Ordonanta presedintiala. Practica judiciara si reglementarea din noul Cod de procedura civila

Ordonanta presedintiala. Practica judiciara si reglementarea din noul Cod de procedura civila
Preț: 32,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2012
Categoria: Carti Diverse

DESCRIERE

Lucrarea cuprinde o analiza a procedurii speciale a ordonantei presedintiale, realizata din perspectiva practicianului.

Prima parte prezinta, intr-o scurta expunere teoretica, notiunea, sediul materiei, competenta, conditiile de admisibilitate, procedura de judecata si caracterele ordonantei presedintiale. Sunt analizate atat prevederile legale in vigoare, cat si cele care se preconizeaza a fi aplicabile de la data de 1 septembrie 2012, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, precum si situatiile in care noul Cod civil face trimitere la procedura ordonantei presedintiale.

Hotararile judecatoresti selectate au fost sistematizate pe domeniile in care se poate recurge la aceasta procedura (raporturi locative, obligatii de a face, raporturi de familie, drepturi de proprietate intelectuala, clauze abuzive in contracte bancare, raporturi intre profesionisti etc.) si sunt insotite de scurte comentarii cu privire la textele legale incidente, reflectand modul in care aceste prevederi au fost interpretate si aplicate de catre instantele judecatoresti, in special in perioada 2009-2011. De asemenea, lucrarea cuprinde jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale relevanta in acest domeniu.

Cuprins
Ordonanţa preşedinţială – analiza reglementărilor relevante
din noul Cod de procedură civilă şi noul Cod civil________ 1
Capitolul I. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului __________________________________________ 19
1. Imposibilitatea tatălui de a-şi exercita dreptul de vizitare
recunoscut prin hotărâri judecătoreşti pronunţate pe calea
procedurii ordonanţei preşedinţiale. Atingere adusă
dreptului la respectarea vieţii de familie_____________ 19
2. Suspendarea executării silite pe calea ordonanţei
preşedinţiale. Aplicare greşită a legii. Nerespectarea
cerinţei de judecare a cauzei într-un „termen
rezonabil” ____________________________________ 26
Capitolul al II-lea. Decizii ale Curţii Constituţionale _________ 32
3. Procedura specială de urgenţă a ordonanţei preşedinţiale.
Dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare_____ 32
4. Caracterul devolutiv al recursului. Dreptul la un proces
echitabil şi dreptul la apărare _____________________ 34
5. Evacuarea chiriaşului pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Constituţionalitatea dispoziţiilor speciale prevăzute în
art. 11 alin. (2) din O. U. G. nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe ___________________________ 36
6. Posibilitatea stabilirii de către instanţă a unei cauţiuni în
acţiunile privind suspendarea hotărârii adunării generale
a acţionarilor. Dreptul de proprietate _______________ 38
Capitolul al III-lea. Delimitarea procedurii ordonanţei
preşedinţiale faţă de alte proceduri speciale ____________ 41
7. Suspendarea executării silite. Inadmisibilitate ________ 41
8. Înfiinţare sechestru asigurător pe calea ordonanţei
preşedinţiale. Inadmisibilitate_____________________ 45
X Ordonanţa preşedinţială
9. Suspendarea executării hotărârii atacate cu recurs.
Procedură specială. Inadmisibilitate pe calea ordonanţei
preşedinţiale __________________________________ 47
10. Inadmisibilitatea cererii de suspendare a efectelor actelor
administrative pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Reglementare specială___________________________ 50
11. Condiţii pentru suspendarea executării actului
administrativ. Delimitare faţă de condiţiile prevăzute
de procedura ordonanţei preşedinţiale_______________ 52
Capitolul al IV-lea. Aspecte procedurale ___________________ 55
12. Citare părţi. Data de la care curge termenul pentru
exercitarea căii de atac. Încălcarea dreptului la apărare _ 55
13. Termenul de declarare a căii de atac a recursului.
Condiţii pentru repunerea în termenul de recurs_______ 57
14. 1 Caracterul executoriu al ordonanţei preşedinţiale.
Efecte _______________________________________ 59
2 Autoritatea de lucru judecat în materia ordonanţei
preşedinţiale __________________________________ 59
15. Autoritatea de lucru judecat în materia ordonanţei
preşedinţiale. Condiţii ___________________________ 60
16. Suspendarea unei hotărâri a Adunării Generale a
Asociaţilor. Calitate procesuală activă. Intervenţie în
interes propriu _________________________________ 63
17. Clauză compromisorie. Instanţă competentă__________ 68
Capitolul al V-lea. Ordonanţa preşedinţială în materie
locativă___________________________________________ 74
18. Evacuare persoane tolerate în spaţiu. Lipsa urgenţei ___ 74
19. Evacuare persoane ce ocupă spaţiul în mod abuziv.
Ocrotirea posesiei. Judecată fără citarea părţilor.
Calitate procesuală activă ________________________ 77
20. Evacuare. Drept de retenţie. Prejudecarea fondului ____ 82
21. Evacuare. Drept locativ născut din contractul de
închiriere _____________________________________ 84
22. Evacuare. Contract de închiriere reziliat convenţional
(pact comisoriu de gradul IV) _____________________ 86
Cuprins XI
23. Evacuare sublocatar. Pact comisoriu. Neîndeplinirea
condiţiilor privind vremelnicia şi neprejudecarea
fondului______________________________________ 88
24. Evacuare chiriaşi cumpărători, ale căror contracte de
vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 au
fost anulate. Hotărâre judecătorească definitivă de obligare
a Primăriei la restituirea imobilului. Aparenţa dreptului
reclamantului _________________________________ 91
25. Evacuare. Analiza aplicării dispoziţiilor O. U. G.
nr. 40/1999. Prejudecare fond_____________________ 96
26. Accesul proprietarului în imobilul închiriat pentru
efectuarea de măsurători cadastrale. Admisibilitate ____ 98
27. Permisiune de acces a moştenitorului legal în locuinţa
deţinută în coproprietate cu legatarul. Lipsa
caracterului urgent şi a neprejudecării fondului ______ 100
Capitolul al VI-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
disciplinei în construcţii____________________________ 105
28. Sistare lucrări de construire executate fără autorizaţie.
Competenţă materială__________________________ 105
29. Sistarea lucrărilor de construire efectuate în baza unei
autorizaţii de construire a cărei legalitate este contestată
printr-o acţiune ce are ca obiect anularea acestui act.
Competenţă materială__________________________ 106
30. Sistare lucrări de construire. Autorizarea efectuării de
lucrări pe cheltuiala celeilalte părţi. Obligaţii
reciproce ____________________________________ 108
31. Lipsa caracterului urgent al măsurii de sistare a lucrărilor
de construcţie finalizate. Punerea în siguranţă a clădirii
prin lucrări de subzidire – prejudecare fond _________ 115
32. Sistare lucrări de construcţie efectuate fără autorizaţie de
construire pe teren aflat în litigiu. Admisibilitate _____ 119
33. Acces pe terenul vecin pentru executarea de lucrări de
izolare şi tencuire. Aparenţa dreptului titularului
autorizaţiei de construire________________________ 122
Capitolul al VII-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
obligaţiilor de a face_______________________________ 125
34. Obligaţia de a permite alimentarea cu apă din reţeaua
publică. Condiţii de admisibilitate a ordonanţei
preşedinţiale _________________________________ 125
XII Ordonanţa preşedinţială
35. Obligaţia de furnizare a utilităţilor şi suplinirea
consimţământului în vederea rebranşării la reţeaua
de gaze naturale. Admisibilitate şi probatoriu________ 129
36. Consimţământul asociaţiei de proprietari la executarea
de către proprietari a racordului apartamentului la
conducta de gaze montată pe scara de serviciu.
