Dreptul familiei. Practica judiciara conform noului Cod civil. Jurisprudenta C. E. D. O.

Dreptul familiei. Practica judiciara conform noului Cod civil. Jurisprudenta C. E. D. O.
Preț: 35,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
ISBN: 978-606-678-676-8
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 368
Categoria: Civil

DESCRIERE

Lucrarea cuprinde o sinteza a solutiilor de practica judiciara relevante in materia raporturilor de familie, care au fost pronuntate de instantele nationale dupa data de 1 octombrie 2011, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor noului Cod civil.

Cele peste 150 de hotarari judecatoresti rezumate sunt structurate in functie de problemele analizate, referitoare la casatorie, divort, exercitarea autoritatii parintesti, obligatia de intretinere, stabilirea, contestarea si tagada paternitatii, adoptia, plasamentul, autorizarea minorului sau a tutorelui pentru incheierea actelor de dispozitie, emiterea ordinului de protectie conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, instituirea tutelei sau a curatelei, sfera de aplicabilitate a procedurii ordonantei presedintiale in aceste raporturi.

De asemenea, spetele sunt adnotate cu jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului si comentarii ale autorului.



Cuprins
Capitolul I. Căsătoria___________________________________ 1
1. Căsătorie minor. Autorizare. Condiţii____________________1
2. Autorizare căsătorie minor. Condiţii. Motive temeinice _ ____2
3. Autorizare căsătorie minor. Consimţământul părintelui
căruia i s‑a încredinţat minorul_________________________5
4. Capacitate de exerciţiu anticipată. Recunoaştere de către
instanţa de tutelă____________________________________6
5. Nulitate căsătorie. Alienat sau debil mintal. Legea
aplicabilă _ ________________________________________7
6. Nulitate căsătorie. Bigamie____________________________9
Capitolul al II‑lea. Divorţul_____________________________ 11
7. Divorţ. Intrarea în vigoare a noului Cod civil pe parcursul
soluţionării apelului. Legea aplicabilă __________________11
8. Divorţ. Intrarea în vigoare a noului Cod civil pe parcursul
judecăţii în apel. Legea aplicabilă _ ____________________15
9. Divorţ. Acţiune promovată anterior intrării în vigoare
a noului Cod civil. Legea aplicabilă____________________21
10. Divorţ prin acordul soţilor. Cerere promovată anterior
intrării în vigoare a noului Cod civil. Legea aplicabilă _____26
11. Divorţ. Cereri accesorii. Acţiune promovată în perioada
de aplicare a Codului familiei _ _______________________30
12. Divorţ din culpă. Vătămarea gravă a relaţiilor dintre soţi ___33
13. Divorţ acceptat de celălalt soţ. Cereri accesorii. Învoială _ __35
14. Divorţ. Numele purtat după desfacerea căsătoriei.
Sintagma „motive temeinice”_________________________38
15. Numele soţilor. Lipsa acordului privind menţinerea
numelui dobândit prin căsătorie _______________________39
16. Divorţ. Păstrarea numelui dobândit prin căsătorie _________42
17. Divorţ prin acordul soţilor. Întreţinere minor. Regula
generală _ ________________________________________46
18. Divorţ. Executarea în natură a întreţinerii________________49
19. Divorţ. Exercitarea în comun a autorităţii părinteşti.
Învoiala soţilor ____________________________________52
20. Divorţ prin acord. Cereri accesorii. Autoritate părintească___55
21. Stabilirea locuinţei copiilor. Interesul superior al acestora___
58
X Dreptul familiei
22. Modificarea măsurilor cu privire la locuinţa minorului _____60
23. Stabilirea locuinţei minorului. Modificarea
împrejurărilor _____________________________________62
24. Program de vizită minor. Acord între soţi. Verificarea
interesului superior al copilului________________________64
25. Program de vizită minor. Necesitatea menţinerii legăturii
cu părintele căruia nu i s‑a încredinţat copilul ____________66
26. Program de vizită minor. Interesul superior al copilului ____72
27. Cerere de stabilire a unui program de vizitare minor.
Condiţii __________________________________________79
28. Divorţ. Prezenţa părţilor la judecată. Lipsa nejustificată
a reclamantului. Consecinţe __________________________81
29. Divorţ. Prezenţa obligatorie a reclamantului. Dovada
imposibilităţii de prezentare_ _________________________83
30. Divorţ. Reclamant cu reşedinţa în străinătate. Lipsa
mandatarului ales __________________________________84
31. Cerere de divorţ. Respingere ca nesusţinută______________86
32. Netimbrarea cererii de divorţ. Reclamant aflat în stare
de detenţie________________________________________89
33. Divorţ din culpă. Evacuare din locuinţă, provizoriu,
până la partaj _ ____________________________________91
34. Evacuare. Foşti soţi. Inadmisibilitate_ __________________95
35. Partaj bunuri comune. Dovada dreptului de proprietate_____97
36. Partaj bunuri comune. Competenţă teritorială____________99
37. Divorţ. Declinare de competenţă. Inadmisibilitatea
căii de atac ______________________________________100
38. Divorţ. Necompetenţa generală a instanţelor române _ ____102
Capitolul al III‑lea. Autoritatea părintească_ _____________ 105
39. Autoritate părintească comună. Regula________________105
40. Minor rezultat din relaţii de concubinaj. Autoritate
părintească_______________________________________
106
41. Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte.
Excepţie de la regula autorităţii părinteşti comune.
Motive__________________________________________108
42. Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte.
Copil rezultat din relaţia de concubinaj ________________109
43. Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte.
