Mari habitate urbane in Bucuresti

Mari habitate urbane in Bucuresti
Preț: 25,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2011
Pagini: 207
Categoria: Geografie

DESCRIERE

A locui în orase este un avantaj? De ce populatia, de regula, daca este sa aleaga între un sat si oras îl alege pe ultimul? Sunt avantajele orasului mai mari decât cele din mediul rural? Se pare ca deocamdata, cel putin în Romania, avantajele orasului sunt nete: dominanta unor activitati intelectuale, a servici­ilor, facilitati urbane determinate de aglomerarea si concentrarea populatiei si activitatilor s. a. m. d. Orasul mare este tinta populatiei provenind din rural si din alte orase mici, mai ales în tarile cu economii emergente, neconsolidate, ceea ce explica hipertrofierea acestuia.


Toti dorim sa traim mai bine, iar imaginea marelui oras pare a proiecta doar partile bune ale acestuia si mai putin cele legate de ce înseamna conditia umana privita în sens biologic. Bucurestiul, este situat la capatul superior al migratiilor definitive, în lant, fiind privit ca orasul celor mai multe posibilitati de realizare profesionala. Exigentele locuitorilor vis-a-vis de locuire se multiplica si se structureaza permanent fiind dominate de dorinta unei vieti mai bune. Îmbunatatirea acesteia înseamna un efort colectiv, integrarea schimbarilor care vin din mediu si costuri greu de estimat ale modificarilor intervenite în ambien­tul natural si construit. Gestiunea unor procese atât de complexe, precum cele de locuire, necesita atât o implicare politica a decidentilor, cât si instaurarea unei democratii participative, în asa fel încât la nivelul fiecarei celule functionale sa existe formulari realiste de obiective si de politici colective sau individuale.


Studiile globale sau chiar tematice care analizeaza orasul Bucuresti în de­taliu sunt putine. Acestea au fost limitate de accesul foarte restrâns la date si informatii în perioada comunista, centralista, de interesul scazut al decidentilor pentru cunostinte sistematice care sa le fundamenteze actiunile. În acelasi timp, industrializarea extensiva solicita rapid spatii de locuire, încât formularea unor politici de locuire la standarde ridicate necesita timp si resurse. Din pacate, aproape aceleasi dificultati le regasim si în analizele actuale întreprinse asupra Bucurestiului, cu toate ca au avut loc schimbari majore prin colapsul vechiului regim. Pe de o parte, este vorba de relevanta datelor, iar pe de alta parte de im­posibilitatea efectuarii de analize longitudinale ca urmare a schimbarii la fiecare recensamânt a configuratiei unitatilor teritoriale de recenzare.


În asemenea conditii, chiar si în prezent studiul asupra unor orase, cum este Bucurestiul, constituie o întreprindere grea, dar interesanta. Spunem ca este in­teresanta, întrucât rezultatele sunt inedite, reprezentând interpretarea fascicu­lelor de date existente, dar mai ales a datelor si observatiile proprii, provenind din munca de teren. Lucrarea de fat a se bazeaza în principal pe aceasta ultima sursa de date, de unde rezulta s i nota de pregnanta originalitate. A fost o lu­crarea dificila din foarte multe puncte de vedere. Când afirmam asa ceva, avem în atentie doua elemente foarte importante: lipsa datelor la nivel de microscara si inexistenta unei metodologii clare de abordare a unui asemenea subiect. Prin urmare, individualizarea, definirea si disecarea necunoscutului este elementul care caracterizeaza prezenta lucrare scrisa de Alexandru Gavris. Lui îi apartine aproape în totalitate deschiderea unui astfel de drum la nivelul marilor habitate urbane, iar daca mai sunt unele aspecte discutabile acestea tin de normalitate si sunt impuse de „rugozitatea” puternica a terenului studiat. Meritul autoru­lui este de a încerca sa analizeze exhaustiv un spatiu foarte extins sa conecteze sinergic un volum de informatii care altfel ar putea fermenta într-un container nonmetodologic, sa depaseasca granitele stricte ale geografiei printr-un spirit interdisciplinar evident.


Analiza întreprinsa de autor are în spate o predilectie pentru detalii, pe care le face sa interactioneze imaginar, iar apoi prin suprapunere cu realitate sa observe diferentele. Spiritul sau analitic si interpretativ, având ca ingredient imaginatia provocatoare, intelectual, este transmis prin lucrare si ci­titorului avizat. Radacinile acestui spirit arata ca numai cu o parte ne nastem, restul îl deprindem prin munca s i reflectie profunda. Cunoscându-l pe Alexan­dru înca din facultate, prin modul de participare la cursuri, prin raspunsurile de la examene, i-am observat câteva calitati si aptitudini, care s-au confirmat în perioada studiilor de masterat pe care le-a realizat. Atât lucrarea de licent a, cât si cea de disertatie au evidentiat puterea de munca, aplecarea pentru analizele de detaliu, capacitatea de disecare a realitatii urbane si de integrare a partilor rezultate, într-un context inter- si multidisciplinar.



