Manual de grile. Drept penal. Partea generala. Partea speciala

Manual de grile. Drept penal. Partea generala. Partea speciala
Preț: 33,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
ISBN: 978-606-673-123-2
Anul publicării: 2013
Pagini: 212
Categoria: Penal

DESCRIERE

Data aparitiei: Iunie 2013


Lucrarea Manual de grile. Drept penal. Partea generala. Partea speciala se adreseaza, in principal, candidatilor la examenele organizate de Institutul National al Magistraturii, dar in egala masura poate fi utilizata de toti studentii sau absolventii facultatilor de drept, participanti la concursuri sau examene unde punctarea sau, dupa caz, notarea se face pe baza testelor grila (sustinerea licentei la facultatile de drept, admiterea in avocatura etc.).

Sunt prezentate in ordine tehnicile de redactare a grilelor, regulile de solutionare, 600 de grile din materia Dreptului penal (partea generala si partea speciala) si, ceea ce este inedit, sunt detaliate explicatii la toate variantele de raspuns atat cele corecte, cat si cele incorecte.
Date tehnice

Titlu: Manual de grile. Drept penal. Partea generala. Partea speciala
Pret: 33, 00 RON
ISBN: 978-606-673-123-2
Format: Academic
Pagini: 212



CUPRINS 5
Cuprins
Cuvânt-înainte... 7
Capitolul I. Tehnici şi reguli... 9
Secţiunea I. Tehnici de întocmire a grilelor... 9
Secţiunea a II-a. Reguli de soluţionare a grilelor... 18
Secţiunea a III-a. Regula corelării... 21
Secţiunea a IV-a. Regula condiţiei... 22
Secţiunea a V-a. Regula cumulativă şi regula alternativă... 23
Capitolul II. Drept penal. Parte generală... 25
Secţiunea I. Teste grilă... 25
Secţiunea a II-a. Răspunsuri... 69
Capitolul III. Drept penal. Partea specială... 105
Secţiunea I. Teste grilă... 105
Secţiunea a II-a. Răspunsuri... 152



CUPRINS 3
Emilian Stănişor
MANUAL DE GRILE
Drept penal
Partea generală. Partea specială
● Tehnici de redactare a grilelor
● Reguli de soluţionare a grilelor
● Explicaţii ale variantelor de răspuns
Universul Juridic
Bucureşti
-2013-
4 TESTE GRILĂ. DREPT PENAL ŞI PROCEDURĂ PENALĂ
Editat de S. C. Universul Juridic S. R. L.
Copyright © 2013, S. C. Universul Juridic S. R. L.
Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin
S. C. Universul Juridic S. R. L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al
S. C. Universul Juridic S. R. L.
NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOŢIT DE SEMNĂTURA
ŞI ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
STĂNIŞOR, EMILIAN
Manual de grile: Drept penal: partea generală, partea
specială / Emilian Stănişor. - Bucureşti: Universul Juridic, 2013
ISBN 978-606-673-123-2
343(498)(079. 1)
REDACÞIE: tel./fax: 021. 314. 93. 13
tel.: 0732. 320. 666
e-mail: redactie@universuljuridic. ro
DEPARTAMENTUL telefon: 021. 314. 93. 15; 0733. 674. 222
DISTRIBUÞIE: tel./fax: 021. 314. 93. 16
e-mail: distributie@universuljuridic. ro
www. universuljuridic. ro
Cuvânt-înainte
7
Cuvânt-înainte
Lucrarea de faţă se adresează în principal candidaţilor la examenele organizate de
Institutul Naţional al Magistraturii, dar în egală măsură poate fi utilizată de toţi studenţii
sau absolvenţii facultăţilor de drept, participanţi la concursuri sau examene unde
punctarea sau după caz, notarea, se face pe baza testelor grilă (susţinerea licenţei la
facultăţile de drept, admiterea în avocatură etc.).
Din activitatea practică de pregătire a candidaţilor pentru intrarea în magistratură, am
constatat o serie de dificultăţi pe care aceştia le întâmpină în soluţionarea grilelor.
