Obosit de viaţă, obosit de moarte
DESCRIERE
„Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria şi contemporaneitatea." (Motivaţia juriului Nobel)
Roman total, în care magicul se întrepătrunde cu realismul cel mai dur, Obosit de viaţă, obosit de moarte este destinat să devină un clasic al literaturii actuale.
„Romanul mare n-are de ce să facă tumbe ca animalele de companie sau să urle în haită ca hienele. El trebuie să fie o balenă, o balenă ce rătăceşte solitară în adâncul mărilor, respiră răsunător şi greoi, se împreunează rostogolitoare-ntre valuri şi naşte însângerată şi măreaţă, păstrându-se îndeajuns de departe de rechinii cei strânşi în grupuri. Romanul de mari dimensiuni nu-şi poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaţionalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau al altora, să-şi scurteze lungimea, să-şi diminueze densitatea şi să-şi micşoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau şi atât de dificil îl vreau – cine e dornic să-l citească să-l citească, cine nu, nu. Şi de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot aşa vreau să scriu.“ (Mo Yan, „În apărarea demnităţii romanului de mari dimensiuni“, 2006)
Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, ţipetele lui indignate îl exasperează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria şi a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un şir de reîncarnări, potrivit învăţăturilor budiste: mai întâi măgar, apoi vită de povară, porc, câine şi maimuţă, vreme de zeci de ani, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. Trăind sub felurite înfăţişări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăţi de secol din viaţa ţinutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoţesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar şi comice în acelaşi timp, iar dure-rile şi bucuriile omeneşti la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.
Premiul Nobel pentru Literatură, 2012
„Cu un halucinant realism, îmbină legendele, istoria şi actualitatea“ (motivaţia juriului).
MO YAN („Nu vorbi“) este pseudonimul scriitorului Guan Moye. Născut în 1955, în provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan publică prima povestire în 1981 (Chunye yu feifei – Potopul din noaptea de primavară). În 1985 îi apare prima operă de dimensiuni mai mari, Ridichea străvezie (Toumingde hongluobo), care se bucură de un mare succes. Devine celebru în China prin Sorgul roşu (Honggaoliang jiazu), publicat în 1987 (Humanitas Fiction, 2008). La notorietatea autorului contribuie cunoscutul film din 1987 al lui Zhang Yimou, Sorgul roşu (Honggaoliang), câştigător al Ursului de aur la Berlin în 1988, care se bazează pe primele două capitole din textul lui Mo Yan. Scriitorul a publicat mult în ultimii douăzeci de ani, peste optzeci de povestiri şi peste zece romane. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără: Cântecele usturoiului din Paradis (Tiantang suantai zhi ge, 1988), Ţara băuturii (Jiu guo, 1993), Sâni bogaţi şi fese mari (Fengfu feitun, 1995), Patruzeci şi una de bombe (Sishiyi pao, 2003), Obosit de viaţă, obosit de moarte (Shengsi pilao, 2006; în curs de apariţie la Humanitas Fiction) etc. Mo Yan a dobândit numeroase premii naţionale şi internaţionale (printre cele mai recente, în 2008, se numără Premiul „Visul din pavilionul roşu“ al Universităţii Baptiste din Hong-Kong şi Premiul Newman pentru literatură chineză), fiind unul dintre mai apreciaţi scriitori chinezi contemporani. În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură.
Roman total, în care magicul se întrepătrunde cu realismul cel mai dur, Obosit de viaţă, obosit de moarte este destinat să devină un clasic al literaturii actuale.
„Romanul mare n-are de ce să facă tumbe ca animalele de companie sau să urle în haită ca hienele. El trebuie să fie o balenă, o balenă ce rătăceşte solitară în adâncul mărilor, respiră răsunător şi greoi, se împreunează rostogolitoare-ntre valuri şi naşte însângerată şi măreaţă, păstrându-se îndeajuns de departe de rechinii cei strânşi în grupuri. Romanul de mari dimensiuni nu-şi poate sacrifica necesara gravitate ca să fie pe placul acestei epoci a senzaţionalismului. Nu poate, de dragul unor cititori sau al altora, să-şi scurteze lungimea, să-şi diminueze densitatea şi să-şi micşoreze dificultatea. Eu atât de lung îl vreau, atât de dens îl vreau şi atât de dificil îl vreau – cine e dornic să-l citească să-l citească, cine nu, nu. Şi de-ar fi să-mi rămână un singur cititor, eu tot aşa vreau să scriu.“ (Mo Yan, „În apărarea demnităţii romanului de mari dimensiuni“, 2006)
Ximen Nao, un ţăran înstărit din China, este ucis în timpul reformei agrare iniţiate de Mao în China comunistă, la jumătatea secolului XX. În iadul unde este supus pe nedrept la cazne, ţipetele lui indignate îl exasperează până şi pe regele Yama, stăpânul tărâmului celor damnaţi, iar acesta îi îngăduie lui Ximen să se întoarcă printre cei vii. Însă, pentru a-şi revedea gospodăria şi a îndrepta răul ce i s-a făcut, Ximen trebuie să parcurgă un şir de reîncarnări, potrivit învăţăturilor budiste: mai întâi măgar, apoi vită de povară, porc, câine şi maimuţă, vreme de zeci de ani, doar la urmă având şansa de a renaşte ca om. Trăind sub felurite înfăţişări alături de familia lui, Ximen este cronicarul unei jumătăţi de secol din viaţa ţinutului său natal. Avatarurile lui Ximen însoţesc metamorfoze istorice ample, tragice, dar şi comice în acelaşi timp, iar dure-rile şi bucuriile omeneşti la care este martor alcătuiesc o epopee sublim umană.
Premiul Nobel pentru Literatură, 2012
„Cu un halucinant realism, îmbină legendele, istoria şi actualitatea“ (motivaţia juriului).
MO YAN („Nu vorbi“) este pseudonimul scriitorului Guan Moye. Născut în 1955, în provincia Shandong din estul Chinei, Mo Yan publică prima povestire în 1981 (Chunye yu feifei – Potopul din noaptea de primavară). În 1985 îi apare prima operă de dimensiuni mai mari, Ridichea străvezie (Toumingde hongluobo), care se bucură de un mare succes. Devine celebru în China prin Sorgul roşu (Honggaoliang jiazu), publicat în 1987 (Humanitas Fiction, 2008). La notorietatea autorului contribuie cunoscutul film din 1987 al lui Zhang Yimou, Sorgul roşu (Honggaoliang), câştigător al Ursului de aur la Berlin în 1988, care se bazează pe primele două capitole din textul lui Mo Yan. Scriitorul a publicat mult în ultimii douăzeci de ani, peste optzeci de povestiri şi peste zece romane. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără: Cântecele usturoiului din Paradis (Tiantang suantai zhi ge, 1988), Ţara băuturii (Jiu guo, 1993), Sâni bogaţi şi fese mari (Fengfu feitun, 1995), Patruzeci şi una de bombe (Sishiyi pao, 2003), Obosit de viaţă, obosit de moarte (Shengsi pilao, 2006; în curs de apariţie la Humanitas Fiction) etc. Mo Yan a dobândit numeroase premii naţionale şi internaţionale (printre cele mai recente, în 2008, se numără Premiul „Visul din pavilionul roşu“ al Universităţii Baptiste din Hong-Kong şi Premiul Newman pentru literatură chineză), fiind unul dintre mai apreciaţi scriitori chinezi contemporani. În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură.
RECENZII