Fascinatia pe care a aratat-o pentru anumite subiecte pentru anumite subiecte, profunzimea interpre­tarii relatiei clasice cauza-efect la nivel de microscara îl fac imbatabil în a-si pune permanent întrebari, pentru care cauta raspunsuri. Procesele de morfogeneza a întrebarilor si de cautare a raspunsurilor adecvate (câteodata sunt întrebari fara raspuns la nivelul actual al cunoasterii), îl fac pe autor sa ne teleporteze într-o lume a reflectiilor careia îi cade prada el însusi. As putea spune ca din cauza prea multor întrebari si a perioadelor îndelungate de incubatie a raspunsuri­lor, se remarca o prudent a exagerata în a transpune pe hârtie concluziile la care ajunge. Lucrarea nu se impune prin analiza continuitatilor, ci mai ales prin in­dividualizarea si interpretarea discontinuitatilor, care au proiectii spatiale, atât functionale, cât si fizionomice. Aceste disfunctionalitati, în spatiul urban, sunt „prezente, variabil, ca intensitate si distributie..., impunând reconsider ari ale directiei evolutive”.

Ca în orice astfel de demers autorul încearca sa explice conceptele si con­textul metodologic al temei alese. Se lamuresc, astfel, elementele de semantica, printr-o critica a definitiilor existente, dupa care se caracterizeaza perioadele de locuire din timpul comunismului si dupa caderea acestuia. Se insista, apoi, asupra metodelor de studiu folosite, reiesind foarte clar ca analiza a fost de tip empirico-structuralist. Pe fond, cele mai importante metode au fost: descrierea, tipologia, analiza chorematica, ancheta sociologica s i metoda cartografica. Alaturi de aceste metode care fac parte din categoria celor simple, o atentie speciala s-a acordat metodelor LFA si SWOT care de altfel au dat si consistent a conclu­ziilor rezultate din observatiile pe teren. Curiozitatea abordarii stiintifice l-a de­terminat sa abordeze aceste noi instrumente complexe, obt inându-se rezultate interesante pentru cercetarile viitoare.

Teoriile utilizate în aceasta abordare nu sunt numeroase, însa au un caracter complementar. Aplicarea lor conduce la obtinerea unor concluzii promit atoare, care pot corecta anumite hotarâri luate de catre decidenti. Fiind primul stu­diu profund în acest domeniu, care îndeamna la reflect ii corelative, acesta ofera s ansa unei analize la rece atunci când se identifica, prin studii de caz, disfunct ionalitat ile spat iale din oras, la nivelul celor cinci mari habitate urbane. Analiza tipologiilor folosite în organizarea microteritoriala a Bucurestiului îsi dovedeste utilitatea în elaborarea sau confirmarea unor modele ierarhice.


Una dintre problemele de fond ale studiului o constituie individualizarea marilor habitate. Se subliniaza, în acest context rolul limitelor, semnificatia si efectele limitarii spatiale, precum si tipuri de limita (sociala, economica, fizica, politica etc.). Din punct de vedere al analizelor efectuate la scara foarte mare, se remarca lizibilitatea si munca enorma depusa pentru a reliefa o realitate asa cum este. Spre exemplu, relevarea fizionomiei zonei si a regimului de înaltime s-a efectuat în exclusivitate pe baza unor cartografieri detaliate si a unor analize de rafinament.




Prin studii analitice referitoare la densitatea cladirilor si a locuitorilor, în comparatie cu ariile centrale, se demonstreaza atipismul orasului. Respectiv, daca în toate orasele lumii dezvoltate într-o economie libera densitatea scade de la centrul orasului, în cazul Bucurestiului, aceasta, dupa ce înregistreaza o usoara scadere creste foarte rapid în ariile periferice, în marile zone rezidentiale. Acest atipism este rezultatul unei politici centraliste, bazate în mare parte pe un model de dezvoltare prin extindere spatiala în pata de ulei si prin programe de constructii care sa rezolve problemele locative generate de marile fluxuri de populatie sosite din rural. Acest model de evolutie, în final, este tratat de au­tor în comparatie cu mai multe modele vehiculate în literatura de specialitate. Concluzia este ca Bucurestiul nu se încadreaza în nici-unul din modelele pre­zentate. Analiza pe unitati de recensamânt arata densitati extrem de ridicate, ajungându-se chiar pâna la 45. 000 locuitori si peste.


Cel de-al doilea mare capitol al lucrarii este dedicat individualizarii marilor habitate din Bucuresti. Dupa ce se trec în revista semnificatiile limitei sunt preci­zate criteriile în baza carora are loc procesul de delimitare a acestor entitati. Cri­teriile de individualizare cuprind printre altele indicatori numerici, cantitativi, dar si calitativi. Printre indicatorii cantitativi se detaseaza numarul de locuitori, densitatea, suprafata, dotarile culturale si economice, iar printre cei calitativi fi­zionomia zonei si criteriul functional.



Studiul scoate în relief elemente provocatoare legate de imaginea urbana si de modalitatea în care sunt percepute marile habitate bucurestene atât în rândul bucurestenilor, cât si al celor din afara orasului.


O contributie originala aduce autorul în individualizarea disfunctionalitatilor spatiale existente la nivelul acestor mari habitate. Pentru a fi utilizabile con­cluziile, se întreprinde o analiza SWOT si se definesc posibilitatile de reglare a disfunctionalitatilor individualizate.


Lucrarea se încheie cu o apreciere a impactului procesului de dezindustriali-zare asupra marilor habitate bucurestene. Sunt relevate procese tipice perioadei de tranzitie, reprezentate de restructurarea urbana, renovarea urbana s i rolul actorilor urbani în procesul complex de revitalizare a marilor habitate.





Prof. univ. dr. Ioan Ianos

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.017 sec