică, care încearcă să facă o legătură cu noi. Noi chemăm spiritul celest, el ne răspunde (în modalitatea cea mai necesară nouă), iar noi… asurzim brusc. Comedie cosmică, ce mai! Ei, dar cine cere primeşte! Celebrul: „ai grijă ce ceri, că s-ar putea împlini”. (Culmea, acest „s-ar” ne amăgeşte cel mai tare. Fiecare ştie mai bine).
Cunoaşterea implică responsabilităţi şi putere, două noţiuni pentru care reikiştii nu au fost pregătiţi. Responsabilitate şi putere! Dintr-o dată, dimensiunea a ceea ce ni s-a dat se măreşte ameţitor. Şi starea de ameţitoare dilatare durează ceva timp. E înfricoşător de frumoasă. Ea vă va da dimensiunea a ceea ce aţi cerut iniţial, şi
acum sunteţi pe Cale.
Deci iniţierea este cărarea îngustă pe care ne-am angajat să o parcurgem. Că nu prea ne pricepem noi cum, la început nu trebuie să ne descurajeze. Dimpotrivă. E ca şi cum elevul învaţă lecţia pentru ziua respectivă şi este ascultat din toate vieţile, pardon, lecţiile.
Primim o carte ale cărei foi sunt albe. Aparent. Sunt scrise cu o cerneală invizibilă la început pentru noi. Când începem să scriem, şi coincide cu ceea ce este în carte, scrisul dumnezeiesc devine treptat vizibil. Aceasta înseamnă pentru mine revelaţie proprie. Nu contează că la început scriem foi întregi şi nu se vede nimic sau abia se zăreşte ceva-ceva. Cu atât mai tenaci trebuie să fim, mai hotărâţi. Poate se va şterge din când în când câte un cuvânt sau măcar o literă (faptele noastre). Poate, cu o propoziţie simplă, am început să scriem un roman, uitând esenţa. Multe posibile erori, dar din care vom învăţa ceea ce este de cuviinţă.
Şi aşa, Iniţierea ne va duce la muntele de pe al cărui vârf vom avea o viziune a eternului căruia îi aparţinem. Dar va veni clipa când iniţierea va aduce şi iadurile mai aproape. Ştiu că am mai spus cât e de dificil, dar din înălţime vom coborî în iad, nu se poate altfel. Aici e aici. Mulţi numai la asta nu se mai aşteaptă când ajung în vârf. Dar acolo, în iad, sau în peşteră, cum găsim în unele scrieri, se află secretul binelui şi al răului, al opoziţiilor care ne vor învăţa să vedem întregul. O oprire necesară, de unde vom pleca cu alte forţe. Aici, staţionarea poate fi mai scurtă sau mai lungă. Nu prea ne arde să acceptăm că, de fapt, această coborâre arată că suntem demni într-adevăr de Iniţiere. Vom avea parte de adevărate reconstituiri. Dacă am învăţat până acum să ni le asumăm, e OK. Dacă nu, învăţăm acum. Oricum, luciferienii sunt pregătiţi, sunt în imediata apropiere (doar e teritoriul lor, nu?!) Suntem potenţiali clienţi? Depinde. Am văzut persoane care au căzut în deznădejde. Un duhovnic chiar a întrebat pe cineva: „Al doilea război mondial a început cumva, din cauza ta?”. Prin asumare emoţională, în loc să învăţăm, pentru că greşeala şi durerea sunt mari maeştri pentru umanitate, noi deznădăjduim. Dar toţi trecem prin asta. Am trecut prin suficiente paliere întunecate, altfel, nu aş fi putut acum înţelege.
Răul este Rău ca entitate. Dar există şi ceea ce noi interpretăm ca rău personal. Am făcut o greşeală, uneori chiar o repetăm. Trebuie să învăţăm, dar atunci când începem să ne văităm că e de neiertat ceea ce am făcut – fiţi siguri – vom repeta cu şi mai mare intensitate greşeala, până vom vedea învăţătura din ea. Durerea şi suferinţa sunt marii maeştri. Dar ştiu că degeaba citim asta de mii de ori, până nu trecem singuri prin aceasta.
Nu este altă cale de mântuire. Nu vor înţelege marea majoritate ceea ce scriu (chiar dacă, citind, vor fi de acord). Am trecut prin aceasta şi ştiu că este aşa. E o stare abstractă, pe care o percepi cumva când îţi este prezentată de alţii. Când eşti acolo, jos, nu mai e. Totul este îngăduit de Dumnezeu pentru a ne forma, pentru a învăţa pe această planetă. Drumul nostru ca spirite nu se opreşte aici.
Iniţierea este calea proprie care duce spre Împărăţia din interiorul nostru. Privim în jur şi, în funcţie de cât de atenţi suntem, vedem sau percepem lumea exterioară.
Despre mine
Fotografia mea
Danaela
Maestru REIKI USUI RYOHO KARUNA TM. REIKI, KARUNA KI, SEICHIM, ISIS SEICHIM, ARHANGHELI SEICHIM, VINDECARE MULTIDIMENSIONALA SHAMBALA, USUI TIBETAN REIKI, GRAD MASTER REIKI - 5 - 8 ORDINUL LUI MELCHISEDEC CRISTALOTERAPIE CARTE PUBLICATA:,, REIKI- JURNALUL UNUI MAESTRU" "Lupta pe planetă între oameni este pentru ENERGIE. PUTERE! Cine are energie detine Forta, Puterea de a infaptui pentru el, pentru ceilalti, pentru Planeta. CALEA o alege fiecare cu multă CREDINȚĂ. Căi sunt multe. Dar practica ne aparține. Percepțiile le avem, ce facem cu ele noi hotarâm. Întâlnirea cu noi înșine se face în deplină liniște și tăcere în TAINA INIMII." (Danaela - "Jurnalul unui Maestru")
Cei care au primit iniţiere în Reiki de ceva ani vor înţelege mai bine ceea ce scriu. Ei au trecut deja prin schimbările pe care le voi prezenta. Schimbări profunde, dar unii încă nu au ajuns să înţeleagă ce li se întâmplă.
De ce luăm, de ce cerem, de ce dorim iniţierea?
Unii aud şi, fiind bolnavi fizic, speră într-o ultimă minune, alţii au probleme emoţionale (cei mai mulţi), alţii văd ceva, o schimbare la un coleg şi află că a primit iniţiere în Reiki şi că se simte bine, că s-au schimbat multe în bine, aşa că vrea şi el. Alţii iau în mână o carte despre Reiki şi ştiu că asta este calea lor. TOŢI doresc să schimbe omenirea şi visează la asta, chiar dacă li se spune că nu e corect, că „iadul e pavat cu intenţii bune” şi că fiecare are dreptul la lecţia de viaţă proprie, lecţie pe care el trebuie să o înţeleagă, să şi-o asume. Oare aşa am fost canalizaţi ca să primim Reiki pe planetă? Se poate. Dorinţa omului de a dărui este imensă. Ce, cât, condiţiile, nu asta vreau să evidenţiez acum, ci faptul că pe Planeta Pământ se practică Reiki. Uitaţi-vă pe net! Luaţi ţările la rând, sau conti-nentele, ca să fie mai simplu. Cel puţin, în ţările hipercivilizate, sunt enorm de multe site-uri. La noi în ţară, credeţi că există vreo localitate urbană în care să nu fie 2-3 reikişti? Eu NU cred. Da’ de ce? Asta e una dintre întrebările mele favorite. Era o necesitate cosmică!!! Chiar dacă unii se vor cruci auzind asta, e treaba lor, e crucea lor. Punct. O să explicitez cu încetinitorul. Aici nu încape grabă.
Ce s-a întâmplat cu primele sute de maeştri, cei care au primit iniţierea cu 5-10 ani în urmă? Acum trec prin iniţierea proprie, ezoterică, după ce au fost părtaşi la cea exoterică, pe care au învăţat să o dea mai departe, pentru că era necesară planetei, pământului. Ei au fost iniţiatorii iniţiaţi. Şi ce am cerut noi cu ardoare? Evident, darul vindecării, al bunătăţii. Nu cred că s-au gândit la valori materiale. Nu mai contează imboldurile personale. S-a început cu iniţierea exoterică la nivel planetar, şi gata. Aşa trebuia, aşa a hotărât Dumnezeu. Începem acum să vedem şi de ce.