Condiţii_________________________________________111
Cuprins XI
44. Minor din afara căsătoriei. Exercitarea autorităţii
părinteşti
de un singur părinte. Condiţii_ _______________114
45. Exercitarea autorităţii părinteşti de un singur părinte.
Excepţie ________________________________________115
46. Durata autorităţii părinteşti. Interesul superior
al copilului ______________________________________118
47. Modificarea exerciţiului autorităţii părinteşti.
Interesul superior al copilului________________________121
48. Modificarea exerciţiului autorităţii părinteşti. Intrarea în
vigoare a unei norme mai favorabile. Interesul superior al
copilului. Criterii de apreciere_______________________123
49. Modificarea exercitării autorităţii părinteşti.
Vârsta minorului _________________________________133
50. Autoritate părintească. Locuinţa copilului minor.
Modificarea
măsurii stabilite iniţial___________________135
51. Încredinţarea copilului mamei. Cerere ulterioară
de exercitare a autorităţii părinteşti de ambii părinţi_______139
52. Modificarea măsurilor privitoare la copilul minor.
Schimbarea împrejurărilor iniţiale ____________________141
53. Legături personale cu minorul. Modalitatea
de exercitare a acestui drept _________________________144
Capitolul al IV‑lea. Obligaţia de întreţinere_______________ 148
54. Obligaţia de întreţinere a minorului. Venituri realizate
în străinătate _____________________________________148
55. Întreţinere. Venituri realizate în străinătate______________150
56. Obligaţie de întreţinere. Neluarea în calcul la
veniturile lunare a normei de hrană ___________________152
57. Obligaţie de întreţinere. Lipsă venituri_________________156
58. Obligaţie de întreţinere. Lipsa locului de muncă_ ________159
59. Pensie de întreţinere. Limita maximă în cazul
a doi copii minori _________________________________160
60. Obligaţie de întreţinere. Persoană majoră aflată în
continuarea studiilor_______________________________161
61. Stabilire obligaţie de întreţinere. Creditor major aflat în
continuarea studiilor_______________________________162
62. Stabilire obligaţie de întreţinere. Major aflat în
continuarea studiilor _______________________________163
63. Naşterea unui copil după pronunţarea sentinţei.
Consecinţe_______________________________________165
XII Dreptul familiei
64. Reducere cuantum obligaţie de întreţinere minor.
Condiţii_________________________________________167
65. Reducere obligaţie de întreţinere. Întreţinere stabilită
în procent________________________________________169
66. Diminuare obligaţie de întreţinere. Condiţii ____________171
67. Majorare obligaţie de întreţinere. Justificarea interesului _ _172
68. Majorare obligaţie de întreţinere minor. Condiţii_________173
69. Majorare obligaţie de întreţinere. Plata în avans de către
debitor a întreţinerii datorate. Efecte___________________174
70. Transformare obligaţie de întreţinere_ _________________177
71. Sistare obligaţie de întreţinere. Realizarea de venituri
de către creditor___________________________________178
72. Încetare obligaţie de întreţinere. Condiţii ______________179
73. Sistare întreţinere între foştii soţi. Divorţ din culpă_ ______180
Capitolul al V‑lea. Filiaţia_ ____________________________ 182
74. Stabilirea paternităţii. Recunoaştere voluntară. Copil
din afara căsătoriei ________________________________182
75. Stabilirea paternităţii. Copil născut anterior intrării în
vigoare a noului Cod civil. Legea aplicabilă_____________185
76. Stabilirea paternităţii. Condiţii. Probe__________________187
77. Stabilirea paternităţii. Admisibilitate. Probe_____________192
78. Contestarea filiaţiei stabilite prin actul de naştere.
Legea aplicabilă__________________________________195
79. Acţiunea în tăgada paternităţii promovată după intrarea
în vigoare a noului Cod civil. Legea aplicabilă__________196
80. Tăgada paternităţii. Prescripţie_______________________198
81. Tăgada paternităţii. Începutul termenului de
prescripţie_ ______________________________________201
82. Acţiune în tăgada paternităţii. Prezumţia de paternitate.
Recunoaşterea copilului de un alt bărbat. Efecte _________202
83. Tăgada paternităţii. Acţiune promovată de mama
copilului________________________________________
204
84. Tăgada paternităţii. Numele copilului__________________208
85. Contestarea paternităţii copilului din căsătorie _ _________209
