Patima si desfatare. Despre lucrurile marunte ale vietii cotidiene in societatea romaneasca (1750–1860)

Cititorul este îndemnat de autoare să intre într-un joc inedit: beneficiarul unei cantități impresionante de informații istorice, poate să-și imagineze el însuși trecutul.

De pildă, mirosurile care ieșeau din simigerii, din pitării și din cuhniile caselor boierești. Gustul bucatelor, aromele condimentelor, culorile zaharicalelor.

Textura mătăsurilor din care se croiau veșmintele orientale. Larma și muzica din bâlciuri și iarmaroace.

Fragmente:

Păresimi şi Câşlegi

Trebuie menţionat că regimul precarităţii este asociat cu multele posturi de peste an, când românii, creştini ortodocşi, urmează o dietă sărăcăcioasă şi severă.

În postul mare al Paştelui, numit în documente Păresimi, nu se consumă nici măcar peşte sau untdelemn şi nu se bea vin.

Pe lângă posturile din jurul marilor sărbători, creştinul ortodox urmează o alimentaţie de post şi în zilele de miercuri şi de vineri ale fiecărei săptămâni, uneori şi lunea.

„Nici untdelemn în gură nu punea“, îşi aminteşte Ion Ghica când face portretul marelui boier Teodor Văcărescu Furtună.

Vă ofer portretul complet, pentru a observa integrarea postului într-un comportament firesc şi specific: „era om cu frica lui Dumnezeu, nu-i lipsea nici duminică, nici sărbătoare să nu meargă să asculte sfânta liturghie; se închina dimineaţa şi seara dinaintea icoanelor câte un ceas, făcând la metanii; postea vinerea şi miercurea, iar în ajunul Bobotezii, la Vinerea Mare, la Tăierea capului Sfântului Ioan, la Ziua Crucii, nu punea nici untdelemn în gură, şi nu strica nici unul din cele patru posturi de peste an“.

Autorul Genealogiei Cantacuzinilor, banul Mihai Cantacuzino, oferă portretul marelui vornic de Târgovişte, Iordache Creţulescu, alt bărbat supus rânduielilor pravoslavnicei credinţe: „iubitor de biserică: vara, iarna, ploaie, zăpadă, ger, el trebuia să meargă la biserică de la ortros [artos], în toate zilele“.

Iată alt portret, atât de exemplar pentru norod. Postul atât de strict prevede eliminarea oricăror grăsimi animale şi uneori şi vegetale, renunţarea la ouă sau la produse din lapte.

Frupturile, cum apar în documente, sunt interzise creştinului aflat în Păresimi. Ceea ce îi rămâne este destul de puţin şi destul de sărăcăcios; dar, de sus în jos şi de jos în sus, de la postul alimentar foarte puţini se abat.

„Ci socotiţi-vă că toţi creştinii au datoria să-şi păzească posturile curate şi nici la boală să nu le spurce“, sună o circulară a mitropolitului Grigore din de cembrie 1765, care arată rigoarea ortodoxă peste care nu se poate trece...


DIN CUPRINS:

Abrevieri
Argument

Izvoarele cotidianităţii
Contextul

I. Hrana cea de toate zilele
La masa săracului…
Păresimi şi Câşlegi
La masa bogatului
La masa călugărului
Arome şi dresuri
La masa orăşeanului
La masa soldatului
La masa bolnavului
La masa arestaţilor
Socotelile unei case boiereşti
de la mijlocul secolului al XIX- lea
„…marfa nu izvorăşte după cum socotiţi dumneavoastră“
…şi să fie în oraşul domniei mele îndestulare de pâine
…îmbelşugare de carne…
Afumat, sărat, proaspăt
La ceasul muncii
Chelăreasa şi gherghirul
Ploaia de cârnaţi: despre utopia abundenţei
Uleiuri şi grăsimi
Cartoful – o hrană indezirabilă
Vinuri bisericeşti
Vinurile norodului
Vinuri crăieşti
Rachiuri şi horinci