Filosofia vinului 1945

Că un conflict armat lasă urme de neşters în minţile combatanţilor e de la sine înţeles. Dacă este vorba de cel de-al Doilea Război Mondial, iar printre cei care au luptat pe front se numără unul dintre cei mai mari gânditori maghiari ai secolului XX, Béla Hamvas, rezultatul nu poate fi decât unul excepţional — o carte plină de vitalitate, intensă şi fermecătoare — Filosofia vinului.

Volumul se află undeva la limita dintre eseu, scriere confesivă, text retoric, filosofie şi hermeneutică. Autorul scrie când direct, ca dintr-o suflare, când cu elegante volute stilistice. Când laudă vinul în care vede o licoare divină, când discută cu nonşalanţă despre religie, când condamnă virulent ateismul. Volumul este în egală măsură un compendiu al vinurilor, o enciclopedie în miniatură despre cum, cât şi de ce trebuie să bei vin, dar şi o fermecătoare odă închinată vieţii în general şi micilor plăceri de zi cu zi.

Răzvan Năstase

Arta creaţiei şi a autodesăvârşirii cere un simţ al umorului — acesta a fost principiul după care Hamvas a creat şi a trăit, neluându-se niciodată prea în serios. Astfel, limbajul mistic al scrierilor sale, tonul sobru revelator, sentinţele grave — toate ascund în intimitatea lor un umor senin […]. Coloratura sever-critică şi tenta didactică trebuie tratate cu precauţie, aşadar să ne apropiem de Hamvas cu acel sănătos haz de necaz cu care privea el tot ce-l înconjura şi tot ce devenea subiect al scrierilor sale. La urma urmei, spiritul critic al lui Hamvas şi umorul lui se reduc la un singur lucru: iubirea — iubirea lui faţă de om, faţă de lume, faţă de Dumnezeu.

Tot cu iubire merită să citim şi cartea de faţă. Filosofia vinului este o carte a bucuriei, plină de umor şi de dragoste. Cine se va aştepta la argumentări filosofice poate va fi dezamăgit, iar cine caută un studiu de specialitate în domeniul vinului va fi derutat. Hamvas a scris exact ce şi-a propus: o carte de neocolit, pur şi simplu. Pentru că Filosofia vinului poate fi criticată sau îndrăgită, poate fi detestată sau savurată, poate fi combătută sau aşezată în rândul cărţilor de căpătâi, dar în mod sigur ea nu poate fi ocolită.

László Attila Hubbes

Ei bine, vă întreb: care-i cauza stării hărţuite a ateilor de azi? Vă spun: ateismul. Ateismul, de fapt, este o boală. Boala vieţii abstracte. Are un singur leac: viaţa nemijlocită. Să te îndrăgosteşti de prima femeie frumoasă care-ţi iese în cale şi, cât mai degrabă, să mănânci mult şi bine, să te plimbi printre flori, să te duci să locuieşti în brădet, să asculţi muzică, să admiri picturi şi să bei vin, vin, vin, vin. Deoarece, religia bună este un talent ce trăieşte numai în cel sănătos. Se dizolvă şi se evaporă în impuritate. Acest lucru a fost spus de unul dintre marii noştri contemporani, într-una din clipele sale de excepţională iluminare. Cauza grabei hărţuite şi fără de rost, a jalnicei rătăciri tulburate, informe, goale — caracteristice ateilor de azi — este tocmai această impuritate. Credeţi-mă, această boală are un singur medicament: vinul. Să ştiţi, bieţii mei ucenici, că nu sunteţi numai infirmi, nu sunteţi doar proşti, idioţi, cerşetori în marea bogăţie a vieţii, nu sunteţi doar bolnavi, ci pe deasupra şi impuri. Aceasta e cea mai importantă cauză a stării voastre hărţuite. Din această pricină sunteţi voi aşa de nenorociţi cum sunteţi. Religia bună, viaţa nemijlocită, buna conştiinţă, liniştea, luciditatea, fericirea nu sălăşluiesc în sufletul impur. De aceea sunteţi nervoşi şi egoişti, abstracţi şi nefericiţi, pentru că nu sunteţi puri pentru marea iluminare. Vin! Vă spun iarăşi: beţi vin! Pe urmă vă vine pofta şi de săruturi şi de cules de flori şi de prietenie şi de bunul somn adânc şi de râs, iar dimineaţa — în loc de ziare — veţi citi poeţi.

Béla Hamvas

Béla Hamvas — scriitor, filosof, istoric al culturii universale — s‑a născut la Prešov (localitate aflată pe teritoriul actual al Slovaciei) pe 23 martie 1897. În 1923 devine licenţiat în filologie maghiară şi germană la Universitatea Péter Pázmány din Budapesta. După un stagiu de jurnalist, din 1927 lucrează ca bibliotecar. În 1935-36 împreună cu Károly Kerényi fondează cercul literar şi revista Sziget. În 1937 se căsătoreşte cu scriitoarea Katalin Kemény. În timpul celui de‑al Doilea Război Mondial este chemat de trei ori pe front. Din 1945 editează Studiile Presei Universitare, publică antologii, ţine cursuri. Cartea scrisă împreună cu soţia sa, Revoluţie în artă, provoacă aversiunea lui György Lukács. În 1948 îşi pierde dreptul de a publica şi totodată şi slujba din bibliotecă. Se retrage la ţară, unde se ocupă de grădinărit. Din 1951 până în 1964 lucrează pe şantiere ca muncitor necalificat şi magazioner. Continuă totuşi să creeze — scrierile sale circulă în samizdat. Deşi interdicţia de publicare continuă şi după decesul lui (survenit pe 7 noiembrie 1968), acest gânditor incomod are un impact semnificativ asupra culturii şi artei maghiare din cea de-a doua jumătate a secolului XX.


Titlu original: A bor filozófiája

Traducător: László Attila Hubbes

Copertă: Griffon and Swans (www. griffon. ro)

Anul apariției: 2013

Număr pagini: 112

Format: 13, 30 × 20 cm

ISBN: 978-606-588-652-0

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie