Lumea homerica - Eseu de protofilosofie greaca

In Lumea homerica Aram M. Frenkian nu are in vedere poemele homerice ca o preistorie, ci prefera sa vorbeasca de "protofilosofie". Aceasta indica si anterioritatea temporala (proton - ceea ce este mai inainte, in timp) dar si pe aceea de intemeiere (prothesis, ca proiect, protasis, ca premisa majora in silogism). Ca "protofilosofie" asadar, "lumea homerica" nu este doar ceea ce precede dar si ceea ce intemeiaza, fiind astfel, in dispunere verticala, ca substrat care, asemenea subconstientului colectiv de care avea sa vorbeasca Blaga, personeaza continuu. Nu insa ca sistem de reprezentari, cel putin nu in sens evenimential. Astfel, lumea (naturala) cu cerul, pamantul, aerul, cu plantele si animalele sale, dar si aceea a omului (corpul, sufletul, tehnicile), ca reprezentare, sunt ale unui timp anume, fata cu reconstructiile ulterioare putand sa aduca mai curand cu elemente de imagerie decat cu explicatii posibile ca adevar. Intr-o istorie (ca hermeneutica evenimentiala) "faptele" lumii homerice, petrecute deja, apartin trecutului ca o abstractie, de indata ce ele nu mai sunt, nici ca atare, nici ca adevar. Evenimentialist nu ne putem inchipui cum oamenii "lumii homerice" chiar vor fi fost, traind pe un pamant inconjurat de ape, sub un cer cand din bronz, cand din fier, avand despre lucruri si despre ei insisi cunostinte nici macar verosimile. Totusi, generic, oamenii aceia vor fi existat si vor fi trait ca oameni, dincolo adica de un timp sau altul, potrivit firii. Reprezentarile nu sunt numai reconstructii (ca explicatii) ale realului ci si mijloace de luare in stapanire a acestuia ca si de adaptare la mecanica lui. De aceea, ele in mare masura sunt posibile ca adevar din perspectiva unei istorii antropologice, decat din aceea a uneia "verist-scientiste".

S-a explicat "minunea greaca", adica filosofia in felurite chipuri, unele mai apropiate de adevar, altele mai indepartate. Frenkian alegea limba ca paradigma, poate ca nu singura, dar, oricum, cea mai tare, fiind cea mai apropiata de mentalitate. "Evolutia limbii si evolutia gandirii", in pereche, sunt astfel de nedesfacut. Reconstituirea "lumii homerice" asa cum o facea Frenkian, o probeaza indeajuns.

Aparuta in 1934, Le monde homerique din cine stie ce motive n-a avut, la noi, "soarta" pe care ar fi meritat-o. Rara si in reteaua publica (biblioteci) de ea vor fi luat cunostinta putini. Adusa acum "acasa", prin traducere, poate sa devina o carte pentru toti. Merita!

Gheorghe Vladutescu



Cuprins

Cuvant inainte de G. Vladutescu 7

Introducere 13

A. Lumea 27

I. Cerul 29

II. Matematicile 37

1. Diviziunile timpului

2. Unitati de masura

3. Numeratia

4. Figurile geometrice

5. Muzica

III. Atmosfera 49

IV. Pamantul 59

V. Plante si animale 77

B. Omul 81

I. Corpul 83

II. Medicina homerica 99

III. Sufletul 107

IV. Comportamentul si regulile sale 179

V. Tehnicile 185

C. Zeii 91



Concluzie 217

I. Index de nume proprii 222

II. Index de cuvinte grecesti si straine 232

III. Index de cuvinte si sintagme 244

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie