Radacina de bucsau

„E de trei ori mai dihai decit Moartea domnului Lazarescu, spunea Dan C. Mihailescu. Asa e. A judeca insa Radacina de bucsau drept un roman strictamente realist inseamna a-i rata complet planul de adincime; care e, nu ma sfiesc s-o spun, acela al unui mare roman mistic. Liviu, personajul-narator, e un hibrid intre Aliosa si Ivan Karamazov; iar romanul devine eposul unei constiinte care nu poate sa iubeasca lumea pe care vrea s-o iubeasca. Dar neputinta de a iubi e iadul, ne invata acelasi Dostoievski; asa incit Radacina de bucsau e romanul unei initieri in infern. Cum care infern? Acesta al nostru, al tuturor. Chiar si al domnului Lazarescu, cum bine spunea D. C. M. Nu mai putin insa si romanul unei nostalgii a paradisului.” (Radu Vancu)