86. Tăgada paternităţii. Răsturnarea prezumţiei de
paternitate_ ______________________________________211
87. Tăgada paternităţii. Copil născut după intrarea în
vigoare a noului Cod civil. Recunoaşterea mamei________213
88. Tăgada paternităţii. Recunoaşterea mamei _____________214
Cuprins XIII
Capitolul al VI‑lea. Adopţia____________________________ 216
89. Suplinirea consimţământului părintelui la adopţie________216
90. Deschiderea procedurii adopţiei. Interesul superior
al copilului ______________________________________218
91. Deschiderea procedurii adopţiei. Imposibilitatea redării
copilului în familie ________________________________220
92. Încuviinţare adopţie. Interesul superior al copilului ______222
93. Încredinţare în vederea adopţiei. Compatibilitate
între adoptat şi adoptator____________________________225
94. Revocarea încredinţării în vederea adopţiei. Interesul
minorului________________________________________226
95. Adopţie major. Condiţii ____________________________227
96. Nulitate adopţie. Caracterul fictiv al adopţiei.
Legea aplicabilă__________________________________228
Capitolul al VII‑lea. Plasamentul_ ______________________ 232
97. Plasament. Revocarea măsurii. Interesul superior
al copilului ______________________________________232
98. Reintegrarea minorului în familie _ ___________________236
99. Plasament minor. Necesitatea menţinerii sistemului de
protecţie specială _ ________________________________238
100. Plasament de urgenţă. Menţinerea măsurii de protecţie
specială _________________________________________240
101. Plasament de urgenţă. Înlocuirea măsurii ______________241
102. Reintegrarea minorului în familie. Interesul superior al
copilului________________________________________242
103. Reintegrare în familie. Dispariţia împrejurărilor care au
determinat instituirea măsurii de protecţie specială _______244
Capitolul al VIII‑lea. Acte ce privesc minorul. Măsuri
de protecţie a familiei_ _____________________________ 247
104. Înapoiere minor. Interesul superior al copilului __________247
105. Încuviinţare nume minor. Copil rezultat din relaţii de
concubinaj, recunoscut de tată_______________________254
106. Încuviinţare nume minor. Încheierea unei noi
căsătorii de către mamă_____________________________256
107. Încuviinţare purtare nume. Relevanţa momentului
stabilirii filiaţiei _ _________________________________256
108. Măsuri de protecţie a familiei în cazul violenţei unui soţ___259
109. Emitere ordin de protecţie. Condiţii___________________261
110. Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate _ __________264
XIV Dreptul familiei
111. Ordin de protecţie. Condiţii de admisibilitate.
Lipsa stării de pericol ______________________________267
112. Înregistrare tardivă a naşterii. Lipsa certificatului medical
constatator al naşterii minorului ______________________269
113. Înregistrare tardivă naştere. Condiţii___________________271
114. Autorizare acte minor. Interesul superior al minorului.
Apreciere _ ______________________________________272
115. Autorizare încheiere contract de schimb de către minor.
Aprecierea interesului acestuia_______________________274
116. Autorizare eliberare paşaport. Competenţă teritorială_ ____276
Capitolul al IX‑lea. Tutela_ ____________________________ 277
117. Tutelă minor. Lipsire de ocrotirea părintească ___________277
118. Minor lipsit de ocrotire părintească. Instituire tutelă ______278
119. Numire curator minor. Condiţia existenţei intereselor
contrare_________________________________________279
120. Punere sub interdicţie. Instituire tutelă. Dispoziţii legale
aplicabile________________________________________281
121. Punere sub interdicţie. Aplicabilitatea prevederilor
Decretului nr. 32/1954 _____________________________284
122. Punere sub interdicţie. Obligativitatea îndeplinirii
cerinţelor art. 164 NCC _ ___________________________286
123. Punere sub interdicţie judecătorească. Condiţii_ _________287
124. Instituire tutelă la cererea notarului public, pentru
minori care vin la succesiunea defunctului în calitate
de fii____________________________________________288
125. Autorizare pentru încheiere acte de dispoziţie de către
tutore. Interzis judecătoresc. Dezbatere succesorală ______289
126. Cerere de autorizare a tutorelui de încheiere a unui
act de vânzare a unui bun la care o persoană pusă sub
interdicţie are vocaţie succesorală_____________________291
