Fascinatia - Sylvia Day

Am ridicat-o de jos şi am aşezat-o în poală. Eva avea nevoie ca eu să deţin controlul. Când eram bulversat, se clătina şi ea, iar asta mă zguduia şi mai tare. Era un cerc vicios, şi trebuia să fiu mai atent să nu intru în el.

-Imi pare rău.

Pentru că o jignisem. Pentru că-mi pierdusem controlul asupra situaţiei. De când mă trezisem din coşmar nu fusesem în apele mele - iar ea intuise asta - şi prin faptul că imediat după aceea mă lovise cu vorbele despre Kline nu-mi lăsase deloc vreme să mă adun.

O să rezolv situaţia asta cu el. O s-o prind şi mai bine pe Eva. Punct. Nu existau alte opţiuni.

-Am nevoie să mă sprijini, Gideon.

-Trebuie să-i spui că eşti căsătorită.

-Asta am de gând, murmură ea, lăsându-şi tâmpla pe obrazul meu.

Mi-am schimbat poziţia, ca să se cuibărească mai bine la mine în poală, şi m-am sprijinit de zid, tră-gând-o mai aproape de mine. Ea îşi încolăci braţele pe după gâtul meu, făcându-mă să mă simt iar stăpân pe mine.

-Asule... spuse, în timp ce-şi trecea mâna peste pieptul meu.

Ii cunoşteam prea bine tonul ademenitor din glas. Intr-o clipă m-am excitat nebuneşte; îmi fierbea sângele în vene.

Eva se excitase supunându-mi-se, iar reacţia aceasta mă înnebunea cum nu reuşea nimic altceva s-o facă.

Mi-am băgat mâna în părul ei, trăgând-o uşor de buclele de aur, uitându-mă cum ochii cenuşii i se închideau pe jumătate datorită senzaţiei...