GâNDESC, DECI NU EXIST - 101 DULCEZENII DE ACRIT MINTEA

Preț: 25,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Autor: Matei Georgescu
Editura: Cartea Daath
Anul publicării: 2010
Pagini: 106
Format: 19x19
DESCRIERE
Adaugă în coş
O viaţă şi o clipă
Pentru a căuta
este insuficientă o viaţă.
Pentru a găsi,
ajunge o clipă.
Trotuarul, pe care-l face
Oamenii merg pe cale pentru a ajunge undeva, acolo.
Câte unul stă şi calea merge;
o cale rulantă, ca un trotuar, pe care-l face, când stă.
Scriitorul preocupat
Cei care ştiu, nu vorbesc; cei care nu ştiu, vorbesc.
Sper să nu fie valabil şi în cazul scrisului.
Oare câte cărţi a scris Budha sau Iisus ?
Timpul probabil
Când este timp,
nu sunt grăbit.
Când nu este timp,
Sunt.
A se crăpa şi a se rupe
Unii fac zazen cu noaptea în cap;
Aceştia rămân cu noaptea în cap.
Celorlalţi li se crapă de ziuă, dar rămân în întuneric.
Decât să ţi se crape, mai bine să ţi se rupă;
Nu de ziuă, ci de întuneric.
Petrecerea
Lumea este tot ce se petrece;
Unii petrec iar alţii fac zazen.
Punctul
La început a fost cuvântul; la sfârşit, punctul.
De aceea, cei ce au cuvântul pot să pună la punct.
Asta înseamnă că cei ce nu au cuvântul, nu au nici început, nici punct.
Au zazen ?
Matei Georgescu este un om cu minte, dar fără să «joace» în specialist. Unica «specialitate» pe care şi-o recunoaşte este cea socratică, potrivit căreia să ştii că nu ştii nimic reprezintă supremul adevăr al unei vieţi cuminţi. Din acest punct de vedere, autorul superbului volum de «dulcezenii» Gândesc, deci nu exist este mai cuminte, recte mai înţelept decît foarte mulţi «edificaţi» ai neroadei noastre epoci anti-culturale. Mari heideggerologi, angelologi, recentologi sau freudologi ş.a.m.d. au multe a învăţa de la cuminţenia rostuită, reflectată şi moralizată de care dă dovadă, cumpănit, Matei Georgescu. Hârşit prin viaţă, deştept, analitic, natural, introspectiv, de o profunzime care-l face suspect, masochist, căci nu se bate cu pumnul în piept cât de sapienţial este dînsul, autorul face figură anonimă printre sociopaţii şi istericii, printre impostorii şi demonstrativii acestor zile delirante pe care, vrem-nu vrem, suntem condamnaţi să le trăim în România Căpitanului Hook.
Nu mă aştept ca zicerile sale să zguduie inerţia tălâmbă şi blocul de clişee ce dau măsura culturii noastre actuale, dar sper, pe de altă parte, ca măcar cititorii tineri să frecventeze cu juisanţă rândurile cuminţi, pline de savuroasă mintoşenie psihanalitică, pe care Matei Georgescu le pune în pagină cu graţie şi inspiraţie. Psihoterapeut discret, buddhist asumat, acesta stăpîneşte arta de a împăca Vestul şi Estul într-o disciplină lăuntrică dificilă dar salutară – pentru inşii care au destul spirit să-i calce pe urme. Dar nu e deloc uşoară o asemenea însoţire cu un maestru ce-şi declină cu modestie condiţia. Urmele sale sunt invizibile, aidoma spuselor lui Gautama, sau înşelătoare, precum panseurile ultimului Lacan. Aşa că se vor deda la «dulcezenii» doar iniţiaţii. Vă doresc să puteţi intra în strâmtul lor cerc!” - Valentin Protopopescu
O viaţă şi o clipă
Pentru a căuta
este insuficientă o viaţă.
Pentru a găsi,
ajunge o clipă.
Trotuarul, pe care-l face
Oamenii merg pe cale pentru a ajunge undeva, acolo.
Câte unul stă şi calea merge;
o cale rulantă, ca un trotuar, pe care-l face, când stă.
Scriitorul preocupat
Cei care ştiu, nu vorbesc; cei care nu ştiu, vorbesc.
Sper să nu fie valabil şi în cazul scrisului.
Oare câte cărţi a scris Budha sau Iisus ?
Timpul probabil
Când este timp,
nu sunt grăbit.
Când nu este timp,
Sunt.
A se crăpa şi a se rupe
Unii fac zazen cu noaptea în cap;
Aceştia rămân cu noaptea în cap.
Celorlalţi li se crapă de ziuă, dar rămân în întuneric.
Decât să ţi se crape, mai bine să ţi se rupă;
Nu de ziuă, ci de întuneric.
Petrecerea
Lumea este tot ce se petrece;
Unii petrec iar alţii fac zazen.
Punctul
La început a fost cuvântul; la sfârşit, punctul.
De aceea, cei ce au cuvântul pot să pună la punct.
Asta înseamnă că cei ce nu au cuvântul, nu au nici început, nici punct.
Au zazen ?
Matei Georgescu este un om cu minte, dar fără să «joace» în specialist. Unica «specialitate» pe care şi-o recunoaşte este cea socratică, potrivit căreia să ştii că nu ştii nimic reprezintă supremul adevăr al unei vieţi cuminţi. Din acest punct de vedere, autorul superbului volum de «dulcezenii» Gândesc, deci nu exist este mai cuminte, recte mai înţelept decît foarte mulţi «edificaţi» ai neroadei noastre epoci anti-culturale. Mari heideggerologi, angelologi, recentologi sau freudologi ş.a.m.d. au multe a învăţa de la cuminţenia rostuită, reflectată şi moralizată de care dă dovadă, cumpănit, Matei Georgescu. Hârşit prin viaţă, deştept, analitic, natural, introspectiv, de o profunzime care-l face suspect, masochist, căci nu se bate cu pumnul în piept cât de sapienţial este dînsul, autorul face figură anonimă printre sociopaţii şi istericii, printre impostorii şi demonstrativii acestor zile delirante pe care, vrem-nu vrem, suntem condamnaţi să le trăim în România Căpitanului Hook.
Nu mă aştept ca zicerile sale să zguduie inerţia tălâmbă şi blocul de clişee ce dau măsura culturii noastre actuale, dar sper, pe de altă parte, ca măcar cititorii tineri să frecventeze cu juisanţă rândurile cuminţi, pline de savuroasă mintoşenie psihanalitică, pe care Matei Georgescu le pune în pagină cu graţie şi inspiraţie. Psihoterapeut discret, buddhist asumat, acesta stăpîneşte arta de a împăca Vestul şi Estul într-o disciplină lăuntrică dificilă dar salutară – pentru inşii care au destul spirit să-i calce pe urme. Dar nu e deloc uşoară o asemenea însoţire cu un maestru ce-şi declină cu modestie condiţia. Urmele sale sunt invizibile, aidoma spuselor lui Gautama, sau înşelătoare, precum panseurile ultimului Lacan. Aşa că se vor deda la «dulcezenii» doar iniţiaţii. Vă doresc să puteţi intra în strâmtul lor cerc!” - Valentin Protopopescu
RECENZII