Elixir de optimism pilule despre bătrâneţe de înghiţit la tinereţe de Traian Cosma

Ce fel de bătrâneţe vrei să ai? Buna sau rea? Frumoasă sau urâtă? Reuşită sau ratată?
   Bineînţeles, răspunsul va fi totdeauna cei pozitiv. Punctui nevralgic al problemei stă insă într-o întrebare simplă, dar cu răspuns complicat: ştii ce ai de făcut?
   Cum e bine să reacţionezi în faţa neputinţelor pe care ie aduce senectutea: tenebros ori euforic? Nici una, nici alta. Nici să te scoli zi de zi cu gânduri sumbre, dar nici cu intenţia de a de a deveni campion ia râs. Nimeni nu spune că fiecare zi trebuie să fie o zi de bal, dar nici de parastas. Nimeni nu pretinde că poţi să îmbătrâneşti fără revolte, fără lamentări. Nimeni nu spune că e uşor să fii optimist, când necazuri de tot soiul apasă pe umerii tăi din ce în ce mai slăbiţi, dar cum poţi să crezi că vei descoperi seninătatea vârstei altfel decât căutând-o până şi în piatră seacă? Şi iarăşi, nimeni nu spune că râsul dizolvă scăderile şi nefericirile bătrâneţii. Nu e un leac miraculos, dar esfe în stare să-ţi schimbe starea de spirit negativă şi să stimuleze comportamente sănătoase de viaţă. Nu un panaceu, ci un sirop tonic, o supapă, un balsam.
   Merită să îmbătrâneşti? Merită, cum să nu merite! Fie şi numai din curiozitate. Fie şi numai din plăcerea bucuriilor mărunte, de zi cu zi. Stoarce tot ce-i mai bun din ce-ţi oferă viaţa, din ce-ţi oferi tu şi din ce-ţi oferă semenii tăi. Să fie altă cale mai bună decât asta? (Traian Cosma)