Dificultăţile sunt determinate de cauze diverse, începând cu nivelul de pregătire al
candidatului, modul de întocmire a grilei, înţelegerea cerinţelor şi se termină cu
soluţionarea grilei.
Deşi nu există la modul teoretic anumite tehnici de întocmire a grilelor, din
examinarea unora dintre cele mai importante lucrări de acest gen apărute deja, cât şi din
experienţa mea în acest domeniu, am deprins o serie de modalităţi practice, comune, de
întocmire a grilelor.
Am considerat de asemenea util pentru candidaţi să cunoască şi anumite reguli ce
trebuie avute în vedere la modul de abordare al grilelor şi implicit la soluţionarea lor.
Dorim să subliniem că „tehnicile” şi „regulile” descrise în această carte reprezintă
doar o creaţie a noastră, neregăsindu-se în alte lucrări de specialitate, denumirile
tehnicilor fiind mai mult sugestive, din dorinţa mărturisită ca cititorii să găsească mai
uşor drumul spre răspunsurile corecte.
Grilele au grade diferite de dificultate, urmând, ca şi alte lucrări similare, firul logic
al instituţiilor din Codul penal – partea generală şi partea specială, urmărindu-se
aprofundarea materiei, dar şi, în egală măsură, dezvoltarea capacităţii de a transpune
probleme teoretice în plan practic.
Grilele relevă, în marea majoritate, problemele de drept subliniate în doctrina şi
practica judiciară şi care trebuie, în mod necesar, să fie cunoscute de candidaţi. Dacă
problemele de drept sunt stăpânite, se poate soluţiona în mod corect orice grilă, cu
condiţia să fie evitate greşelile cauzate de neatenţie sau de greşita înţelegere a cerinţelor
grilei, inclusiv din punct de vedere sintactic.
O altă noutate este adusă de capitolul dedicat „răspunsurilor”, unde variantele de
răspuns primesc o explicaţie aproape în toate cazurile, preponderent la cele din partea
specială, unde teoria trebuie îmbinată cu practica. Mai exact, se precizează care sunt
răspunsurile corecte şi de ce, dar şi care sunt răspunsurile incorecte şi de ce. Am ales
această modalitate care în unele situaţii pare superfluă, dar utilă cititorilor, constatând în
activitatea practică dificultăţi în înţelegerea explicaţiilor, atât la răspunsurile corecte, cât
şi la răspunsurile incorecte. Ni s-a adresat adesea întrebarea, după soluţionarea unei grile,
de ce „a” este răspunsul corect sau greşit? De ce autorul nu-şi motivează opţiunea?
Aceste întrebări apar cu atât mai legitime cu cât, spre exemplu, deşi autorul grilei are o
părere contrară cu a majorităţii autorilor (doctrina), acesta nu o motivează.
Manual de grile
8
Nu de puţine ori, puşi în faţa unui asemenea test, candidaţii nu înţeleg de ce au greşit
răspunsul, deşi erau foarte bine pregătiţi teoretic. Lucrarea vine să aducă lămuriri şi
explicaţii şi să înlăture, pe cât posibil, erorile surmontabile.
Acestea sunt doar câteva dintre motivele care ne-au îndemnat să scriem această carte,
toate subsumate dorinţei de a sprijini candidaţii în înţelegerea şi soluţionarea corectă a
grilelor de examen sau concurs.