Netemeinicie _________________________________ 135
37. Suplinirea consimţământului proprietarilor apartamentelor
vecine în vederea racordării imobilului la reţeaua de
distribuţie a gazelor naturale. Analiza condiţiei
vremelniciei. Admisibilitate _____________________ 137
38. Sistare lucrări de defrişare a materialului lemnos. Lipsa
aparenţei dreptului reclamantului _________________ 141
39. Acces temporar, pietonal şi auto, pe terenul ce face
obiectul unei acţiuni în constituire de servitute.
Prejudecare fond ______________________________ 144
Capitolul al VIII-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
executării silite ___________________________________ 148
40. Înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări
silite. Instanţa competentă_______________________ 148
41. Suspendarea licitaţiei organizate în cadrul executării
silite începute de A. V. A. S. Competenţă teritorială ____ 151
42. 1 Evacuare. Înlăturarea piedicii la executare. Aprecierea
asupra existenţei condiţiei urgenţei rezultată în mod
obiectiv din necesitatea înlesnirii executării _________ 154
2 Executarea hotărârii pronunţate în acţiunea în revendicare
în contra detentorilor precari ce au închiriat imobilul de la
pretinsul proprietar, care a pierdut în acţiunea în
revendicare, printr-o hotărâre ce se bucură de
autoritate de lucru judecat _______________________ 154
43. Înlăturarea piedicii ivite cu prilejul executării hotărârii
de evacuare. Înţeles____________________________ 157
44. Nulitate absolută contract de uzufruct viager.
Înlăturarea piedicilor ivite cu ocazia executării.
Evacuare ____________________________________ 159
45. Anulare forme de executare silită. Prejudecarea
fondului_____________________________________ 162
Cuprins XIII
46. Cerere de ridicare poprire pe conturi, ca urmare a
suspendării executării silite. Analiza caracterului
vremelnic ___________________________________ 163
Capitolul al IX-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
raporturilor de familie_____________________________ 166
47. Încredinţare minor. Program de vizitare____________ 166
48. Încredinţare minor. Înţelesul expresiei „nevoie de
stabilitate a minorului” _________________________ 169
49. Stabilire locuinţă minor şi exercitarea autorităţii
părinteşti de către ambii părinţi până la desfacerea
căsătoriei prin divorţ___________________________ 175
50. Exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către
unul dintre părinţii divorţaţi, stabilirea domiciliului
minorului şi suplinirea consimţământului pentru părăsirea
ţării. Hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă
străină prin care nu s-a dispus asupra exerciţiului
drepturilor părinteşti. Invocarea unor probleme medicale ce
necesită intervenţie chirurgicală rapidă. Netemeinicie _ 180
51. Stabilire program de vizitare a minorilor de către tată.
Exercitarea dreptului tatălui de a avea legături
personale cu minorii la domiciliul mamei __________ 186
52. Cerere de reintegrare în familie pe calea ordonanţei
preşedinţiale. Judecarea cauzei fără citarea părţilor ___ 190
53. Suplinirea consimţământului părintelui căruia nu i-a fost
încredinţat minorul pentru deplasarea copilului în
străinătate. Lipsă interes ________________________ 192
54. Suplinirea consimţământului părintelui pentru deplasarea
minorului în străinătate. Refuz nejustificat.
Admisibilitate ________________________________ 194
55. Evacuarea fostului soţ din locuinţa comună. Existenţa unei
sentinţe prin care s-a admis evacuarea, ce şi-a pierdut
puterea executorie_____________________________ 197
56. Modificare program de vizitare. Vârsta copilului.
Consecinţe în ce priveşte vizitarea în prezenţa mamei _ 200
57. Evacuare soţ turbulent. Analiza prematurităţii cererii,
raportat la termenul stabilit în vederea părăsirii
domiciliului comun prin sentinţa de partaj. Condiţii de
admisibilitate ________________________________ 205
XIV Ordonanţa preşedinţială
58. Evacuarea soţului din domiciliul comun. Imobil tip vilă
compus din mai multe apartamente. Prejudecarea
fondului_____________________________________ 208
Capitolul al X-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
drepturilor de proprietate intelectuală________________ 210
59. Drept de autor asupra unor programe de calculator.
Societate comercială ce exploatează programele create.
Cerere de interzicere a exploatării, formulată pe cale de
ordonanţă preşedinţială. Cerinţa aparenţei dreptului şi a
urgenţei măsurii luate pe această cale ______________ 210
60. Drept de autor. Drepturi conexe. Suspendarea provizorie a
hotărârii arbitrale emise de completul arbitral de pe lângă
O. R. D. A., executorie de drept. Condiţii de admisibilitate.
Aplicarea dreptului comun ______________________ 219
61. Marcă. Interzicerea fabricării şi comercializării de
medicamente a căror denumire este protejată ca marcă.
Condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale __ 222
62. Marcă. Întreruperea vânzării produselor comercializate fără
autorizarea titularului mărcii. Consecinţe asupra dreptului
de exercitare a acţiunii prin care se solicită luarea de
măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale. Publicarea
dispozitivului hotărârii. Lipsa caracterului vremelnic__ 230
63. Mărci şi desene industriale în conflict. Neîndeplinirea
condiţiilor urgenţei şi neprejudecării fondului _______ 235
Capitolul al XI-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
raporturilor dintre profesionişti (raporturi comerciale)__ 240
Secţiunea 1. Raporturile dintre asociaţi __________________ 240
64. Cerere de suspendare a şedinţei adunării generale a
acţionarilor. Inadmisibilitate, datorită caracterului
definitiv şi prejudecării fondului__________________ 240
65. Cerere de permitere a accesului asociatului la
evidenţele şi registrele societăţii comerciale.
Admisibilitate ________________________________ 242
Secţiunea 2. Raporturi juridice încheiate cu instituţii
financiare__________________________________________ 248
66. Suspendare efecte contract de împrumut bancar.
Competenţă materială __________________________ 248
Cuprins XV
67. Contract de împrumut bancar. Consimţământ viciat prin
dol. Neîndeplinirea condiţiilor privind caracterul
urgent şi neprejudecarea fondului_________________ 251
68. Suspendarea efectelor clauzelor abuzive din contractele de
împrumut bancar. Admisibilitatea introducerii cererii
înainte de finalizarea procedurii iniţiate de Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Consumatorului.
Neîndeplinirea condiţiilor privind caracterul urgent şi
neprejudecarea fondului. Inexistenţa aparenţei dreptului
reclamanţilor_________________________________ 253
69. Neexecutarea contractului de împrumut bancar. Aplicarea
comisionului de penalizare. Prejudecarea fondului ___ 259
70. Suspendarea încasării comisionului de rezervă
obligatoriu. Admisibilitate ______________________ 261
71. Suspendarea executării scrisorii de garanţie bancară.
Natura litigiului. Competenţă materială ____________ 264
72. Suspendarea efectelor notificării de reziliere a
contractului de leasing _________________________ 269
73. Bilet la ordin. Obligaţia băncii de a nu primi la plată
titlurile prezentate în mod abuziv _________________ 271
Secţiunea a 3-a. Suspendarea executării vremelnice a
sentinţei pronunţate în litigiile dintre profesionişti__________ 274
74. Excepţiile prematurităţii introducerii cererii şi
a lipsei de interes. Condiţii de admisibilitate şi
temeinicia dreptului ___________________________ 274
75. Hotărâre judecătorească executorie. Absenţa punerii în
executare. Lipsa caracterului urgent al cererii _______ 276
76. Excepţie de neconstituţionalitate. Prevedere care
nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
Inadmisibilitate_______________________________ 278
Secţiunea a 4-a. Procedura insolvenţei___________________ 279
77. Suspendarea şedinţei adunării creditorilor. Condiţii de
admisibilitate ________________________________ 279
78. Supravegherea exercitată de administratorul judiciar.
Ridicarea interdicţiei privind blocarea conturilor
debitorului şi respectarea dreptului de administrare al
debitorului___________________________________ 284
XVI Ordonanţa preşedinţială
Capitolul al XII-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
contenciosului administrativ ________________________ 288
79. Înscriere în evidenţa fiscală a unui autovehicul.
Competenţă materială __________________________ 288
80. Cerere de suspendare a executării unui act administrativ.
Inadmisibilitate. Interdicţie de părăsire a teritoriului
României. Lipsa caracterului vremelnic ____________ 290
81. Suspendarea efectelor actului administrativ pe calea
ordonanţei preşedinţiale. Imposibilitatea stabilirii
existenţei unui refuz de soluţionare a cererii.
Inadmisibilitate _______________________________ 293
82. Obligarea autorităţii publice să emită un act
administrativ unilateral. Prejudecarea fondului_______ 295
83. Obligarea autorităţii de a nu executa actul administrativ
suspendat de drept. Admisibilitate. Lipsa procedurii
prealabile____________________________________ 297
84. Prelungirea dreptului de şedere temporară în scop
de studii. Interes, admisibilitate şi aparenţa dreptului __ 301
Capitolul al XIII-lea. Ordonanţa preşedinţială în materia
raporturilor de dreptul muncii şi de asigurări sociale____ 305
85. Indisponibilizarea unui post de cadru didactic.
Imposibilitatea dispunerii acestei măsuri fără
prejudecarea fondului __________________________ 305
86. Contract de administrare şi contract individual de muncă.
Suspendare efecte şi interzicerea accesului în incinta
unităţii. Calitate procesuală activă ________________ 308
87. Suspendarea deciziei de diminuare a salariului emisă în
baza Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare
restabilirii echilibrului bugetar. Prejudecarea
fondului_____________________________________ 311
88. Anularea măsurii de concediere anunţate prin preaviz.
Imposibilitatea analizării legalităţii şi temeiniciei
concedierii. Prejudecarea fondului ________________ 313
89. Reintegrare în muncă. Lipsa caracterului vremelnic.
Măsură definitivă. Prejudecarea fondului ___________ 315
90. Suspendarea executării deciziei de recalculare a pensiei.
Lipsa caracterului urgent________________________ 317
Index _______________________________________________ 323

Ordonanţa preşedinţială – analiza
reglementărilor relevante din noul Cod de
procedură civilă şi noul Cod civil
1. Noţiune
Ordonanţa preşedinţială este acea procedură specială reglementată
de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în situaţii urgente.
Această instituţie juridică a fost introdusă în legislaţia noastră cu
ocazia modificării Codului de procedură civilă în anul 1900 (fostul
art. 66 bis). Denumirea provine din dreptul francez, unde ordonanţa se
pronunţa de preşedintele instanţei, pe baza unui referat scris asupra
piedicilor întâlnite, întocmit de organul de executare sau chiar de partea
interesată care întâmpina dificultăţi în executarea silită a dreptului
său înscris în titlul executoriu. Legiuitorul a păstrat terminologia tradiţională,
deşi ordonanţa nu mai este un atribut exclusiv al preşedintelui
instanţei, ci se judecă de către instanţa obişnuită[1].
Noţiunea de „ordonanţă preşedinţială” este folosită în Codul de
procedură civilă şi pentru a desemna hotărârea prin care instanţa se
pronunţă asupra cererii pentru luarea unei măsuri vremelnice.
2. Sediul materiei
În prezent, în Codul de procedură civilă adoptat în 1865 se găseşte
reglementarea cu caracter general a instituţiei (art. 581-582), existând şi
dispoziţii cu caracter special care fac trimitere la procedura de soluţionare
a ordonanţei preşedinţiale (art. 280, art. 342, art. 428 şi art. 6132).
Dispoziţii legale care trimit la această procedură sunt cuprinse şi în
acte normative ce reglementează raporturi juridice de drept civil
substanţial, precum noul Cod civil, sau în acte normative din alte domenii
[spre exemplu: art. 133 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale; art. 30 alin. (2) din O. G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii
şi fundaţii; art. 57 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală; art. 121 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale, republicată; art. 6, art. 10 şi art. 12 din
O. U. G nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate
industrială; art. 10 alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din O. U. G.
[1] G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All,
Bucureşti, 1994, p. 814.
2 Ordonanţa preşedinţială
nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru
spaţiile cu destinaţie de locuinţă].
În noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), la fel ca şi
în Codul de procedură actual, există atât dispoziţii cu caracter general
(art. 982-987), cât şi cu caracter special, ce reglementează diverse
situaţii în care se poate apela la procedura ordonanţei preşedinţiale
[art. 444 alin. (5), art. 539 alin. (2), art. 908, art. 955, art. 1031-1034].
3. Taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar
Taxa de timbru aferentă cererii prin care se solicită luarea unei
măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale diferă în funcţie de obiectul
acesteia. Astfel, dacă obiectul cererii de pronunţare a unei ordonanţe
este evaluabil în bani, taxa de timbru se calculează în baza art. 2
alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
calculul urmând a se efectua prin raportare la valoarea obiectului.
În cazul în care obiectul nu este evaluabil în bani, sunt aplicabile
dispoziţiile art. 3 lit. b) din acelaşi act normativ, care prevăd că pentru
„cererile de ordonanţă preşedinţială al căror obiect nu este evaluabil în
bani taxa de timbru este de 10 lei”.
În acelaşi mod se stabileşte şi timbrul judiciar ce trebuie aplicat:
pentru cererile evaluabile în bani care au ca obiect o valoare mai mare
de 100 lei, se aplică timbre judiciare de 1, 5 lei, dacă valoarea este de
peste 1. 000 lei, timbre judiciare de 3 lei şi la o valoare de peste
10. 000, timbru de 5 lei, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 3
alin. (2) din O. G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Pentru cererile neevaluabile în bani, precum şi pentru cele al căror
obiect are o valoare mai mică de 100 de lei, se aplică timbru judiciar
de 0, 3 lei, în baza art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ.
4. Instanţa competentă
4. 1. Norma cu caracter general
Potrivit art. 581 alin. (2) C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială
se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra
fondului dreptului. Aceeaşi soluţie legislativă propune şi noul Cod de
procedură civilă în art. 983, care prevede că: „Cererea de ordonanţă
preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în
primă instanţă asupra fondului dreptului”. Dispoziţia este mai clară
decât cea din reglementarea în vigoare în prezent, întrucât stabileşte în
mod expres că dintre instanţele competente să se pronunţe asupra
fondului dreptului (instanţele ce judecă în primă instanţă şi cele care
judecă în apel) numai cele care sunt competente să se pronunţe în
primă instanţă asupra fondului dreptului pot judeca cererile de ordoAnaliza
reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 3
nanţă preşedinţială. Textul legal este neechivoc, instanţa competentă
să se pronunţe asupra cererii de ordonanţă preşedinţială urmând a fi
stabilită potrivit regulilor generale privitoare la competenţă.
În practică însă, pot fi imaginate situaţii în care apar dificultăţi în
stabilirea competenţei, în special în cazul în care există pe rol şi o acţiune
prin care se soluţionează fondul dreptului, întrucât, în aceste
cazuri, se tinde către verificarea competenţei prin raportare la instanţa
învestită cu soluţionarea fondului.
Pentru a se evita o soluţie greşită în ce priveşte competenţa, trebuie
mai întâi observat dacă litigiul pe fond şi cererea de ordonanţă preşedinţială
au un obiect identic şi unic (un singur capăt de cerere), spre
exemplu, ambele au ca obiect evacuarea din locuinţă, sistarea ridicării
de construcţii, obligarea pârâtului să permită accesul reclamantului
pentru a repara instalaţia de apă defectă ş. a. m. d. Astfel, nu se poate
considera că acţiunea în rezilierea unui contract de închiriere reprezintă
acţiunea de fond pentru acţiunea în evacuare introdusă pe calea
ordonanţei preşedinţiale, chiar dacă prin formularea lor se urmăreşte
aceeaşi finalitate, pentru simplul motiv că acţiunea de fond trebuie să
aibă acelaşi obiect cu ordonanţa.
În cazul în care instanţa care soluţionează acţiunea pe fond este
învestită şi cu un capăt de cerere principal diferit de cel din ordonanţă,
este posibil ca acesta să atragă o competenţă diferită. De exemplu, acţiunea
pe fond prin care se solicită anularea autorizaţiei de construire
şi sistarea lucrărilor efectuate în baza acesteia este în competenţa secţiei
de contencios administrativ a tribunalului, în temeiul art. 2 lit. d)
C. proc. civ.; în schimb, pentru că nu există un petit identic, verificarea
competenţei de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială
prin care se solicită sistarea provizorie a lucrărilor trebuie să se facă în
funcţie de obiectul acestei cereri, şi nu prin raportare la instanţa care
judecă în fond acest capăt de cerere ca accesoriu, competentă material
să soluţioneze ordonanţa preşedinţială fiind în acest caz judecătoria.
Probleme se pot ivi şi în situaţia în care acţiunea pe fond este introdusă
la o instanţă necompetentă, material sau teritorial.
Judecătorul ordonanţei nu este ţinut de soluţia pronunţată de
instanţa ce judecă acţiunea pe fond în ceea ce priveşte competenţa, ci
trebuie să stabilească dacă este competent numai pe baza obiectului şi
probelor existente în cauza cu care a fost învestit. Astfel, în situaţia în
care judecătorul fondului nu s-a pronunţat încă cu privire la competenţa
sa materială sau a respins excepţia necompetenţei materiale şi
continuă judecata, judecătorul ordonanţei nu este ţinut de această soluţie.
El este dator să verifice dacă este competent în abstract, respectiv
prin examinarea dispoziţiilor legale ce reglementează instanţa com4
Ordonanţa preşedinţială
petentă să judece cauza în fond, şi nu în concret, adică fără să ia în
considerare soluţia unei instanţe ce a stabilit că este competentă să
judece cauza pe fond.
De asemenea, se poate ivi situaţia în care acţiunea pe fond este introdusă
la o instanţă care nu este competentă teritorial (spre exemplu,
acţiunea în evacuare din locuinţă introdusă la instanţa de la domiciliul
reclamantului), iar ordonanţa la o instanţă competentă (spre exemplu,
cererea de evacuare provizorie din locuinţă introdusă la instanţa de la
domiciliul pârâtului). Problema se pune în cazul în care normele ce
reglementează competenţa sunt de ordine privată şi pârâtul fie nu
ridică excepţia necompetenţei în faţa instanţei ce judecă fondul, deşi,
conform art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., este singurul care o poate invoca,
fie este decăzut din acest drept. Instanţa învestită cu acţiunea pe
fond continuă judecata, iar, în situaţia în care în faţa instanţei ce judecă
ordonanţa preşedinţială pârâtul invocă excepţia necompetenţei
teritoriale, arătând că instanţa competentă să judece ordonanţa este
instanţa competentă să judece acţiunea pe fond, respectiv cea care a
fost în mod efectiv învestită cu o astfel de cerere, excepţia trebuie respinsă.
Raţiunea este aceeaşi ca şi în exemplul anterior, respectiv verificarea
competenţei se face prin raportare la dispoziţiile legale ce reglementează
competenţa, şi nu la instanţa ce a fost învestită efectiv, în
mod greşit, cu soluţionarea fondului.
4. 2. Norme cu caracter special
În afară de reglementarea cu caracter general cuprinsă în art. 581
alin. (2) C. proc. civ., în Codul de procedură civilă se regăsesc şi dispoziţii
cu caracter special cu privire la competenţă:
a) astfel, potrivit art. 280 alin. (5) C. proc. civ., până la dezlegarea
cererii de suspendare (a executării vremelnice a hotărârii), aceasta va
putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar
înainte de sosirea dosarului, competentă fiind instanţa de apel [art. 280
alin. (3)]. Acest text este reprodus în aceeaşi formă în art. 444 NCPC;
b) conform art. 342 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competentă să soluţioneze
cererea prin care se urmăreşte înlăturarea piedicilor ce s-ar
ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului este fie instanţa de judecată
care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece
litigiul în fond, fie instanţa în faţa căreia s-a încheiat convenţia arbitrală,
pentru cazul în care părţile au încheiat-o în cursul judecării litigiului
la o instanţă. Soluţia adoptată de noul Cod de procedură civilă
este diferită. Astfel, competent, potrivit art. 539, devine tribunalul în
circumscripţia căruia are loc arbitrajul, acesta urmând să soluţioneze
cauza în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă;
Analiza reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 5
c) în cazul în care prin cererea de ordonanţă preşedinţială se solicită
suspendarea executării silite a bunurilor mobile, instanţa competentă
este instanţa de executare, conform art. 428 alin. (3) C. proc. civ.
Trebuie reţinut însă că suspendarea executării silite pe calea ordonanţei
preşedinţiale poate fi solicitată numai în condiţiile expres şi
limitativ reglementate de acest text legal cu caracter special, solicitarea
suspendării executării silite în orice alte condiţii, pe calea ordonanţei,
fiind inadmisibilă (a se vedea speţele nr. 2 şi 7). De altfel, noul
Cod de procedură civilă nu mai prevede nicio situaţie în care să poată
fi solicitată suspendarea executării silite pe calea procedurii ordonanţei
preşedinţiale;
d) când există pe rol un proces de divorţ şi pe calea ordonanţei preşedinţiale
se solicită luarea unor măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea
copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru
copii sau la folosirea locuinţei, instanţa competentă să soluţioneze cererea
este instanţa învestită cu soluţionarea divorţului, astfel cum rezultă
din art. 613² coroborat cu art. 607 C. proc. civ.
În situaţia în care cererea pentru luarea acestor măsuri se introduce
fără a exista un proces de divorţ pe rolul instanţelor, competenţa se
stabileşte conform art. 581 alin. (2) C. proc. civ., cererea de pronunţare
a ordonanţei urmând a fi soluţionată de instanţa competentă să judece
pe fond cererea cu privire la încredinţarea copiilor minori, obligaţia
de întreţinere, alocaţia pentru copii sau folosirea locuinţei.
Spre exemplu, în situaţia în care cererea de ordonanţă cu privire la
pensia de întreţinere se introduce în timpul procesului de divorţ, competentă
este instanţa de la ultimul domiciliu al soţilor, de la domiciliul
pârâtului sau de la domiciliul reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile
art. 607 C. proc. civ. Dacă cererea este introdusă fără a exista
proces de divorţ, instanţa competentă va fi cea de la domiciliul pârâtului,
în temeiul art. 5 C. proc. civ. sau de la domiciliul reclamantului,
conform art. 10 pct. 7 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 613² C. proc. civ. sunt preluate în art. 908 NCPC,
cu acelaşi conţinut.
Noul Cod de procedură civilă reglementează şi alte situaţii în care
se poate apela la procedura ordonanţei preşedinţiale (art. 1031-1034),
permiţând luarea unor măsuri vremelnice în ce priveşte raporturile de
locaţiune sau de coproprietate forţată, pentru încetarea abuzului de folosinţă,
efectuarea reparaţiilor, restrângerea folosinţei, evacuarea, examinarea
imobilului. Cererile se judecă de instanţa competentă să soluţioneze
fondul dreptului, conform art. 581 alin. (2) C. proc. civ.
Tot în noul Cod de procedură civilă este reglementată posibilitatea
luării unor măsuri urgente pentru asigurarea traficului portuar şi a
6 Ordonanţa preşedinţială
siguranţei civile pe durata imobilizării navei, competenţa aparţinând,
potrivit art. 955 coroborat cu art. 949 NCPC, tribunalului de la locul
unde se află nava.
5. Condiţii de admisibilitate
Potrivit art. 581 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va putea să ordone
măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care
s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi
care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce sar
ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza acestui text rezultă care sunt condiţiile specifice de admisibilitate
a cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv urgenţa şi
vremelnicia. Jurisprudenţa a adăugat o condiţie suplimentară: neprejudecarea
fondului.
Textul se menţine cu acelaşi conţinut şi în art. 982 alin. (1) NCPC,
cu singura diferenţă că noul Cod foloseşte sintagma de „măsuri provizorii”
în loc de „măsuri vremelnice”. În plus, noul Cod de procedură
civilă reglementează în mod expres faptul că „pe cale de ordonanţă
preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi
nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei
de fapt” [art. 982 alin. (5)].
a) Urgenţa
Condiţia esenţială care justifică folosirea ordonanţei preşedinţiale
este urgenţa. Codul nu o defineşte, dar stabileşte situaţiile în care există
urgenţă, respectiv atunci când păstrarea unui drept, prevenirea unei
pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul unei executări
nu se poate realiza în mod eficace pe calea acţiunii de drept comun.
Urgenţa nu se prezumă, ci trebuie dovedită de părţi şi motivată de
judecător, cu arătarea considerentelor pentru care, în împrejurările de
fapt concrete, o parte se află în pericol de a-i fi păgubit un drept prin
întârziere sau de a suferi o pagubă iminentă ce nu s-ar putea repara.
Cu alte cuvinte, urgenţa trebuie apreciată în concret în funcţie de circumstanţele
fiecărei cauze în parte.
Această obligaţie nu există atunci când este vorba de înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, pentru că în situaţia
aceasta urgenţa rezultă în mod implicit din necesitatea de a înlesni
executarea silită[1].
La fel, în cazurile în care prin lege se prevede luarea de măsuri pe
calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu mai trebuie să verifice
[1] C. Crişu, Ordonanţa preşedinţială, Ed. Academiei Republicii Socialiste România,
Bucureşti, 1976, p. 166.
Analiza reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 7
această condiţie, pentru că ea este prezumată de legiuitor. Urgenţa este
prezumată în toate cazurile prevăzute în noul Cod civil, precum şi în
situaţiile reglementate în dispoziţiile cu caracter special din Codul de
procedură civilă (art. 280, art. 342, art. 428 şi art. 613²), din noul Cod
de procedură civilă (art. 444, art. 539, art. 908, art. 955 şi art. 1031-
1034), precum şi din alte acte normative [de exemplu, art. 9 alin. (4)
din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, art. 10
alin. (3) şi art. 11 alin. (2) din O. U. G. nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţie de locuinţă].
Condiţia urgenţei trebuie analizată prin prisma intervalului de timp
scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea
cererii de ordonanţă preşedinţială. Nu se poate reţine ca îndeplinită
condiţia urgenţei atunci când proprietarul, care a părăsit imobilul în
urmă cu cinci ani, solicită evacuarea fiului său şi soţiei acestuia – cărora
le-a permis să locuiască în imobil în tot acest timp – pe motiv că
ocuparea imobilului de către pârâţi constituie un act abuziv, dacă nu
învederează o împrejurare de natură să justifice urgenţa măsurii (a se
vedea speţa nr. 18).
Urgenţa trebuie să existe la introducerea cererii şi să persiste pe tot
parcursul judecăţii, atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac. Dacă
până la momentul pronunţării unei hotărâri irevocabile dispare urgenţa,
nu mai este necesară luarea, respectiv confirmarea unei măsuri vremelnice.
Spre exemplu, în cazul în care reclamanta a solicitat accesul
în imobilul proprietatea pârâtei pentru a avea posibilitatea de a-şi îngriji
tatăl grav bolnav, şi pe parcursul procesului acesta decedează,
cererea devine inadmisibilă prin pierderea caracterului urgent[1].
b) Caracterul vremelnic (provizoriu)
Prin caracterul vremelnic al ordonanţei trebuie înţeles că pe calea
acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri temporare, provizorii.
Măsurile sunt limitate în timp până la soluţionarea în fond a
litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunţată nu se face nicio menţiune
în acest sens. Există posibilitatea ca măsurile luate pe calea ordonanţei
preşedinţiale să rămână definitive, dacă părţile nu mai urmează calea
dreptului comun.
