Fluturi vol. I + II - Editia II - Irina Binder

Se spune că, atunci când citeşti unele cărţi, nu poţi sau nu ştii cum să vezi şi să treci dincolo de coperţi, dincolo de aparenţe, dincolo de cuvinte. Unele cărţi sunt aşa, iar altele sunt altfel. Sunt cărţi care te fac să pătrunzi cu paşi timizi şi mici, în lumea şi în sufletul celui care le-a scris. Iar cartea Fluturi este o invitaţie în universul unui suflet. Povestea începe oarecum timid, ca să continue cu paşi grăbiţi şi să sfârşească printr-o avalanşă, aparent haotică, a tot ceea ce înseamnă şi poate aduce iubirea în viaţa unui om: fluturii iubirii, fericire fără margini, lacrimi şi amărăciune, dezamăgire şi resemnare.

Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care într-o singură zi se nasc, iubesc şi mor. Ei asistă la propria lor naştere şi îşi trăiesc viaţa, ca să asiste chiar şi la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc şi visează pe flori străine, deseori nesărutate, făcându-le să vibreze a goluri neplânse, a doruri neînvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine găsesc frumos. Ei surprind întreaga esenţă a lumii, în dorul dintre două bătăi de aripi. Se bucură alungând şi respirând doruri nebune, şoptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.

Iubirea face ca, în timp, măştile oamenilor să cadă, pentru că prea puţini sunt cei care, odată dezveliţi de măşti, mai pot privi printre şi spre iluziile vinovate pe care le-au creat sau păstrat şi să topească lacrimi, prin sărutări fierbinţi, cu care să alunge toate umbrele vieţii.

Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emoţii şi te regăseşti în fiecare zbucium. Iar la finalul poveştii, te bucuri că Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părţi din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârşit, te bucuri, zâmbeşti şi mulţumeşti pentru tot: că ai cunoscut şi trăit iubirea cu toţi fluturii şi cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate şi sincere, că ai crescut printre cei mai minunaţi şi delicaţi oameni, că te-ai pierdut ca să te regăseşti, pentru că toate au un rost şi pentru că nimic nu este întâmplător…

Cititorilor mei, cu multă dragoste!

Irina Binder

 

„Drumul meu către aflarea inimii Irinei Binder a avut o traiectorie ușor deviată de la parcursul obișnuit, cel clasic, cititor-autor. Pentru că am avut marele noroc să cunosc mai întâi de toate omul și abia mai apoi scriitoarea. Însă oricare ar fi fost punctul de plecare în relația dintre noi două, sunt convinsă că ziua de azi m-ar fi găsit la fel de îndrăgostită de Irina Binder întreagă.
Cine are curajul să-și devoaleze cele mai intime și profunde sentimente? Cine are puterea să privească o lume întreagă drept în ochi și să susțină cu mândrie și orgoliu «sunt cel mai frumos om de pe Pământ!» astăzi, când lașitatea de a nu fi noi înșine ne aruncă, de cele mai multe ori, în adânci neguri ale depresiei? Când a nu ne prețui a devenit o virtute? Irina Binder este ea însăși în tot. Are curajul de a-și trăi viața cu tot ce are ea mai bun sau mai rău. Inclusiv ca autoare a Fluturilor ei cu accente autobiografice.
Irina Binder este o femeie frumoasă și onestă, un om bun, o femeie sclipitoare și un narator excepțional. Și mândră de a fi ea, întreagă, într-o lume de copii trase la indigo, unde minciuna se lăfăie în luxul pe care i-l asigură așezarea pe picior de egalitate cu adevărul.
Fluturii autoarei Irina Binder se coboară lin pe noptiera de la capătâiul patului nostru și ne veghează de acolo somnul, liniștindu-ne și alungându-ne coșmarurile ce ne dau târcoale cu o zvâcnire de aripi sau încurajându-ne tăcut încercările timide de zbor neînfrânt… din vis.
Irina Fluturilor sunt eu. Ești tu. Sălășluiește în fiecare dintre noi, în fiece femeie care a plâns, a sperat, a trădat, a înțeles, a mințit, a sperat. Și peste toate acestea, a iubit.
Iar la final, după lectura demersului literar al Irinei Binder, fermecător, profund și plin de emoție, de o franchețe brutală, într-un exercițiu suprem de sinceritate și acceptare, să ne redescoperim exact așa cum suntem în miezul nostru – oameni care avem «şi calităţi, şi defecte».”

Cu admirație și prețuire. Cu iubire.

Carmen Voinea-Răducanu

 

Fragment din carte

 

   Cine sunt?

   „Chiar aşa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toţi oamenii... un om cu calităţi şi cu defecte în armonie, un om care s-ar putea mândri cu câteva fapte măreţe, dar totodată ar trebui să se simtă ruşinat de anumite fapte care nu-i fac cinste... Un om cu greşeli omeneşti, cu experienţe de viaţă frumoase, dar şi urâte, un om cu frământări interioare şi cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar şi cumplit de nefericit, un om care s-a prăbuşit şi s-a ridicat de multe ori, un om care de câteva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regăsit de fiecare dată. Un om care a crezut orbeşte în oameni, în fericire şi în iubire şi care a cunoscut gustul amar al eşecurilor şi al dezamăgirilor...
   Sunt un om care a avut şi căderi, care a minţit, care a trădat, care a vorbit de rău, care a judecat fără să cunoască, dar care, într-un final conştient şi dezgustat de toate decăderile lui, le-a regretat şi s-a străduit să evolueze spre bine...
   Sunt un om care a înţeles, într-un târziu, că viaţa nu trebuie să fie perfectă, pentru a fi fericit - şi că fericirea nu este condiţionată de a avea totul, ci de a te avea pe tine, de a fi liber şi de a avea iubire... Un om care s-a trezit adeseori în rutină şi amorţit, care a rătăcit pe drumuri incerte şi care a făcut alegeri proaste...
   Sunt un om care a înţeles că iubirea nu oferă garanţii, că ea devine uneori amărăciune, că fiecare fluture din stomac îşi ia zborul şi că, oricât de mult am iubi şi oricât de mult ne-am dărui, oa¬menii ne pot abandona, ca şi cum nu am însemnat nimic pentru ei.
   Sunt un om care a cunoscut binele şi răul, care a ales raţional, dar şi iraţional, un om care, atunci când priveşte în urmă, are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate, vise neîmplinite...
   Sunt un om simplu, un om visător, un om cald, căruia nu-i este ruşine să îşi strige iubirea în gura mare, care îşi recunoaşte greşelile şi înfrângerile, cu demnitate şi curaj, un om care nu se teme de judecăţile lumii.
   Sunt un om care iubeşte oamenii, care le înţelege rătăcirile şi care nu uită că a avut propriile rătăciri... Un om care respectă alegerile celorlalţi, oricâtă durere i-ar aduce şi care nu judecă oamenii după prejudecăţi proprii...
   Sunt doar un om care a uitat, de multe ori, cine este şi cine vrea să devină, dar pe care iubirea l-a făcut să regăsească mereu, drumul către sine.
   Sunt un om care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, care acordă încă o şansă şi încă una, crezând în reabilitare; un om capabil să uite orice rău, dacă i se oferă puţină iubire...
   Sunt un om care se îndrăgosteşte nebuneşte şi fulgerător, care nu-i uită şi nu-i urăşte pe aceia pe care i-a iubit cândva... Sunt un om imprevizibil de multe ori, un om care a spus „pleacă!", atunci când ar fi vrut să spună „rămâi!", un om care a plecat, atunci când ar fi vrut să rămână, un om care ar fi vrut să plece, atunci când a rămas...
   Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a învăţat să asculte şi să înţeleagă dincolo de cuvinte şi să vadă dincolo de un chip şi de măşti...
   Sunt un om care se teme de singurătate, care nu se bucură de nimic, dacă nu împarte cu alţii, un om care nu poate trăi doar pentru el... Sunt un om care va avea întotdeauna timp pentru oameni, o vorbă bună, o mângâiere, un zâmbet, o lacrimă şi o inimă primitoare...
   Sunt doar un om... iubit, urât, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, înţeles, neînţeles, admirat, judecat... sunt doar un simplu om, care are nevoie de pace interioară, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de vise... un om care vrea să iubească şi să fie iubit.”

 

Păreri de la cititori

„Am citit cartea Fluturi îndemnat de iubita mea, dar mai ales pentru că am văzut în purtarea ei schimbări neașteptate. Nu-mi puteam imagina cum poate o simplă carte să schimbe un om în bine atât de mult. Impactul asupra mea a fost devastatator, cu toate că n-aș putea spune de ce. Dar îți mulțumesc, Irina, pentru felul în care ne-ai ajutat să ne deschidem ochii și sufletele!”  — Radu Mușat

„Am trăit cartea Fluturi, n-am citit-o. Am trăit fiecare emoție, am râs, am plâns, am iubit per-sonajele și le-am disprețuit profund. Iar la sfârșitul ei am rămas cu un dor de neînțeles. Niciodată n-am regretat atât de mult că se termină paginile unei cărți. Minunat felul de a povesti! Mulțumesc!”  — Sabina Telcea

„În calitate de profesor de limba română, aș putea fi exigent și aș găsi lucruri de criticat la cartea Fluturi, dar ca om și tată nu pot decât să-ți mulțumesc pentru că această carte a reușit ceea ce n-a reușit nicio altă carte: să-mi dăruiască fiica înapoi. Mulțumesc!”  — Constantin Moțoi

„Nu știu dacă am văzut un alt scriitor contemporan care să fie la fel de iubit ca Irina Binder. Am înțeles de ce este atât de iubită abia când am întors ultima filă din cartea Fluturi și când am simțit că am pierdut pe cineva drag. Mulțumesc pentru emoții!”  — Ramona Jinga

„«Nefericit cel care nu găsește cartea potrivită la momentul potrivit!». Cât adevăr în cuvintele marelui Adrian Pintea! Asta înseamnă Fluturi pentru mine.”  — Isabela Rusu

„Acum știu de ce cartea Fluturi a ajuns un feno-men — pentru că oamenii s-au săturat să citească doar cuvinte frumos așternute și au nevoie să simtă.”
— Ilona Mathe

„Nicio altă carte nu m-a făcut să-mi fie dor să o recitesc. Când am terminat volumul 2, am simțit nevoia să o îmbrățișez pe scriitoare și mi-am propus să o cunosc. Am avut emoții crezând că voi descoperi o persoană diferită, dar am găsit un om minunat, cald, bun, un suflet plin de lumină. Îți mulțumesc, Irina, pentru că mi-ai schimbat viața!”  — Clara Arnăutu

„În familia noastră, cartea Fluturi a fost citită de trei generații: eu, mama și bunica. Este incredibil modul în care această carte ne-a apropiat! Bunica mea îți este recunoscătoare pentru că datorită ție a trăit o poveste frumoasă de dragoste.”  — Ruxandra Mătăsaru