Lucrarea a fost concepută pe trei capitole, după cum urmează:
- capitolul dedicat explicării tehnicilor şi regulilor;
- capitolul ce conţine grile şi răspunsurile la grile din materia dreptului penal – partea
generală;
- capitolul ce conţine grile şi răspunsurile la grile din materia dreptului penal – partea
specială;
În ceea ce priveşte bibliografia utilizată, fiind adeptul studiului dintr-un manual unic,
pentru fiecare disciplină, am ales la drept penal – partea generală manualul profesorilor
Constantin şi Cristian Mitrache, de la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (ediţia
a 8-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010), iar pentru drept penal – partea specială,
manualul profesorului Tudorel Toader, de la Facultatea de Drept din Iaşi (ediţia a 5-a,
Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2011), citările regăsindu-se la fiecare răspuns în parte. Am mai
folosit pentru întocmirea grilelor şi manualul de drept penal din 1939, al profesorului
Vintilă Dongoroz, reeditat de Asociaţia Română de Ştiinţe Penale în anul 2000. Desigur
şi orice alt manual de drept penal (parte generală sau parte specială) apărut la celelalte
facultăţi de drept acreditate poate constitui o bază solidă pentru studiul individual, în
pregătirea concursurilor sau examenelor.
Emilian Stănişor
Tehnici şi reguli
9
Capitolul I
Tehnici şi reguli
Secţiunea 1. Tehnici de întocmire a grilelor
Fără pretenţii de exhaustivitate prezentăm în continuare o serie de tehnici de
întocmire a grilelor care, împreună cu regulile de soluţionare, vor ajuta candidaţii înscrişi
la concursurile sau la examenele din domeniul juridic, unde se întâlneşte o asemenea
formă de examinare, să dea răspunsurile corecte.
Vom face o prezentare succintă a tehnicii şi apoi vom da unul sau mai multe exemple
corespunzătoare fiecărei tehnici. Grilele exemplificatoare sunt de un grad redus sau
mediu de dificultate pentru ca tehnicile să fie bine înţelese şi însuşite.
A. Tehnica parantezei
Cheia problemei la unele grile stă în sintagma situată între două virgule care joacă rol
de paranteză sau, mai rar, între paranteze. Se doreşte evidenţierea unor cerinţe esenţiale
sau condiţii pe care le impune instituţia juridică respectivă. Această tehnică se poate
utiliza prin folosirea parantezei sau virgulelor, atât în enunţ, cât şi în variantele de
răspuns.
Iată un exemplu în care tehnica parantezei o întâlnim în enunţ:
Grila:
În cazul furtului unui vehicul, în scopul folosirii pe nedrept, acela care, după
săvârşirea faptei de către autor, la un moment dat, călătoreşte şi el cu respectivul vehicul
ştiind că este furat, devine:
a) coautor;
b) complice;
c) tăinuitor.
Răspunsuri:
a – nu este răspuns corect întrucât fapta fusese săvârşită deja;
b – nu este răspuns corect întrucât fapta întruneşte elementele tăinuirii şi nu pe cele
ale complicităţii, cel care se urcă în vehiculul furat, nefăcând niciun act specific
complicităţii (ajutor etc.);
c – este răspuns corect [a se vedea răspunsul de la lit. b) şi T. Toader, p. 180].
Evident că ceea ce interesează este faptul că acţiunea imaginată în grilă se petrece
după săvârşirea faptei de către autorul furtului (aspect trecut între virgule) şi, la fel de
important, că cel ce s-a urcat în vehicul ştia faptul că vehiculul era furat (alt aspect trecut
în paranteză). Deoarece, complicitatea, în acest caz, poate fi ori anterioară ori
concomitentă, singura variantă corectă de răspuns este cea de la lit. c).
Iată un alt exemplu în care tehnica parantezei este folosită în variantele de răspuns:
Grila:
Dacă sustragerea bunului legal sechestrat este săvârşită de:
a) orice persoană, prin însuşire, fapta poate să constituie infracţiunea de sustragere de
sub sechestru în concurs cu infracţiunea de furt;
Manual de grile
10
b) custode, care este şi proprietarul bunului, fapta constituie infracţiunea de
sustragere de sub sechestru în forma agravată;
c) custode, care este şi proprietarul bunului, fapta constituie infracţiunea de
sustragere de sub sechestru în forma agravată în concurs ideal cu infracţiunea de abuz de
încredere.
Răspunsuri:
a – este răspuns corect întrucât fapta poate constitui infracţiunea de scoatere de sub
sechestru în concurs cu infracţiunea de furt, dacă există scopul însuşirii pe nedrept, după
cum poate să nu constituie concurs, dacă lipseşte această condiţie;
b – este răspuns corect întrucât pentru existenţa agravantei nu interesează dacă
făptuitorul, având calitatea de custode, este sau nu proprietarul bunului. Dacă făptuitorul
este proprietarul bunului, săvârşeşte numai infracţiunea de scoatere de sub sechestru, iar
dacă custodele nu este proprietarul bunului, săvârşeşte infracţiunea de scoatere de sub
sechestru în concurs ideal cu infracţiunea de abuz de încredere;
c – nu este răspuns corect [a se vedea răspunsul de la lit. b)].
Pentru răspunsul de la lit. a) este esenţial dacă sustragerea de sub sechestru s-a făcut
prin însuşire sau nu, iar la cele de la lit. a) şi b), dacă custodele este sau nu proprietarul
bunului, sintagme trecute între virgule (între paranteze).
B. Tehnica formulării negative
Este o tehnică ce solicită mai multă atenţie, chiar dacă se cunoaşte instituţia
respectivă de drept penal (partea generală sau partea specială), candidaţii greşind cu
destulă uşurinţă. Recomand ca astfel de grile, deşi unele fără un grad sporit de dificultate,
ca şi, mai ales, cele întocmite potrivit tehnicii dublei negaţii, să se rezolve aşternând mai
întâi pe hârtie forma afirmativă, iar apoi să se dea răspunsul în funcţie de cerinţele din
enunţ sau din variantele de răspuns.
Iată un exemplu:
Grila:
Nu este realizată una dintre circumstanţele agravante la infracţiunea de lovire sau alte
violenţe:
a) dacă durata îngrijirilor medicale, de 15 zile, nu este dovedită prin certificat
medico-legal;
b) dacă durata îngrijirilor medicale dovedite prin certificat medico-legal este de o zi;
c) dacă victima, care este frate cu tatăl făptuitorului, nu locuieşte şi gospodăreşte cu
acesta din urmă.
Răspunsuri:
a – este răspuns corect deoarece durata zilelor de îngrijiri medicale trebuie dovedită
prin certificat medico-legal, nu prin certificat medical;
b – nu este răspuns corect deoarece poate fi realizată agravanta dacă durata minimă
dovedită a îngrijirilor medicale este de o zi;
c – este răspuns corect deoarece dacă victima şi făptuitorul (rude apropiate) nu
locuiesc şi gospodăresc împreună, atunci nu sunt membri de familie şi nu este realizată
agravanta.
Într-o asemenea situaţie este necesar ca la fiecare variantă de răspuns să trecem
răspunsul în forma afirmativă şi apoi să o transpunem în forma negativă cerută de enunţ.
La această grilă o asemenea modalitate de lucru se impune, cu atât mai mult, cu cât, la
Tehnici şi reguli
11
varianta de răspuns de la lit. a) şi c) se foloseşte tehnica dublei negaţii despre care o să
discutăm la pct. C.
Un alt exemplu de grilă întocmită potrivit tehnicii formulării negative:
Grila:
De cauză specială de nepedepsire prevăzută de alin. (2), la infracţiunea de tăinuire,
nu beneficiază:
a) acela care primeşte, în condiţiile alin. (1), bunuri provenite din furt şi tăinuite de
sora soţiei sale;
b) cel care nu se află în raporturi de rudenie cu autorul infracţiunii de furt, dar
primeşte bunuri provenite din furt şi tăinuite de fiul său;
c) şi cei care nu aveau calitatea de soţ sau de rudă apropiată la momentul săvârşirii
faptei.
Răspunsuri:
a – este răspuns corect pentru că sunt rude apropiate, potrivit art. 149 C. pen.,
ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile (ai tăinuitorului, nu ai soţiei acesteia), copii
acestora, precum şi persoanele devenite astfel de rude, potrivit legii, prin înfiere;
b – nu este răspuns corect deoarece de dispoziţiile alin. (2) beneficiază şi acela care
primeşte, în condiţiile alin. (1), bunuri provenite din furt şi tăinuite de fiul său, chiar
dacă nu se află în raport de rudenie cu autorul infracţiunii de furt (a se vedea T. Toader,
p. 238);
c – este răspuns corect întrucât calitatea specială a tăinuitorului trebuie să existe la
momentul săvârşirii faptei.
Modalitatea de soluţionare este aceeaşi, în sensul că trebuie să se treacă forma
afirmativă şi apoi să se răspundă cerinţelor potrivit variantelor de răspuns. Aici regăsim şi
tehnica dublei negaţii prin raportarea enunţului la variantele de răspuns de la lit. b) şi c).
C. Tehnica dublei negaţii
Dificultatea unor astfel de grile constă nu atât în problemele de drept pe care le
ridică, cât în înţelegerea cerinţelor corespunzătoare enunţului, aparenta ambiguitate
constând în formularea unei ipoteze la forma negativă, în enunţ, şi încă o dată, tot la
forma negativă, în variantele de răspuns.
Grila:
Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea:
a) dacă soţul divorţat se prezintă în continuare sub numele dobândit prin căsătorie,
chiar dacă în hotărârea de divorţ s-a dispus cu privire la reluarea numelui purtat înainte de
desfacerea căsătoriei;
b) dacă fapta de prezentare sub o identitate falsă este săvârşită de un cetăţean român,
aflat în străinătate, în faţa autorităţilor unui stat străin;
c) dacă acţiunea de încredinţare nu priveşte un înscris care serveşte pentru dovedirea
stării civile, pentru legitimare sau identificare.
Răspunsuri:
a – nu este răspuns corect întrucât în acest caz există şi identitatea falsă şi intenţia
specifică infracţiunii;
Manual de grile
12
b – nu este răspuns corect întrucât instanţa supremă a statuat că sunt întrunite
elementele infracţiunii de fals privind identitatea şi prin fapta cetăţeanului român, aflat în
străinătate, de a se prezenta sub o identitate falsă în faţa autorităţilor unui stat străin;
c – este răspuns corect deoarece acţiunea de încredinţare trebuie să privească un
înscris care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.
După cum se poate constata, enunţul priveşte acele situaţii când nu sunt îndeplinite
condiţiile de existenţă ale infracţiunii de fals privind identitatea. De asemenea, şi una
dintre variantele de răspuns (c), care este, în acest caz, cea corectă, are o exprimare tot la
forma negativă.
Pentru a se evita greşelile, este imperios necesar să se treacă pe ciornă forma
pozitivă, respectiv aceea că acţiunea de încredinţare trebuie să privească un înscris care
serveşte la dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare şi apoi să se raporteze
la enunţ.
Iată şi un alt exemplu.
Grila:
Nu săvârşeşte infracţiunea de violare a secretului corespondenţei:
a) cel care intră licit în posesia unei corespondenţe, dar nu o remite destinatarului;
b) cel ce intră în posesia unei corespondenţe şi nu o remite destinatarului, doar dacă
nu deschide corespondenţa pe care a reţinut-o fără drept;
c) expeditorul care deschide corespondenţa înainte de a ajunge la destinatar.
Răspunsuri:
a – nu este răspuns corect pentru că, deşi intrarea în posesie se face licit, indiferent de
modalitate, posesia devine în continuare ilicită prin neremiterea corespondenţei
destinatarului. Fapta constituie, astfel, infracţiune chiar dacă făptuitorul nu a deschis
corespondenţa pe care a sustras-o, distrus-o ori reţinut-o fără drept;
b – nu este răspuns corect [a se vedea răspunsul de la lit. a)];
c – este răspuns corect pentru că expeditorul are dreptul de a retrage corespondenţa
de la poştă, de a o deschide pentru a-i modifica conţinutul sau de a nu o mai expedia.
Grila doreşte să releve cazul în care o persoană intră în posesia unei corespondenţe,
chiar licit, dar nu o remite destinatarului, cerându-se să se evidenţieze cazurile în care
fapta nu constituie infracţiune. După cum se observă, la răspunsurile de la lit. a) şi b),
deşi intrarea în posesie se face licit, posesia devine ilicită prin neremiterea corespondenţei
destinatarului. Sintagma „doar dacă nu deschide corespondenţa”, în acest caz, nu are
relevanţă ca dublă negaţie, fiind folosită aici tehnica răspunsului indus pe care o regăsim
descrisă la pct. F.
D. Tehnica răspunsului exhaustiv
Folosirea acestei tehnici se îmbină, de obicei, cu alte tehnici sau cu anumite reguli de
soluţionare, în cazul nostru cu tehnica constantei incorecte. În esenţă, răspunsul sau
răspunsurile trebuie să fie acoperitoare, exhaustive, să privească toate situaţiile care apar
în practică. Ele pot reprezenta şi o capcană. De fapt, răspunsul corect fiind în cea de-a
treia variantă de răspuns, aparent „inofensivă”, ca în grila următoare.
Grila:
În cazul infracţiunii de însuşire a bunului găsit:
a) tentativa este posibilă, în toate cazurile, însă nu se pedepseşte;
Tehnici şi reguli
13
b) consumarea infracţiunii are loc, în toate cazurile, la expirarea termenului de 10
zile;
c) consumarea infracţiunii poate avea loc în momentul dispunerii de bun ca de al său.
Răspunsuri:
a – nu este răspuns corect deoarece tentativa este posibilă doar în modalitatea
comisivă nu şi în cea omisivă;
b – nu este răspuns corect deoarece consumarea infracţiunii are loc la expirarea
termenului de 10 zile numai în cazul neîndeplinirii obligaţiei de predare a bunului, nu şi
în cazul modalităţilor de dispunere sau de însuşire;
c – este răspuns corect pentru că în această modalitate se poate realiza consumarea
infracţiunii (nu este un răspuns exhaustiv).
Sintagma „în toate cazurile” utilizată în variantele de răspuns de la lit. a) şi b), cere,
în mod evident, ca răspunsul să fie corect pentru toate situaţiile ce apar în practică. Or, în
ambele variante, nu sunt îndeplinite aceste condiţii. Grila, aşa cum am arătat, este
întocmită şi prin utilizarea unor cuvinte cheie cum ar fi: „poate”, „în toate cazurile”.
Iată şi un alt exemplu.
Grila:
Participaţia penală este posibilă la infracţiunea de tâlhărie:
a) doar sub forma instigării şi a complicităţii anterioare;
b) doar sub forma complicităţii materiale;
c) sub forma coautoratului, în unele cazuri.
Răspunsuri:
a – nu este răspuns corect pentru că instigarea şi complicitatea sunt valabile numai în
modalitatea tâlhăriei prevăzută la art. 211 alin. (1) C. pen.;
b – nu este răspuns corect, întrucât la tâlhărie sunt posibile atât complicitatea
materială cât şi complicitatea morală (a se vedea T. Toader, p. 195);
c – este răspuns corect, coautoratul fiind posibil la unele forme calificate ale tâlhăriei
(a se vedea T. Toader, p. 195).
De data aceasta răspunsurile de la lit. a) şi b) sunt restrictive cu privire la
posibilitatea participaţiei penale la infracţiunea de tâlhărie şi de aceea sunt şi greşite,
răspunsul corect fiind cel de la lit. c). Şi aici sunt folosite cuvinte cheie cum ar fi: „doar”,
„în unele cazuri”.
E. Tehnica formulării complexe
În funcţie de nivelul de dificultate al problemei de drept în legătură cu care a fost
construită grila, utilizarea acestei tehnici creează un obstacol în plus în rezolvarea corectă.
Grila complexă pleacă, de obicei, de la o problemă unică, teoretică sau de practică
judiciară, iar cele trei variante de răspuns aparţin unor alte instituţii diferite între ele.
Acest fapt cere o atenţie sporită şi o capacitate deosebită a candidaţilor de a analiza
probleme diferite de drept penal în acelaşi timp şi în interdependenţă.
