Misterele orientale si crestinismul

De fapt, când se vorbeşte că apologeţii sunt apărători ai creştinismului, ai lui Hristos sau ai Bisericii, expresia e improprie. Căci, în realitate, nu omul îl apără pe Hristos, ci Hristos îl apără pe om.

Se poate deci preciza, chiar de la început, că obiectul real al apărării creştine este fie credinciosul tentat să cadă în cursele greşelii de înţelegere, fie necredinciosul ce se cere adus în făgaşul adevărat al vieţuirii religioase.

A spulbera concluziile negative ale răuvoitorilor şi a demonstra că adevărul aparţine în întregime Bisericii care şi-a formulat dogmele pe temeiul de revelaţie divină, înseamnă a aduce o contribuţie în procesul de mântuire a semenului ce se cere orientat. Numai ţinând seama de acest scop, lucrarea de faţă îşi găseşte justificarea. Bartolomeu Anania

Fragmente din carte:


…una din ciudăţeniile fiinţei omeneşti este şi aceea că, flămândă de absolut, îl primeşte prin descoperire, pentru ca, în urma sa, să se îndoiască sau să-1 ignore.

Ceea ce sufletul a îmbrăţişat întru început, judecata pune în cumpăna socotinţelor savante şi, astfel, adevărul şovăie în prezenţa lui cea mai legitimă.

Nesocotind total sau trecând în umbră aspiraţiile către înălţimi ale sufletului, raţiunea îşi întronează un primat de infailibilitate pretinsă, pentru ca, în cele din urmă, să-şi mistuiască orgoliul în dogoarea marilor certitudini izvorâte nu din scormonirea tainelor de către antenele judecăţii discursive, ci din pogorârea tainelor în inima însetată de limpeziri.

Aşa se face că religia creştină, aşteptată de omenire veacuri de-a rândul şi dăruită, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, a cunoscut cele mai înverşunate vrăjmăşii din partea celor pentru care s-a descoperit

Săptămâna Patimilor, cuprinsă între un triumf şi o înviere, este poate cea mai tragică realitate din istoria omenirii tocmai pentru că-şi prelungeşte prezenţa, fără întrerupere, în desfăşurarea a douăzeci de veacuri.

Ramurile de finic ale simţirii curate şi sincere în desfăşurarea clipei au fâlfâit întotdeauna pe uliţele Marelui Ierusalim al pământului, dar omul n-a încetat niciodată să le acopere freamătul cu stridenţele piroanelor raţiunii ce sfârtecă mădularele Adevărului.

Este marea dramă a omenirii, consumată pe scena istoriei şi care nu-şi găseşte deznodământul real decât dincolo de cortinele morţii…


Problema misterelor orientale şi a raportului lor cu creştinismul nu este încă lipsită de actualitate.

Curentele raţionaliste protestante au găsit ecouri largi în societatea secolului nostru, înnegurată în această nebuloasă a incertitudinilor generale.

In special, semidoctismul claselor mijlocii, burgheze, se lasă antrenat într-o seamă de consideraţii ce se vor critice, care duc la un fel de indiferentism religios.

Dacă, la noi, nu s-au închegat şcoli sau curente de natura celor din Germania, în schimb se infiltrează tot mai mult în societăţile şi cenaclurile private sau de salon ale păturilor de mijloc convingerea că religia creştină e derivatul firesc al religiilor anterioare şi că, în fond, reprezintă şi ea o simplă etapă în evoluţia ondulatorie a fenomenului religios…


CUPRINS:

Prefata
Introducere

PARTEA INTAI
CRIZA RELIGIOASA, FILOSOFICĂ ŞI MORALA A LUMII GRECO-ROMANE PRECREŞTINE

1.Religia
2.Filozofia
3.Morala

PARTEA A DOUA
MISTERELE ORIENTALE

1. Geneza misterelor
2. Misterele lui Attis şi Cybele
3. Misterele lui Dionysos
4. Misterele orfice
5. Misterele eleusiace
6. Misterele lui Isis şi Osiris
7. Mithraismul

PARTEA ATREIA
RAPORTUL MISTERELOR ORIENTALE CU CREŞTINISMUL

1. Raporturile doctrinare
2. Terminologia
3. Liturgica
4. Problema analogiilor

Concluzii generale

Bibliografie

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie