Metafizica - Dimitrie Cantemir

Cum ar fi să începi să pictezi universul si pe creator, privind aici si privind dincolo? Cum ar fi dacă descrierea transcendentului nu s-ar mai încurca în cuvinte – greu de tradus, greu de interpretat –, ci s-ar limita la forme si culori, mai usor de trecut de la unul la altul, ca senzatie, dar si ca mesaj, ca emotie, dar si ca sentiment? Cum ar fi dacă divinitatea însăsi ti-ar poza pentru un tablou pe care fiecare generatie îl încearcă si îl ratează?

Si cum ai separa negrul de negru, cel de aici si cel de dincolo, dacă ti s-ar lărgi orizontul dincolo de imediat, de senzitiv, de stiinta exactă?
Cât de uimit ai fi si cât de greu ti-ar fi să povestesti totul celorlalti!

Dar menit să ajungă el însusi maestru ascendent si să-i ghideze pe altii în eforturile lor, Dimitrie Cantemir (1673-1723) reuseste să picteze în cuvinte cercetarea universului si a ceea ce este dincolo de el, surprinzând continua miscare, aparentul paradox si necesitatea compasiunii pentru a cuprinde întregul.

„La început apăreau întunecimi foarte dese şi foarte obscure, cărora le lipsea curentul de aer şi, fiind lipsite de un început, nu aveau nici o dimensiune în înălţime, profunzime sau lăţime. După ele văzui un abis de apă elementală care nu se putea sonda. Ea nu era altceva decât o apă curată şi fără gust, dar lipsită de o formă specială, ca şi cum era un corp fără corp. Îi zic o apă abisală, nu deasă şi condensată pentru că, fiind lipsită de cele trei dimensiuni ale corpurilor, excludea orice formă specifică. Şi îi zic elementală pentru că, fiind prima dintre toate corpurile, e răspândită peste tot, lipsită de cantitate, calitate şi de situaţie locală şi de aceea de obicei nu e numită pur şi simplu apă, ci în scrierile sfinte e numită abis, iar în ale noastre gaz de apă, şi, în fine, în limba noastră din cauza lipsei de termeni proprii, e numită haos.”

Prima scriere filosofică românească originală, Sacrosanctae scientiae…, este din motive de corectitudine politică interpretată a fi o metafizică ortodoxă, dar… ea este profund influentată de Van Helmont, din opera căruia a alcătuit o serie de note de lectură şi i-a închinat o Laudă cătră izvoditoriu şi cătră virtutea învăţăturii lui pentru a asimila instrumente susceptibile de a-i combate eficient pe adepţii ştiinţei senzitive.

Van Helmont (1580-1644), alchimist, medic si filosof avea adeseori viziuni si, poate în urma acestora, a unei conversatii cu arhanghelul Rafael, si-a ales cariera de medic, apoi a avut si deschiderea de a căuta rostul arheului si a lumii nevăzute, ambele cu rol fundamental în acest univers. De altfel, vezi influenta în citatul anterior, Van Helmont a dat nastere cuvântului gaz cu rădăcina haos. Tot de la el, Cantemir a preluat blas, cuvânt inventat pentru a descrie radiatia astrelor, „forţa pulsivă a stelelor”.

Asa că, mai degrabă teosof poate fi considerat autorul, cel putin în acea perioadă a vietii în care, aflat la Constaninopol, si trecut deja printr-o primă etapă de pregătire sub îndrumarea lui Ieremia Cacavela, la rândul lui cu bogate influente protestante, scria această lucrare.

Cartea a II-a, Creaţiunea sacră a Universului, este alcătuită din treizeci şi trei de capitole. Numărul capitolelor este considerat a avea o semnificaţie importantă în simbolistica creştină, dar să nu uităm de semnificatia numărului în masonerie, iar comparatiile cu Facerea nu pot fi rezervate exclusiv ortodoxiei. Nu este, de altfel, niciun secret faptul că mulţi masoni l-au revendicat de-a lungul timpului pe Cantemir.

Se poate spune astfel că Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago, publicată în 1700, este o lucrare filosofică care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie (aspecte regăsite nu doar în Masoneria Simbolică, ci şi în cea Filosofică), între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.

CUPRINS:

Prefata

Dimitrie Cantemir, Principe moldovean, trimite salutul sau iubitului sau profesor Ieremia Cacavela

Cartea I. Prezentarea stiintei sacre

Cartea a II-a. Creatiunea sacra a universului

Cartea a III-a. Progresul Creatiei, adica operatiunea naturala

Cartea a IV-a. Despre timp

Cartea a V-a. Despre viata. Despre cvadrupla forma a lucrurilor

Cartea a VI-a. Explicatie. Imbracamintea stiintei sacre in care se explica conservarea lucrurilor si operatia sufletului liber