Iată un exemplu:
Grila:
Pot constitui împrejurări care agravează răspunderea penală:
a) starea de recidivă, infracţiunea continuată, concursul de infracţiuni;
b) depăşirea limitelor legitimei apărări, săvârşirea faptei de 3 sau mai multe persoane
împreună, săvârşirea faptei de un major împreună cu un minor;
Manual de grile
14
c) săvârşirea infracţiunii din motive josnice, împrejurarea ca în timpul efectuării
serviciului de pază, infractorul sustrage bunuri sau comite o tâlhărie, săvârşirea infracţiunii
prin violenţe asupra soţului.
Răspunsuri:
a – este răspuns corect deoarece starea de recidivă, infracţiunea continuată şi
concursul de infracţiuni sunt considerate stări de agravare (a se vedea C. Mitrache,
p. 383);
b – nu este răspuns corect deoarece, deşi săvârşirea faptei de 3 sau mai multe
persoane împreună şi săvârşirea faptei de un major împreună cu un minor sunt
circumstanţe agravante legale, depăşirea limitelor legitimei apărări este o circumstanţă
atenuantă legală, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen. (a se vedea C. Mitrache, p. 387);
c – este răspuns corect întrucât săvârşirea infracţiunii din motive josnice,
împrejurările în care, în timpul efectuării serviciului de pază, infractorul sustrage bunuri
sau comite o tâlhărie şi săvârşirea infracţiunii prin violenţe asupra soţului sunt
considerate, în doctrina penală, ca fiind circumstanţe agravante judiciare, fiind apreciate
ca atare de instanţele judecătoreşti (a se vedea C. Mitrache, p. 397).
Pentru a răspunde corect la această grilă trebuie să fie cunoscut conţinutul noţiunii de
împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, sub denumirea de
împrejurări sunt cuprinse atât stările, cât şi circumstanţele de atenuare sau agravare.
Apoi trebuie cunoscut conţinutul stărilor care sunt şi ele de agravare şi de atenuare.
Sunt stări de agravare: starea de recidivă, infracţiunea continuată şi concursul de
infracţiuni, iar stările de atenuare sunt: tentativa şi minoritatea făptuitorului. Cunoscând
aceste noţiuni, putem răspunde corect la varianta de la lit. a).
Mai trebuie cunoscut şi conţinutul circumstanţelor atenuante care sunt, la rândul lor,
legale şi judiciare, pentru a putea răspunde corect la varianta de la lit. b).
În sfârşit, dacă se cunoaşte că şi circumstanţele agravante se împart în legale şi
judiciare, se va putea răspunde corect la varianta de la lit. c).
În concluzie, această grilă, construită potrivit tehnicii complexe, necesită cunoaşterea
în interdependenţă a noţiunilor cuprinse în tot capitolul dedicat individualizării
pedepselor, pentru ca soluţionarea ei să se facă în mod corect.
Iată şi un alt exemplu.
Grila:
Constituie infracţiune complexă ca variantă agravantă:
a) furtul săvârşit prin efracţie;
b) vătămarea corporală din culpă săvârşită de conducătorul unui autovehicul care se
afla în stare de ebrietate fără, însă, a avea o îmbibaţie alcoolică peste limita legală;
c) vătămarea corporală din culpă săvârşită de conducătorul unui autovehicul care nu
se afla în stare de ebrietate, dar are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.
Răspunsuri:
a – este răspuns corect întrucât furtul calificat devine infracţiune complexă când este
săvârşit prin efracţie, cuprinzând şi distrugerea sau degradarea încuietorilor, care poate
constitui infracţiune distinctă (a se vedea C. Mitrache, p. 267);
b – este răspuns corect întrucât, potrivit Deciziei nr. 26/2009 a Secţiilor Unite ale ÎCCJ,
fapta constituie infracţiunea complexă, prevăzută de art. 184 alin. (41) C. pen., şi nu un
concurs de infracţiuni ca în cazul prezentat în varianta de răspuns de la lit. c);

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.048 sec