127. Autorizare pentru încheiere acte de dispoziţie de către
tutore. Interzis judecătoresc. Constituirea consiliului
de familie _______________________________________292
128. Tutore. Interzis judecătoresc. Descărcare de gestiune_____
295
129. Încetare tutelă. Descărcarea tutorelui de gestiune_________296
Capitolul al X‑lea. Curatela____________________________ 298
130. Cazuri de instituire a curatelei. Desemnare curator_ ______298
131. Cerere numire curator special. Persoană având
discernământul diminuat____________________________299
Cuprins XV
132. Instituire curatelă. Persoană suferind de demenţă senilă.
Lipsa discernământului_____________________________300
133. Instituire curatelă. Condiţii. Imposibilitatea exprimării
consimţământului_ ________________________________301
134. Curatelă major. Condiţii. Motive temeinice_ ____________303
135. Numire curator pentru minor. Condiţii_________________305
136. Numire curator special. Interese contrare între părinte
şi minor_________________________________________307
137. Instituire curatelă persoană minoră____________________308
138. Instituire curator persoană cu handicap. Consimţământul
celui reprezentat. Procedura _________________________309
139. Validarea curatorului special desemnat de notarul public___311
140. Validare curator. Existenţa unor interese contrare________313
141. Instituire curator. Încheiere de acte juridice. Validarea
numirii curatorului special__________________________315
Capitolul al XI‑lea. Ordonanţa preşedinţială în
raporturile de familie_ _____________________________ 318
142. Suplinire acord al părintelui. Ordonanţă preşedinţială.
Condiţii _________________________________________318
143. Stabilire locuinţă minor. Ordonanţă preşedinţială.
Condiţia urgenţei__________________________________320
144. Stabilire domiciliu provizoriu minor. Ordonanţă
preşedinţială.
Urgenţă______________________________322
145. Stabilirea provizorie a domiciliului minorilor. Ordonanţă
preşedinţială. Condiţiile care trebuie verificate___________323
146. Program de vizită minor. Ordonanţă preşedinţială.
Admisibilitate ____________________________________325
147. Program de vizită minor. Legăturile personale ale
bunicilor
cu nepoţii lor, element fundamental al vieţii
de familie
_______________________________________328
148. Autorizare efectuare acte. Măsură provizorie până la
partaj. Ordonanţă preşedinţială_______________________331
149. Exercitarea autorităţii părinteşti. Ordonanţă
preşedinţială_ ____________________________________332
150. Reintegrare în imobil. Evacuare. Justificarea
interesului_ ______________________________________338
151. Evacuare. Ordonanţă preşedinţială. Caracterul
vremelnic al măsurii_ ______________________________341
Index______________________________________________ 343



Capitolul I. Căsătoria
1. Căsătorie minor. Autorizare. Condiţii
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16
ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea
părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de
tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Instanţa
admite cererea de autorizare, având în vedere certificatul de naştere
al petentei, declaraţia dată de părinţii acesteia, certificatul medico‑legal
prin care se concluzionează că minora prezintă o dezvoltare
psiho‑somatică corespunzătoare căsătoriei.
Jud. Năsăud, sent. civ. nr. 837 din 9 aprilie 2012,
nepublicată
Prin cererea înregistrată petenta minoră F. M., asistată de reprezentanta
sa legală F. S., a solicitat instanţei autorizarea încheierii căsătoriei
acesteia.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 272
NCC, căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de
18 ani, iar pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de
16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea
părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă
în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul.
Verificând actele depuse de petenta minoră la dosar, respectiv certificatul
său de naştere, declaraţia dată de părinţii petentei, respectiv de
F. S. şi F. I., prin care se declară de acord cu încheierea căsătoriei acesteia,
certificatul medico‑legal prin care se concluzionează că petenta minoră
prezintă o dezvoltare psiho‑somatică corespunzătoare căsătoriei, instanţa,
în baza art. 272 alin. (2) NCC, a admis cererea petentei conform
dispozitivului.