De altfel, stabilirea duratei măsurilor luate este inutilă faţă de natura
provizorie a oricărei ordonanţe, întrucât este posibil ca un astfel de
termen să devină iluzoriu, prin dispariţia motivelor care au determinat
ordonarea măsurilor[2]. De exemplu, dacă se stabileşte provizoriu ca
locuinţa unui minor să fie la domiciliul unuia dintre părinţi până la
[1] D. Zeca, Ordonanţa preşedinţială, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 5.
[2] C. Crişu, op. cit., p. 58.
8 Ordonanţa preşedinţială
soluţionarea divorţului şi, a doua zi, acest părinte îşi alungă copilul din
locuinţă, şi celălalt părinte solicită stabilirea locuinţei minorului la domiciliul
său, cererea acestuia din urmă este întemeiată şi va fi admisă,
termenul dispus de instanţă în prima ordonanţă devenind inutil.
Prin urmare, efectele măsurilor dispuse pe calea ordonanţei încetează
fie prin schimbarea împrejurărilor ce au condus la luarea măsurii – ce
face posibilă pronunţarea unei noi ordonanţe, fără a putea fi invocată
puterea de lucru judecat –, fie prin soluţionarea litigiului pe fond. În
acelaşi sens, în noul Cod de procedură civilă se prevede că „dacă hotărârea
nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat
împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce
efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului” [art. 982
alin. (2)].
Cu titlu de excepţie şi de noutate, noul Cod civil reglementează
sancţiunea încetării de drept a măsurilor luate pe calea ordonanţei
preşedinţiale ca urmare a neintroducerii acţiunii pe fond. Articolul 255
alin. (6) NCC prevede că, în cazul în care cererea de ordonanţă a fost
formulată înaintea acţiunii de fond, instanţa (învestită cu o cerere prin
care se solicită încetarea provizorie a încălcării drepturilor nepatrimoniale
sau de conservare a probelor pe calea ordonanţei preşedinţiale),
prin hotărârea prin care dispune măsura provizorie, fixează şi termenul
în care acţiunea în fond trebuie introdusă (dar nu mai târziu de 30 de
zile de la luarea măsurii). Neintroducerea acţiunii de fond în termenul
stabilit atrage sancţiunea încetării de drept a acelei măsuri.
Un text identic se găseşte în cuprinsul Legii pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă[1], care reglementează
măsurile provizorii ce pot fi luate pentru încetarea încălcării
drepturilor de proprietate intelectuală şi luarea unor măsuri pentru
asigurarea conservării probelor.
Pentru a verifica dacă o cerere îndeplineşte condiţia de admisibilitate
a vremelniciei, trebuie examinată aptitudinea măsurii luate de a
fi temporară. Judecătorul analizează in abstracto îndeplinirea acestei
condiţii şi respinge ca inadmisibilă cererea dacă măsura este de natură
să soluţioneze în mod definitiv raporturile dintre părţi, fiindu-i imposibil
să anticipeze în concret dacă măsura provizorie solicitată urmează
să devină definitivă prin neintroducerea unei acţiuni de drept comun.
Astfel, există anumite măsuri ce nu pot fi luate niciodată pe calea
ordonanţei preşedinţiale, precum anularea sau rezoluţiunea/rezilierea
[1] Se are în vedere forma Legii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă astfel cum a fost adoptată de Camera Deputaţilor la data
de 8 mai 2012, la data elaborării acestei lucrări Legea nefiind publicată în Monitorul
Oficial.
Analiza reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 9
unui act juridic, revendicarea unui bun, revocarea din funcţie a unui
administrator al societăţii comerciale, obligarea la plata unor despăgubiri
ş. a. Cererile prin care se solicită luarea unor astfel de măsuri pe
calea ordonanţei preşedinţiale trebuie respinse ca inadmisibile, reţinându-
se neîndeplinirea condiţiei vremelniciei.
Ca principiu, cererile nu pot fi respinse pe motiv că nu există pe
rolul instanţelor o acţiune privind fondul dreptului până la soluţionarea
cărora să fie dispusă măsura solicitată, soluţie ce reiese din interpretarea
art. 581 alin. (3) C. proc. civ., care prevede în mod expres
că ordonanţa va putea fi dată şi atunci când există judecată asupra
fondului [dispoziţia este preluată în noul Cod de procedură civilă în
art. 982 alin. (4)].
De la această regulă există şi excepţii, expres şi limitativ prevăzute
de lege. Este cazul cererilor de suspendare a hotărârii adunării generale
a asociaţilor (art. 133 din Legea nr. 31/1990) şi de suspendare a actelor
emise de organele persoanei juridice (art. 217 NCC), care pot fi
solicitate pe calea ordonanţei preşedinţiale „odată cu intentarea acţiunii
în anulare”, respectiv fie concomitent, fie ulterior introducerii cererii
de nulitate a actelor contestate. Acestea urmează a fi judecate distinct
de acţiunea pe fond, şi nu drept capete accesorii de cerere, dispoziţiile
ce reglementează judecata, pronunţarea şi căile de atac fiind
diferite.
c) Neprejudecarea fondului
Deşi art. 581 C. proc. civ. nu menţionează în mod expres condiţia
nerezolvării litigiului în fond, în practică s-a apreciat că reprezintă o
condiţie esenţială, ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce
urmează a fi dispusă, cât şi din prevederea legală conform căreia ordonanţa
va putea fi dată chiar şi atunci când există judecată asupra fondului.
Cerinţa presupune ca judecătorul, atunci când soluţionează o cerere
de ordonanţă preşedinţială, să nu intre în cercetarea fondului dreptului,
ci doar să verifice de partea cui se află aparenţa dreptului.
Art. 982 alin. (5) NCPC reglementează expres această condiţie,
stabilind că „pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse
măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare
nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt”.
Din modul în care a fost aplicată în practică, se poate trage concluzia
că neprejudecarea fondului se suprapune cu condiţia vremelniciei.
S-a decis astfel că revendicarea unei suprafeţe de teren[1], consta-
[1] C. S. J., s. civ., dec. nr. 2327/1993, în Buletinul Jurisprudenţei 1993, p. 150.
10 Ordonanţa preşedinţială
tarea simulaţiei unui act, anularea unui contract sunt incompatibile cu
procedura ordonanţei preşedinţiale, pentru că prin analizarea acestor
cereri s-ar prejudeca fondul. Aşa cum am arătat, astfel de măsuri nu
pot fi luate niciodată pe calea acestei proceduri speciale, întrucât nu
pot avea caracter vremelnic, soluţionarea lor rezolvând întotdeauna în
mod definitiv raporturile litigioase dintre părţi. Un act juridic nu va
putea fi niciodată nul temporar, iar o persoană nu poate fi declarată
proprietar în mod provizoriu.
Uneori, examinarea acestei condiţii a condus chiar la limitarea nejustificată
a puterii de apreciere a judecătorului în materia ordonanţei
preşedinţiale. Din dorinţa de a evita prejudecarea fondului, s-a ajuns în
situaţia de a nu fi examinat nici fondul ordonanţei, respectiv aparenţa
dreptului dedus judecăţii, aşa cum reiese şi din speţele prezentate mai
jos.
