Palladium - Teofil Mihailescu

21 iunie 1970, undeva lângă Brașov
În lumina lumânărilor aprinse, nouă maeștrii masoni, înveșmântați în ținută rituală, în costume negre, cu cămăși albe și cravate negre, purtând șorțurile din piele albă de miel, brodate cu auriu și albastru, colane potrivite gradului fiecăruia și mănuși albe de piele, se întâlneau pentru ultima dată într-o ținută rituală.
Era solstițiul de vară, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, momentul istoric al închiderii fiecărui an masonic. Plutea în aer o emoție de nedescris, într-o liniște care parcă urla. În afara a doi dintre ei, tineri de până-n 30 de ani, toți erau în vârstă. Fețele lor erau deopotrivă triste și grave. Fiecare și-a luat tăcut locul său în templu, pregătindu-se pentru lucrările lojii, iar lumina lumânărilor îi învăluia caldă, vrând parcă să-i mângâie…