Ce am cerut? Între timp, mulţi au şi uitat. Intri într-o stare specială, stare în care totul ţi se pare că este posibil, că ai venit aici nu degeaba. Unii conştientizează asta pentru prima oară, şi este o stare specială. Vrei să mergi mai departe.
Deci ne trezim (bine ar fi!) maeştri Reiki. Încep să dispară vechi prieteni, ştii că e din cauza diferenţei de energie, de vibraţie, şi asta e! Serviciul nu mai e, în casă ai tăi devin suspicioşi şi aşteaptă să te vadă ajungând la un serviciu cu o specializare strictă, tot diferenţă de vibraţie e şi asta… Mai apare şi o traumă mai veche. Ce mai, nimic nu mai e ca înainte, şi tu trebuie să le faci faţă la toate. Şi ţi se aminteşte din ce în ce mai des că, de când ai început cu prostiile tale, toate sunt aiurea. Nu e la toată lumea aşa, mai ales acum, dar la începuturi, aşa a fost. Şi, ajungem la o etapă importantă: dezicerea sau deznădejdea. De fapt, şi una şi alta. Când nu mai poţi să faci nimic, nu mai ai putere, te mişti cu încetinitorul, totul e fără sens şi fără rost. Aşa se vede de la noi. Şi e normal, pentru că am uitat ce am anunţat universul că vrem. Vindecare! Iar acum, şi în condiţiile arătate, se petrece propria noastră vindecare. Atâta tot. În noua situaţie, puţini se mai recunosc pe ei înşişi. Normal. Vechea persoană era ceva mai cunoscută. Spiritul şi sufletul încă sunt noţiuni abstracte, dar folosite din ce în ce mai des în vorbirea zilnică, care încearcă să facă o legătură cu noi. Noi chemăm spiritul celest, el ne răspunde (în modalitatea cea mai necesară nouă), iar noi… asurzim brusc. Comedie cosmică, ce mai! Ei, dar cine cere primeşte! Celebrul: „ai grijă ce ceri, că s-ar putea împlini”. (Culmea, acest „s-ar” ne amăgeşte cel mai tare. Fiecare ştie mai bine).
Cunoaşterea implică responsabilităţi şi putere, două noţiuni pentru care reikiştii nu au fost pregătiţi. Responsabilitate şi putere! Dintr-o dată, dimensiunea a ceea ce ni s-a dat se măreşte ameţitor. Şi starea de ameţitoare dilatare durează ceva timp. E înfricoşător de frumoasă. Ea vă va da dimensiunea a ceea ce aţi cerut iniţial, şi
acum sunteţi pe Cale.
Deci iniţierea este cărarea îngustă pe care ne-am angajat să o parcurgem. Că nu prea ne pricepem noi cum, la început nu trebuie să ne descurajeze. Dimpotrivă. E ca şi cum elevul învaţă lecţia pentru ziua respectivă şi este ascultat din toate vieţile, pardon, lecţiile.
Primim o carte ale cărei foi sunt albe. Aparent. Sunt scrise cu o cerneală invizibilă la început pentru noi. Când începem să scriem, şi coincide cu ceea ce este în carte, scrisul dumnezeiesc devine treptat vizibil. Aceasta înseamnă pentru mine revelaţie proprie. Nu contează că la început scriem foi întregi şi nu se vede nimic sau abia se zăreşte ceva-ceva. Cu atât mai tenaci trebuie să fim, mai hotărâţi. Poate se va şterge din când în când câte un cuvânt sau măcar o literă (faptele noastre). Poate, cu o propoziţie simplă, am început să scriem un roman, uitând esenţa. Multe posibile erori, dar din care vom învăţa ceea ce este de cuviinţă.