Astfel, printr-o sentinţă pronunţată de Judecătoria Sectorului 4
Bucureşti, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect
pronunţarea unei hotărâri privind obligarea pârâtei să înceteze actele
abuzive şi să permită reclamantului să folosească instalaţia de alimentare
cu apă care deserveşte imobilul[1].
Instanţa a reţinut că reclamantul a justificat condiţia urgenţei şi a
vremelniciei, însă a apreciat că prin soluţionarea cererii s-ar prejudeca
fondul cererii. Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că pârâta
avea calitatea de proprietar şi beneficiar al contractului pentru alimentarea
cu apă şi canalizare cu privire la întreg imobilul şi a făcut dovada
achitării la zi a facturilor, în timp ce reclamantul avea calitatea de chiriaş
într-unul dintre apartamentele din imobilul respectiv şi nu a putut
face dovada achitării propriilor obligaţii de plată. Instanţa a apreciat că
nu poate stabili dacă reclamantul are dreptul la alimentarea cu apă
curentă fără a prejudeca fondul pricinii.
Considerăm că pentru a stabili în favoarea cui este aparenţa dreptului,
trebuie analizat dacă reclamantul are o aparenţă de drept care
l-ar îndreptăţi să beneficieze de utilităţi, respectiv să se verifice dreptul
cu care pârâta acţionează când decide oprirea alimentării cu apă în
apartamentul închiriat de reclamant. Aparenţa dreptului locativ conţine
facultatea de a avea o folosinţă utilă a bunului, iar alimentarea cu
apă reprezintă o componentă a caracterului util (a se vedea în acest
sens şi speţa nr. 35). Cum reclamantul are calitatea de chiriaş al imobilului,
aparenţa dreptului de a beneficia de alimentarea cu apă este în
favoarea sa. Pârâta, chiar dacă este titulara dreptului de proprietate
asupra întregului imobil, nu face dovada că ar avea şi dreptul de a
[1] D. Zeca, op. cit., p. 28
Analiza reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 11
folosi apartamentul închiriat pentru a putea dispune cu privire la modul
în care acesta poate fi utilizat. Pe baza acestor probe, fără a judeca
litigiul pe fond dintre părţi – legat probabil de drepturile locative ale
reclamantului şi de obligaţiile pecuniare pe care le-ar putea avea faţă
de proprietar –, instanţa putea să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială
prin obligarea proprietarului să permită chiriaşului să utilizeze
instalaţia de apă, fără a prejudeca fondul litigiului.
Neînţelegerile dintre chiriaş şi proprietar legate de modul de împărţire
a cheltuielilor privind alimentarea cu apă şi canalizare pot conduce,
pe fondul cauzei, la consecinţe juridice precum rezilierea contractului
de închiriere, evacuarea chiriaşului, obligarea chiriaşului la
plata sumelor pe care le datorează pentru consumul de apă şi chiar
sistarea utilităţilor de către proprietar, dar numai după ce acesta redobândeşte
în mod legal dreptul de a folosi apartamentul respectiv.
În practică, pentru aceleaşi considerente, sunt respinse ca inadmisibile
şi cererile prin care se solicită, pe calea ordonanţei preşedinţiale,
evacuarea dintr-un spaţiu. Dacă atât reclamantul, cât şi pârâtul probează
că sunt titularii unui drept de proprietate, se consideră că nu se
poate pronunţa o soluţie pe calea ordonanţei preşedinţiale, întrucât
implică judecarea fondului cauzei (în speţă, acţiunea în revendicare,
fiind necesară compararea de titluri).
În opinia noastră, instanţa poate verifica aparenţa dreptului şi în
acest caz, iar dacă, în urma examinării sumare (permisă în această procedură
specială), constată că pârâtul este titularul unui drept care îi
permite să folosească spaţiul respectiv, soluţia logică este că acesta nu
va putea fi evacuat, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată, şi nu
ca inadmisibilă. Instanţa nu face decât să verifice din punct de vedere
formal titlurile părţilor, fără a le compara, putând trage concluzia că,
aparent, ambele părţi dovedesc că au un drept de folosinţă, motiv pentru
care cererea de evacuare a pârâtului din spaţiul respectiv nu este
întemeiată.
6. Procedura de judecată
Cererea prin care se solicită luarea unei măsuri pe calea ordonanţei
preşedinţiale se soluţionează după regulile ce reglementează procedura
contencioasă, existând şi unele derogări.
Potrivit art. 581 alin. (3) C. proc. civ., judecarea cererii se poate
face şi fără citarea părţilor (a se vedea speţele nr. 12 şi 19). Dacă se
dispune citarea, nu este necesară respectarea termenului de 5 zile prevăzut
de art. 89 alin. (1) C. proc. civ., deoarece prin chiar acest text se
prevede posibilitatea ca termenul să fie mai scurt, fiind lăsat la aprecierea
instanţei. De asemenea, fiind o procedură ce se judecă de urgen12
Ordonanţa preşedinţială
ţă, întâmpinarea nu trebuie depusă în termenul de 5 zile prevăzut de
dispoziţiile art. 114¹ C. proc. civ.
În art. 984 alin. (2) NCPC se prevede în mod expres posibilitatea
ca ordonanţa să fie dată în aceeaşi zi, instanţa „pronunţându-se asupra
măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile
părţilor”, precum şi faptul că, în cazul în care se judecă cu citarea părţilor,
acestea „vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele
urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de
pe actele care o însoţesc”, iar întâmpinarea nu este obligatorie [art. 984
alin. (1) NCPC].
Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere faţă de alte cauze
[art. 581 alin. (3) C. proc. civ.], noul Cod de procedură civilă adăugând
şi faptul că nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită
un timp îndelungat [art. 984 alin. (3) – a se vedea speţa nr. 35].
Având în vedere că pe calea ordonanţei preşedinţiale se poate verifica
doar aparenţa dreptului, trebuie examinată compatibilitatea diferitelor
forme de participare a terţilor cu această procedură specială. S-a
apreciat că intervenţia voluntară principală este admisibilă doar dacă
intervenientul urmăreşte luarea unor măsuri întemeiate pe dispoziţiile
art. 581 C. proc. civ., şi nu valorificarea definitivă a dreptului său (a se
vedea speţa nr. 16), precum şi că intervenţia accesorie este compatibilă
cu această procedură.
Chemarea în judecată a altor persoane şi arătarea titularului dreptului
nu pot fi promovate în cadrul ordonanţei, având în vedere că prima
constituie o veritabilă acţiune prin care se urmăreşte valorificarea
unui drept subiectiv, iar cea de a doua se poate exercita numai în cadrul
unor acţiuni reale, care, în mod obişnuit, nu pot avea caracter vremelnic.
La fel, cererea de chemare în garanţie trebuie considerată
inadmisibilă, întrucât vizează exclusiv fondul dreptului[1].
