Enigmele dezvaluite ale fantomelor de la Trianon

Enigmele dezvaluite ale fantomelor de la Trianon
Preț: 16,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2015
Pagini: 165
Format: 13x20
Categoria: Dezvaluiri

DESCRIERE

Enigmele dezvaluite ale fantomelor de la Trianon - Anne Moberly, Eleanor Jourdain

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRILE CARE NE-AU FOST ADRESATE

1. Una dintre noi trebuie să admită existenţa unor aptitudini paranormale, cum ar fi clarviziunea etc., nedezvoltate în mod voit, ce sunt presupuse de înzestrări mediumnice din familie; ea provine dintr-un neam hughenot.

Cealaltă face parte dintr-o familie numeroasă şi veselă, fiind a şaptea fiică a unui al şaptelea fiu. Mama şi bunica ei erau scoţience pure şi amândouă aveau puterea premoniţiei, însoţită de viziuni. Familia a fost întotdeauna sensibilă la poveştile cu spirite în general, ceea ce i-a dezvoltat un simţ extrem de critic în special la adresa relatărilor de acest gen.

2. Amândouă am moştenit o aversiune pentru toate formele de ocultism. Nu pierdem nicio ocazie de a le combate, considerându-le nesănătoase şi amăgitoare, deoarece vizează, în special, stările de surescitare psihică şi studiul paranormalului şi al morbidului, inclusiv problemele de personalitate disociată, care prezintă o foarte mare asemănare cu cele ale nebuniei.

Avem cea mai profundă neîncredere şi aversiune faţă de poveştile despre apariţii şi stări psihice paranormale. Considerăm povestirile despre persoane reînviate neconvingătoare şi evităm cu perseverenţă toate metodele spiritiste de comunicare cu morţii. Nu am avut niciodată curiozitatea sau dorinţa de a contribui la cercetări privind fenomenele paranormale.

3. Nu aparţinem niciunei noi şcoli de gândire: suntem fiice de preoţi englezi, împărtăşim din toată inima credinţa părinţilor noştri.

4. Suntem sigure că niciuna dintre noi nu a exercitat vreo influenţă conştientă asupra celeilalte, căci, deşi avem multe lucruri în comun, fiecare a avut o viziune independentă. Considerăm că este greşit fie a exercita, fie a te supune unei influenţe de o asemenea natură. Suntem persoane independente şi obişnuite să stăm pe propriile picioare.

5. Starea noastră în acel moment a fost una de perfectă sănătate şi de bucurie generată de o mică vacanţă în contextul unei munci susţinute.

6. Nu cunoşteam absolut deloc istoria şi tradiţiile locului şi ne-am continuat conversaţia despre alte lucruri, după fiecare întrerupere. Nici măcar nu am ştiut că ne aflam pe terenurile Micului Trianon, până când nu am văzut casa.

7. La acea vreme, domnişoara Jourdain credea că este ceva neobişnuit în legătură cu acel loc şi era nedumerită; acelaşi gând i-a revenit ocazional şi pe parcursul săptămânii care a urmat. Domnişoara Moberly a pus sentimentul ei de apăsare pe seama unei stări de oboseală fizică şi, astfel, nu a spus nimic.

Deoarece nu ne cunoşteam foarte bine în acea perioadă, fiind în relaţie de gazdă - oaspete, niciuna dintre noi nu s-a gândit să vorbească pe larg despre anumite senzaţii neplăcute.

După câteva zile, când domnişoara Moberly scria despre vizită, analizând lucrurile mai cu atenţie, a realizat că senzaţiile pe care le-a avut nu au fost cauzate de oboseală, ci au generat oboseală.

……………….

Sanctuarul invizibil

„Au apărut din umbra unei arcade: patru motociclişti îmbrăcaţi în haine de piele, raşi pe cap. Am grăbit pasul, dar s-au luat după mine, ambalând motoarele şi strigându-mi obscenităţi.

Mă certasem cu prietenul meu la ieşirea din discotecă şi acum îmi regretam imprudenţa - eram singură într-un cartier mărginaş, unde nimeni nu mi-ar fi sărit în ajutor...

Am luat-o la fugă pe o stradă îngustă, apoi alta. Auzeam în spate uruitul motocicletelor, tot mai aproape. Mi-am dat seama cu groază că nimerisem într-o fundătură.

Atunci am văzut biserica: turla de piatră depăşind acoperişurile din jur, ferestrele cu vitralii argintii, uşile larg deschise. înăuntru, lumânările ardeau, însă nu era nimeni.

Am îngenunchiat în faţa altarului, rugându-mă pentru o salvare în care nu credeam. Ce i-ar opri pe cei patru? Dintr-o clipă în alta mă aşteptam să-i văd intrând. Şi totuşi n-au făcut-o".

„Banda Motocicliştilor" a fost prinsă în 1998, după ce jefuise şi violase treizeci şi cinci de femei. Claudia Donato e singura care le-a scăpat. „O luase pe o stradă închisă şi am ştiut că nu mai avea unde fugi.

Mă ţineam după ea fără grabă când, brusc, n-am mai văzut-o. Intr-o secundă era acolo; în cealaltă, dispăruse. A făcut un pas şi... s-a topit în văzduh."

Poliţia din Foggia (Italia) a considerat declaraţia lui Enzio o încercare de a eluda adevărul. Faptul că ea confirma depoziţiile victimei n-a dat nimănui de gândit. Era o anchetă despre violatori în serie şi nu despre fenomene paranormale. Şi totuşi unde se adăpostise Claudia Donato?

A părăsit biserica în zori, după ce s-a convins că motocicliştii Plecaseră. S-a dus la prima secţie de poliţie, de unde a revenit...


CUPRINS:

Prefaţă

Capitolul I
Vizitele ia Micul Trianon

Capitolul II
Rezumatul rezultatelor investigaţiilor

Capitolul III
Răspunsuri la întrebările care ne-au fost adresate

Capitolul IV
O reverie - O posibilă explicaţie istorică

Postfaţă
Glosar

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.054 sec