Gânduri pentru fiecare zi 2015

Gânduri pentru fiecare zi 2015
Preț: 26,16 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Editura:
Anul publicării: 2014

DESCRIERE

24 IANUARIE



O mână nu se limitează la latura sa fizică. O mână se prelungeşte în planurile subtile unde poate nu numai capta nişte curenţi de forţe, dar şi să îi proiecteze. O veţi simţi dacă vă obişnuiţi să practicaţi anumite exerciţii. Iată unul foarte simplu ce îl puteţi face când sunteţi singuri, de preferinţă înainte de prânz. Întindeţi-vă mâna dreaptă şi, cu ajutorul gândului, prelungiţi-o cât mai departe posibil, fiind conştienţi că degetele voastre sunt ca nişte antene care captează de energii. Dacă vă puneţi apoi mâna pe plexul solar, îl veţi simţi umplându-se de o căldură binefăcătoare.

Adevărul este că, toate exerciţiile ce le puteţi face cu mâinile vor fi eficace numai dacă aţi învăţat să lucraţi ca să le faceţi vii. Iar o mână devine vie atunci când o consacrăm unor fapte dezinteresate, când învăţăm să atingem fiinţele şi obiectele în mod conştient pentru a introduce în ele puritatea, iubirea, lumina.



16 FEBRUARIE



Învăţaţi să vă consideraţi greutăţile ca o materie neprelucrată asupra căreia aveţi de lucrat. Din clipa în care aţi adoptat acest punct de vedere, un întreg proces se declanşează în voi, nişte aparate pornesc şi încep să macine această materie brută pentru a o transforma. Desigur, este dificil. Încercaţi, însă, cel puţin din curiozitate: experimentaţi numai o săptămână. Spuneţi-vă: „Acest mod de a vedea lucrurile este atât de nou pentru mine încât nu ştiu cum să mă comport; totuşi, eu voi încerca.”

La fiecare supărare, la fiecare dificultate ce apare, în loc să bombăniţi, să vă plângeţi, să stingheriţi cerul şi pământul, înfăptuiţi o lucrare cu ajutorul gândului. Iar ca să aveţi toate şansele de reuşită de partea voastră, încercaţi, cel puţin, să fiţi vigilenţi: în clipa în care conştientizaţi că riscaţi să fiţi copleşiţi de o proastă dispoziţie, de descuarjare sau exasperare... reacţionaţi! Pentru că, de îndată ce v-aţi lăsat copleşiţi, este mai greu să vă întoarceţi în urmă. Aşadar, cultivaţi această vigilenţă ce nu vă lasă să fiţi surprinşi şi treceţi la lucru.



12 MARTIE



Nu este lipsit de importanţă nici unul din gesturile voastre: prin fiecare dintre activităţile voastre, ele vă arată caracterul, inteligenţa, simţul vostru estetic, educaţia. Cineva va spune: „Oh, dar eu nu fac altceva decât să mătur şi să spăl pe jos!” Și atunci? Nici această activitate nu este nesemnificativă; şi în acest caz trebuie să judecăm şi să fim vigilenţi. Pur şi simplu după felul în care vă purtaţi, vă arătaţi anumite calităţi. Pentru a mătura corect există nişte reguli de respectat, anumite măsuri de prevedere de luat, ca să nu ridicaţi nişte nori de praf în jur. Veţi spune că folosiţi un aspirator. Desigur, dar şi aici trebuie să fiţi vigilenţi pentru a nu trece de mai multe ori prin acelaşi loc, neglijându-le pe altele, să nu loviţi mobilele, să nu agăţaţi scaunele cu firul etc.

Cel care lucrează neglijent şi în mod inconştient nu are nici o scuză. Oricare ar fi activitatea, fizică sau mentală, trebuie să ne gândim mai întâi cum să o executăm. Aceasta înseamnă a avea o metodă bună de lucru. Aşadar, observaţi-vă şi, oricare v-ar fi sarcina, judecaţi la felul în care o pregătiţi şi o duceţi la bun sfârşit.



16 APRILIE



Un gând nu are nici o consistenţă materială, şi totuşi el nu este o abstracţie, ci o entitate reală, vie. De aceea trebuie să fiţi conştienţi şi să vă supravegheaţi gândurile, altfel ele vă vor conduce pe nişte căi fără ieşire.

Anumite gânduri sunt ca nişte copii care trebuie hrăniţi, spălaţi, educaţi. Fără să ştiţi, ele se agaţă uneori de voi, vă lasă fără forţe şi vă epuizează... Se întâmplă şi ca aceşti copii să vă scape şi să fugă prin lume, iar în calea lor ei jefuiesc, ei răvăşesc. Or, în lumea invizibilă, ca şi pe pământ, există o poliţie, şi ea vă găseşte pentru a vă face să înţelegeţi că sunteţi răspunzători de pagubele produse de copiii voştri. Sunteţi duşi astfel la tribunal şi condamnaţi să plătiţi nişte daune şi interese; aceste plăţi sunt necazurile, tristeţile, descurajările, amărăciunile. Aşadar, fiţi atenţi la gândurile voastre: nu fiţi neglijenţi, lucraţi să formaţi nişte copii angelici, divini, care vă vor înconjura şi vă vor aduce numai cadouri de lumină.



4 MAI



De ce spiritualitatea este o ştiinţă? Fiindcă ea are la bază legile ce guvernează viaţa psihică. Oamenii de ştiinţă trebuie să îi recunoască legitimitatea: deorece viaţa spirituală se bazează pe nişte legi, există neapărat o ştiinţă a vieţii spirituale. Aşadar, eu îi invit să-şi lărgească domeniul lor de investigaţie: ei vor înţelege, încet-încet, că descoperirile lor subliniază veridicitatea învăţământului Iniţiaţilor. Atât timp cât ei vor opune lumea fizică lumii spirituale, atât timp cât le vor separa, oricare ar fi progresele ştiinţei, aceste progrese îi vor lăsa nesatisfăcuţi pe oameni fiindcă ele le rămân exterioare. Desigur, ele le procură mijloacele de a acţiona asupra materiei, dar putem dispune de toate mijloacele de a acţiona asupra materiei şi să ne simţim în vid: descoperirile ştiinţifice şi tehnice sunt incapabile să hrănească sufletul şi spiritul.

Lucrarea spirituală este cu siguranţă una de mari proporţii ale cărei rezultate apar lent. Cel care se avântă însă în această lucrare se leagă zilnic la lumea vie a principiilor, el descoperă un sens, iar acest sens îi oferă împlinirea.



20 IUNIE



Deoarece în trecut Iniţierea era rezervată unei elite, unei elite morale, mulţi oameni îşi închipuie că aici se desfăşurau unele ceremonii misterioase, în cursul cărora se revelau mari secrete. Nu, Iniţierea era rezervată câtorva fiinţe, dar nu atât de mult pentru că li se făceau nişte revelaţii pe care celelalte urechi nu trebuiau să le audă. Atunci, de ce?... Fiindcă cei cărora li se revelau nişte adevăruri spirituale posedau toate calităţile necesare să le fructifice în ei.

Adevărurile spirituale îl îmbogăţesc numai pe cel care are o inteligenţă să înţeleagă cum să le folosească, o inimă să le iubească şi să dorească să le însufleţească în el, şi mai ales o voinţă, o tenacitate să persevereze în această lucrare. Altora nu le aduc nimic; ele sunt chiar periculoase pentru ei. Este ca şi cum le-am da unor copii nişte cutii de chibrituri. Cel mai important lucru într-o Școală Iniţiatică nu sunt adevărurile ce vi se revelă, ci numai ce faceţi voi cu aceste adevăruri.



12 IULIE



Maestrul Peter Deunov spunea: „Pune bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca încântare şi adevărul ca lumină”. Bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi adevărul... Practicând aceste cinci virtuţi, ne vom dezvolta armonios în planul moral şi spiritual.

Trebuie să cunoaştem deopotrivă şi legăturile ce există între aceste virtuţi şi corpul nostru fizic, dar şi cu corpurile psihice. Bunătatea este legată de picioare, dreptatea, de mâini, iubirea, de gură, înţelepciunea, de urechi, adevărul, de ochi. Iar adevărul aparţine spiritului, iubirea ţine de suflet, înţelepciunea este legată de intelect, bunătatea, de inimă, dreptatea, de voinţă.



13 AUGUST



Este spus în cartea Pildele lui Solomon că înainte de a crea lumea, Dumnezeu a început prin a trasa un cerc ca să îi fixeze limitele. Tot ce există nu face decât să confirme cât de necesare, de indispensabile sunt ele creaţiei şi conservării lucrurilor şi a fiinţelor. Celula este înconjurată de o membrană, creierul este închis în cutia craniană etc. Care este funcţia pielii? Ea foloseşte drept limită. Observaţi lucrurile în jurul vostru, peste tot veţi găsi repetarea acelui cerc pe care Dumnezeu l-a trasat ca limită a creaţiei sale. Dacă nu închidem un parfum într-o sticluţă, el se evaporă. Când construim o casă, trebuie să o delimităm mai întâi prin nişte pereţi. Cum ar fi o casă fără pereţi?

La fel se întâmplă şi în planul spiritual. Și acolo limitele sunt necesare. Magul se înconjoară de un cerc înainte de a invoca spiritele luminoase care să participe la lucrarea sa; el fixează frontierele teritoriului în interiorul căruia va opera. Cât despre discipol, el trebuie deopotrivă să înveţe cum, cu ajutorul gândului, să traseze zilnic în jurul său un cerc de lumină. Lipsite de acest cerc, energiile sale spirituale se împrăştie şi el nu se mai află la adăpost.



19 SEPTEMBRIE



Ca entitate conştientă, fiinţa umană este situată la graniţa dintre lumea inferioară şi lumea superioară. Dacă ea nu este vigilentă, nişte forţe obscure o atrag spre ele pentru a o strivi şi a o înghiţi; de îndată ce a fost sfâşiată în bucăţi, ea este aruncată, nu mai rămân decât nişte resturi din ea. În timp ce, dacă se lasă atrasă, absorbită de forţele lumii superioare, totul se luminează în ea, şi ea devine un focar de curenţi luminoşi, puternici, benefici.

La fel cum trebuie să se străduiască să scape de atracţia lumii inferioare, fiinţa umană nu trebuie nici să abandoneze complet atracţia lumii superioare. Ea are ca misiune să lucreze pe pământ cu mijloacele Cerului, căutând cum să menţină echilibrul între pământ şi Cer, între materie şi spirit. Din moment ce se află pe pământ, ea nu-şi poate neglija îndatoririle pământene. Dacă rupe acest echilibru, ea va trăi poate în imensitate, în lumină, dar nu-şi va îndeplini misiunea.



6 OCTOMBRIE



„Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” a răspuns Iisus fariseilor care îl întrebau dacă trebuiau să plătească impozit Cezarului, adică ocupantului roman. Cezar reprezintă aici puterile pământene ce se opun Domnului, Regele Cerului. Îl putem interpreta însă pe Cezar ca una dintre formele naturii noastre inferioare, natura noastră pur umană ce ne cere resursele, exact cum Cezar strângea impozitul. Avem cu toţi în noi un Cezar care cere, iar problema constă în a şti cât trebuie să îi dăm.

Răspunsul ne este dat de cele patru elemente. Faceţi un foc din lemne: vedeţi o cantitate de flăcări care ţâşnesc; apoi nişte gaz într-o mai mică cantitate; apoi vapori de apă, şi mai puţini; iar la sfârşit, pe pământ mai rămâne un pumn de cenuşă... Focul, gazul, vaporii de apă s-au urcat la cer; numai cenuşa, pământul, a rămas. Iată, aceasta indică cât trebuie să dăm naturii inferioare: ceea ce corespunde elementului pământ; să spunem, pentru a fi generoşi, o pătrime. Iar celelalte trei părţi trebuie să le dăm naturii noastre divine.



27 NOIEMBRIE



Cosmosul ascultă de legea ritmului. Totul este ritm în univers, iar fiinţa umană însăşi aparţine acestui mare ritm cosmic. Într-o manieră evidentă sau imperceptibilă, fiecare dintre funcţiile sale biologice, ca şi cele psihice, este guvernată de legile ritmului. Iar în funcţie de modul ei de viaţă, de gândurile, sentimentele, faptele sale, ea intră mai mult sau mai puţin în armonie cu ritmul universal.

De la începuturile vremurilor, muzica, dansul sunt nişte tentative făcute de oameni de a regăsi acest ritm universal şi a se menţine în el. De aceea, la un anumit moment al istoriei lor, toate culturile au atribuit muzicii şi dansului o origine divină.



12 DECEMBRIE



Iniţierea este o lucrare asupra memoriei. Activitatea unui discipol al unei Școli Iniţiatice are sens numai dacă el începe prin a-şi aminti de lumea luminii de unde a coborât şi spre care trebuie să se întoarcă într-o zi. Datorită adevărurilor şi a bunelor influenţe ce le primeşte, şi cu ajutorul unor entităţi din lumea invizibilă, el reuşeşte să regăsească în sine urmele acelui Paradis pierdut şi trăieşte această amintire ca o mare binecuvântare.

El îşi aminteşte şi de suferinţele îndurate, cât şi de greşelile comise, de datoriile făcute, fiindcă va trebui să reîntâlnească într-o zi toate fiinţele pe care le-a jignit, pentru a se împăca cu ele şi a îndrepta daunele produse, lichidându-şi astfel karma. Această sarcină o aşteaptă discipolul, această sarcină o aşteaptă toţi oamenii. Numai cel care a reuşit să-şi îndrepte greşelile şi să repare răul făcut este admis definitiv în adunarea fiilor Domnului.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.018 sec