Şi aşa, Iniţierea ne va duce la muntele de pe al cărui vârf vom avea o viziune a eternului căruia îi aparţinem. Dar va veni clipa când iniţierea va aduce şi iadurile mai aproape. Ştiu că am mai spus cât e de dificil, dar din înălţime vom coborî în iad, nu se poate altfel. Aici e aici. Mulţi numai la asta nu se mai aşteaptă când ajung în vârf. Dar acolo, în iad, sau în peşteră, cum găsim în unele scrieri, se află secretul binelui şi al răului, al opoziţiilor care ne vor învăţa să vedem întregul. O oprire necesară, de unde vom pleca cu alte forţe. Aici, staţionarea poate fi mai scurtă sau mai lungă. Nu prea ne arde să acceptăm că, de fapt, această coborâre arată că suntem demni într-adevăr de Iniţiere. Vom avea parte de adevărate reconstituiri. Dacă am învăţat până acum să ni le asumăm, e OK. Dacă nu, învăţăm acum. Oricum, luciferienii sunt pregătiţi, sunt în imediata apropiere (doar e teritoriul lor, nu?!) Suntem potenţiali clienţi? Depinde. Am văzut persoane care au căzut în deznădejde. Un duhovnic chiar a întrebat pe cineva: „Al doilea război mondial a început cumva, din cauza ta?”. Prin asumare emoţională, în loc să învăţăm, pentru că greşeala şi durerea sunt mari maeştri pentru umanitate, noi deznădăjduim. Dar toţi trecem prin asta. Am trecut prin suficiente paliere întunecate, altfel, nu aş fi putut acum înţelege.
Răul este Rău ca entitate. Dar există şi ceea ce noi interpretăm ca rău personal. Am făcut o greşeală, uneori chiar o repetăm. Trebuie să învăţăm, dar atunci când începem să ne văităm că e de neiertat ceea ce am făcut – fiţi siguri – vom repeta cu şi mai mare intensitate greşeala, până vom vedea învăţătura din ea. Durerea şi suferinţa sunt marii maeştri. Dar ştiu că degeaba citim asta de mii de ori, până nu trecem singuri prin aceasta.
Nu este altă cale de mântuire. Nu vor înţelege marea majoritate ceea ce scriu (chiar dacă, citind, vor fi de acord). Am trecut prin aceasta şi ştiu că este aşa. E o stare abstractă, pe care o percepi cumva când îţi este prezentată de alţii. Când eşti acolo, jos, nu mai e. Totul este îngăduit de Dumnezeu pentru a ne forma, pentru a învăţa pe această planetă. Drumul nostru ca spirite nu se opreşte aici.
Iniţierea este calea proprie care duce spre Împărăţia din interiorul nostru. Privim în jur şi, în funcţie de cât de atenţi suntem, vedem sau percepem lumea exterioară.
Despre mine
Fotografia mea
Danaela
Maestru REIKI USUI RYOHO KARUNA TM. REIKI, KARUNA KI, SEICHIM, ISIS SEICHIM, ARHANGHELI SEICHIM, VINDECARE MULTIDIMENSIONALA SHAMBALA, USUI TIBETAN REIKI, GRAD MASTER REIKI - 5 - 8 ORDINUL LUI MELCHISEDEC CRISTALOTERAPIE CARTE PUBLICATA:,, REIKI- JURNALUL UNUI MAESTRU" "Lupta pe planetă între oameni este pentru ENERGIE. PUTERE! Cine are energie detine Forta, Puterea de a infaptui pentru el, pentru ceilalti, pentru Planeta. CALEA o alege fiecare cu multă CREDINȚĂ. Căi sunt multe. Dar practica ne aparține. Percepțiile le avem, ce facem cu ele noi hotarâm. Întâlnirea cu noi înșine se face în deplină liniște și tăcere în TAINA INIMII." (Danaela - "Jurnalul unui Maestru")
Titluri de același autor
Accesul clienţilor
-Promoţii
-
75,00 leiPRP: 120,00 lei
70,00 leiPRP: 97,00 lei
Edituri
-Top
-Promo
-
RECENZII