Omul si iluziile sale

Omul si iluziile sale
Preț: 25,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 172
Format: 14x20

DESCRIERE

Omul si iluziile sale. Ganduri despre sensurile vietii, libertate, realitate si oameni - Seramis Sas


A-ţi permite să fii tu însuţi – iată o provocare pe care autorul o aduce în discuţie, construindu-şi sistematic argumentaţia în această direcţie.

Psiholog de profesie, Sas Seramis propune un tratat motivaţional (dar nu în sensul deja peiorativ al acestui termen) despre controlul propriei existenţe prin înţelegerea şi asumarea teoriilor ştiinţifice legate, în general, de apariţia şi evoluţia omului pe pământ.

Argumentele tranşante, consistente, multe dintre ele expuse într-o cheie amuzantă, vor plasa cititorul în faţa unei lecturi relaxante, fără sinuozităţi, dar care poate constitui în orice moment un reper pentru stabilirea unor coordonate clare, ştiinţifice, în relaţia dintre om şi univers.

Admiţând că oamenii s-ar desfăta cu propriile vieţi dacă ar renunţa la credinţele „în zei şi energii divine”, autorul recomandă în schimb căutarea autenticităţii, un obiectiv la care se poate ajunge fiind „la curent” cu propria identitate, fiind onest şi, desigur, curajos.

Pornind în mod strategic din zona metaforelor, autorul sugerează, în fapt, o atitudine smerită în faţa impetuozităţii universului, subliniind necesitatea ca această stare-ipostază să fie consolidată pe baze ştiinţifice, şi nu pe cele de ordin religios.

Cartea poate fi considerată un fel de „instigare” la a gândi liber, la a fi autentic prin înţelegerea mecanismelor şi a dinamicii universale. Violeta Pavelescu

Fragment din carte:

Sinele schimbător (roluri)

Este cineva prezent în faţa acestei pagini? Eu, vei răspunde. Eu este doar ceea ce pare a fi, adică o iluzie. în realitate, prezent în faţa acestei pagini este cititorul. Rolul în care eşti, deşi mai aproape de adevăr este „rolul care eşti" şi care reprezintă experienţa din aici şi acum.

Dincolo de rolurile pe care le jucăm nu este nimeni, în sensul unui omuleţ (vestitul sine sau Eu] care se joacă. 0 afirmaţie care contrazice desigur bunul simţ al propriei percepţii de sine care este nici mai mult nici mai puţin: ÎNŞELĂTOARE.

Putem caracteriza pe cineva pornind de perceperea manifestărilor sale, adică de la roluri. Putem defini rolul ca fiind un set de comportamente, cogniţii şi emoţii asociate unor nevoi şi aşteptări (roluri psihologice] sau drepturi şi obligaţii, atunci când ne referim la roluri socio-profesionale.

Daca eu conversez cu tine nu te pot cunoaşte decât în acest moment. Suntem (în] roluri în acest moment prezent. Pot aprecia dacă eşti o persoană comunicativă, iar dacă plăcerea de a conversa pare un aspect stabil în structura ta. însă aş greşi dacă aş judeca acest aspect ca fiind valabil oricând.

Rolurile sunt precum foiţele de ceapă. De aceea nu poţi spune despre un om că este într-un anume fel şi apoi să îţi închei „referatul diagnostic". Poţi afirma despre X că este isteţ; o aserţiune valabilă în acel moment şi în acele condiţii (situaţie] şi doar din perspectiva ta. Poate n-ai vrea să-l vezi în momentele de o prostie colosală.

Tot aşa, pentru un alt observator, isteţimea lui X pare cât se poate de banală - o inteligenţă medie. E adevărat că unele aspecte sufleteşti au o constantă în timp, iar altele sunt valabile pe intervale temporare de scurtă durată. Cu un simţ de investigaţie psihologică fin, alături de un spirit de observaţie ascuţit, poţi face distincţia între aceste două tipuri de aspecte.

Să fie ele constante, îndeosebi pentru un psiholog?

Dar pentru un poliţist de la criminalistică?

Eu comunic cu tine în acest moment T1. Eu1 şi Tu1, iar peste o vreme Eu1 devin EuN, întâlnindu-mă cu TuN (N, un moment din timpul viitor). Nu vom fi aceiaşi. La momentul Tn din viitor sun-tem două fiinţe diferite. Dar mintea ne joacă feste. Ne vine dificil să percepem aceste diferenţe şi nici măcar nu le înregistrăm conştient.

Te privesc şi eşti acelaşi şi mintea mea leagă prezentul de istoriile noastre comune oricum mixate şi falsificate de improvizaţia inginerească a evoluţiei (sau Creator, dacă eşti un creaţionist) numită memorie. Studiile de psihologie socială demonstrează cert că nu putem avea încredere în amintiri. Experienţele trecute în procesul reamintirii sunt reconstruite.
………………………

CUPRINS:

Preambul

Capitolul I. Creator de Sens

Nici măcar o bătaie din aripi de fluture
Speciali, deşi microscopici
Nimicul din originea vieţii şi a universului
în umbra nimicului
Destinul din joaca de-a Omul
Despre moarte şi iluzia sensului
A muri fără a muri sau resemnificarea paradoxală
Povestitorul dintr-o lume absurdă
Eleganţa sintaxei
Enterprise la apă
A fi sau a nu fi o esenţă

Capitolul II. Iluzia Sinelui

Cea mai grozavă iluzie din istoria lui homo sapiens
Sinele schimbător [roluri)
Sinele discontinuu
Timpul experienţial pentru sinele curgător
Ipostaze de sine
Ochelari cu lentile roz la superofertă
Iluzia liberului arbitru

Capitolul III. Realitatea şi mintea

Mecanisme misterioase şi ceasornicari amatori
Sfera din plastilină care poate ţopăi pe masă
Culmea „exhibiţionismului"
Zarul norocos
Entelecheia lui Aristotel
Fenomenologie la animale (ne)vorbitoare
Melci mintoşi, uneori gustoşi, deşi fără dialectică
Pielea lui Psyche
Când nu meditezi precum crocodilul
Meditaţie, fericire şi vocaţie
Sindromul mind-reading (sau telepatia cotidiană)
Revizie la străbunicul ancestral

Capitolul IV. Omul concret şi lumea

Despre moralitate şi religie
Teoria „inginerului amator"
Miau vine de la pisică
Selecţia naturală la veveriţe
Grădina Edenului
Subtilităţi IT la oameni
„Anima"
Scurtă vizită în Absurdistan
Autentificarea şi autenticitatea
Stresul unor ţânţari şi iluzia controlului
Iepurele roz şi popândăul cafeniu
Auto-control la maimuţele fără păr
Masculul alfa
Ipocrizia la animale sociale

Bibliografie


Autor: Seramis Sas

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.026 sec