În plus faţă de reglementarea actuală, noul Cod de procedură civilă
recunoaşte, în dispoziţiile art. 986, posibilitatea ca, la cererea reclamantului,
până la închiderea dezbaterilor la prima instanţă, cererea de
ordonanţă preşedinţială să poată fi transformată într-o cerere de drept
comun, situaţie în care pârâtul va fi încunoştinţat şi citat în mod
expres cu această menţiune.
Şi în baza Codului de procedură civilă în vigoare există posibilitatea
modificării cererii de ordonanţă într-o cerere de drept comun,
conform art. 132 alin. (1) C. proc. civ., diferit fiind doar momentul
până la care se poate solicita această modificare, respectiv până la prima
zi de înfăţişare.
[1] D. Zeca, op. cit., p. 208.
Analiza reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 13
Instanţa soluţionează cererea printr-o hotărâre care poartă denumirea
de ordonanţă, pronunţarea putând fi amânată pentru 24 ore; motivarea
ordonanţei se face în cel mult 48 ore de la pronunţare. Conţinutul
art. 581 alin. (3) C. proc. civ. este preluat şi în noul Cod de procedură
civilă, în dispoziţiile art. 984 alin. (4).
Ordonanţa preşedinţială este executorie de drept, iar instanţa va
putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui
termen [art. 581 alin. ultim. C. proc. civ., respectiv art. 982 alin. (3)
NCPC]. Drept consecinţă, pentru a fi pusă în executare, hotărârea nu
trebuie învestită cu formulă executorie, întrucât, în temeiul art. 374
alin. (1) C. proc. civ., hotărârile care potrivit legii sunt executorii se
execută fără a fi învestite (a se vedea speţa nr. 14). Nici potrivit
noului Cod de procedură civilă, nu este necesară învestirea cu formulă
executorie, această procedură nemaifiind reglementată de noul cod, în
forma modificată prin Legea de punere în aplicare. Potrivit art. 623
alin. (2) NCPC, constituie titluri executorii: hotărârile executorii, hotărârile
definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit
legii, pot fi puse în executare. Conform art. 982 alin. (2) NCPC,
ordonanţa este executorie, reprezentând astfel titlu executoriu, fără a fi
necesară nicio formalitate suplimentară.
Potrivit reglementării actuale [art. 582 alin. (1)], ordonanţa preşedinţială
este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare,
dacă s-a dat cu citarea părţilor, respectiv de la comunicare, dacă
s-a dat fără citare. Instanţa de recurs va putea suspenda executarea până
la judecarea recursului, însă numai cu plata unei cauţiuni în cuantumul
pe care îl va stabili [art. 582 alin. (2) C. proc. civ.]. Recursul se
judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Pronunţarea va
putea fi amânată cel mult 24 ore, iar motivarea se va face în cel mult
48 ore de la pronunţare [art. 582 alin. (3) raportat la art. 581 alin. (3)
C. proc. civ.].
Articolul 582 alin. (4) C. proc. civ. prevede că împotriva ordonanţei
preşedinţiale se poate face contestaţie. Textul are probabil în
vedere contestaţia la executare, însă se admite că părţile au deschisă şi
calea contestaţiei în anulare. Revizuirea este de principiu inadmisibilă
în această materie, deoarece ea are ca obiect numai hotărârile de fond,
iar prin procedura ordonanţei preşedinţiale se ia o măsură vremelnică,
fără a se judeca fondul[1].
Dispoziţiile art. 985 NCPC prevăd că ordonanţa este supusă apelului,
şi nu recursului, ca în reglementarea actuală, fiind menţinute
[1] V. M. Ciobanu, Drept procesual civil. Curs selectiv pentru examenul de licenţă,
Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p. 294.
14 Ordonanţa preşedinţială
toate celelalte dispoziţii legate de calea de atac; împotriva executării
se poate face contestaţie la executare [art. 985 alin. (4) NCPC].
În noul Cod de procedură civilă se prevede că hotărârea se bucură
de autoritate de lucru judecat, fiind astfel reglementat în mod expres
acest efect, ce până acum fusese dedus de doctrină şi jurisprudenţă din
caracterul vremelnic al ordonanţei (a se vedea speţa nr. 15).
Astfel, art. 987 NCPC dispune că: „(1) Ordonanţa preşedinţială are
autoritate de lucru de judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială,
numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au
justificat-o. (2) Ordonanţa preşedinţială nu are autoritate de lucru
judecat asupra cererii privind fondul dreptului. (3) Hotărârea dată
asupra fondului dreptului are putere de lucru judecat asupra unei cereri
ulterioare de ordonanţă preşedinţială”.
7. Prezentarea cazurilor reglementate de noul Cod civil în care
se poate recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale
Prevederile noului Cod civil ce fac trimitere la procedura ordonanţei
preşedinţiale sunt dispoziţii de drept material, care prevăd cazurile
în care se poate utiliza această procedură sumară şi rapidă. Întrucât
legiuitorul a optat pentru varianta soluţionării acestor cereri pe calea
ordonanţei preşedinţiale, problema examinării condiţiilor de admisibilitate
nu se mai pune, instanţa urmând a verifica doar temeinicia cererii,
cu luarea în considerare a cerinţelor legale prevăzute de fiecare
normă juridică în parte.
• Art. 217 alin. (1) NCC prevede posibilitatea suspendării actelor
contestate emise de organele persoanelor juridice. Reglementarea este
identică cu cea a art. 133 din Legea nr. 31/1990[1]. Ceea ce aduce în
plus acest text este posibilitatea de a suspenda actele tuturor persoanelor
juridice (asociaţii, fundaţii, sindicate), şi nu numai cele ale societăţilor
comerciale, precum şi posibilitatea de a contesta şi suspenda
efectele actelor emise de oricare dintre organele de conducere ale
persoanelor juridice, şi nu numai ale celor emise de adunările generale
(a se vedea speţa nr. 16). Cererea poate fi introdusă doar dacă există
introdusă acţiune prin care se solicită anularea actului respectiv şi este
de competenţa instanţei în circumscripţia căreia persoana juridică îşi
are sediul [art. 217 alin. (1) şi art. 216 alin. (3) NCC];
• Cererea de încetare a acţiunilor prin care se aduc prejudicii
drepturilor nepatrimoniale ale persoanei (fizice sau juridice – art. 255
şi art. 257 NCC) şi de luare a măsurilor necesare pentru conservarea
[1] A.-G. Atanasiu, A.-P. Dimitriu ş. a., Noul Cod Civil. Note. Corelaţii. Explicaţii,
Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 69.
Analiza reglementărilor relevante din NCPC şi NCC 15
probelor [art. 255 alin. (2) lit. b) NCC] se judecă de instanţa de la
domiciliul pârâtului (art. 5 C. proc. civ., respectiv art. 105 NCPC) sau
în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul
[art. 10 pct. 8 C. proc. civ., respectiv art. 111 alin. (1) pct. 9
NCPC].
Măsura provizorie încetează de drept dacă acţiunea prin care se
pretinde încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu este introdusă în termenul
prevăzut de instanţă prin hotărâre, dar nu mai târziu de 30 de
zile de la luarea acesteia, sau dacă nu se achită cauţiunea, în cazul în
care reclamantul a fost obligat de către in

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie

Carti Diverse - Cele mai comentate cărți

Created in 0.024 sec