Puţine lacrimi, multă bucurie

Bucuria omului e Omul. Oamenii se caută unul pe celălalt pentru a comunica, pentru a-şi deschide sufletele, pentru a suspina şi a se bucura împreună, pentru a fi în comuniune. Într-o relaţie de prietenie fiecare primeşte sau dăruieşte câte ceva, uneori mult, alteori puţin. Fiecare om este unic şi frumos. Prietenii nu întreabă, ci aşteaptă şi cred în aceea lumină din noi. Şi primesc răspunsul, căci înţelegerea vine de la sine. Învaţă, iartă şi acceptă omenescul, onestitatea, naturaleţea celuilalt. Inima deschisă dăinuie. Prietenia iubeşte fără condiţii, vorbeşte fără intenţii, dăruieşte fără motive şi ţine la cineva fără explicaţii.

Când culegi roadele prieteniei şi le aşezi la păstrare? Atunci când nu mai e nevoie să ne spunem nimic, ci doar să ne bucurăm că suntem. Chiar şi în tăcere, dialogul inimilor nu are nevoie de condiţii, ci doar de bucuria de a dărui, de a împărtăşi. Prietenia se construieşte încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, din soare şi poli ale inimii, din bucăţele de timp petrecute împreună.