Jurisprudenţă C. E. D. O. 1. Prin art. 12 din Convenţia europeană
este garantat dreptul fundamental, pentru un bărbat sau o femeie, de a
se căsători şi a întemeia o familie. Exercitarea sa antrenează consecinţe
de ordin personal, social şi juridic. El este condiţionat de legile naţionale
ale statelor contractante, dar limitările ce rezultă nu trebuie să restrângă
sau să reducă dreptul în cauză într‑o modalitate sau într‑o proporţie
care să prejudicieze însăşi substanţa acestuia (Rees c. Regatului Unit,
2 Dreptul familiei
17. 10. 1986). În toate statele membre ale Consiliului Europei, aceste
„limitări” apar în calitate de condiţii şi figurează ca reguli de procedură
sau de fond. Primele se referă în special la publicitatea şi celebrarea
căsătoriei, cele din urmă examinează, în primul rând, capacitatea, consimţământul
şi unele impedimente. Interdicţia aplicată reclamantului, de
a se căsători pe o durată ce atinge durata maximă de trei ani, se înscrie
în cadrul reglementării exercitării dreptului la căsătorie, art. 12 nefăcând
deosebire între căsătorie şi recăsătorire. Totodată, aceasta constituie
o sancţiune civilă aplicabilă din oficiu, întrucât constituie o materie de
ordine publică, protejând stabilitatea căsătoriei şi vizând, în acelaşi timp,
ocrotirea altor persoane, de fapt, a viitorilor soţi ai persoanelor divorţate.
Chiar dacă ea prezintă un scop legitim şi conform interesului public, în
cazul în care legislaţia naţională recunoaşte divorţul – ceea ce Convenţia
nu cere –, art. 12 garantează celui divorţat dreptul de a se recăsători
fără a suferi restricţii iraţionale, astfel încât măsura litigioasă a afectat
însăşi substanţa dreptului la căsătorie, dovedindu‑se a fi neproporţională
cu scopul legitim urmărit (C. E. D. O., F. c. Elveţiei, 18 decembrie 1987,
în Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. Culegere selectivă,
p. 351‑364).
2. Autorizare căsătorie minor. Condiţii. Motive temeinice
Instanţa reţine avizul medical favorabil încheierii căsătoriei,
acordul părinţilor minorei cu capacitate de exerciţiu restrânsă în
acest sens, faptul că din relaţia de dragoste a minorei cu concubinul
a rezultat minorul în vârstă de aproape 1 an, iar coabitarea în afara
căsătoriei nu este permisă de religia îmbrăţişată de către reclamantă
şi viitorul soţ; raportat şi la concluziile anchetei sociale şi apreciind
asupra interesului superior al minorei, se constată existenţa
unor motive temeinice pentru autorizarea încheierii căsătoriei.
Jud. Beclean, sent. civ. nr. 1200 din 2 octombrie 2012,
nepublicată
Prin cererea înregistrată reclamanta C. I. M., minoră cu capacitate de
exerciţiu restrânsă, asistată de părinţii săi L. V. şi C. N., a solicitat instanţei
să dispună autorizarea încheierii căsătoriei înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că din înscrisurile
depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta s‑a născut la data
de 16. 05. 1996, având, în prezent, împlinită vârsta de 16 ani, părinţii săi
fiind C. V., căsătorit (la data de 2. 02. 2005) L. V., şi L. N., căsătorită (la
data de 2. 02. 2005) C. N. Din certificatul medico‑legal depus de reclamantă
la dosarul cauzei rezultă faptul că aceasta prezintă o dezvoltare
I. Căsătoria 3
psiho‑somatică corespunzătoare pentru încheierea căsătoriei. Potrivit
certificatului de naştere depus la dosar, la data de 25. 10. 2011 reclamanta
l‑a născut pe minorul L. M. A. C., pe care l‑a recunoscut tatăl acestuia,
L. E. D., persoană cu care reclamanta doreşte în prezent să se căsătorească.
Instanţa mai reţine că L. V. şi C. N., părinţii reclamantei, prezenţi la
termenul de judecată din 28. 09. 2012, s‑au declarat de acord faţă de intenţia
de căsătorie a acesteia, confirmând că fiica lor este angajată într‑o
relaţie cu L. E. D. de o mai lungă perioadă de timp. Şi din ancheta socială
efectuată în cauză reiese că reclamanta are o relaţie de concubinaj cu
numitul L. E. D., la domiciliul căruia s‑a şi mutat şi unde reclamanta locuieşte
împreună cu acesta şi cu copilul lor minor L. M. A. L.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile Codului
civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse
sau săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice
născute după intrarea sa în vigoare. Conform dispoziţiilor art. 272 NCC,
căsătoria se poate încheia dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.
Pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se
poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor
săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei
circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre
părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria, instanţa de tutelă hotărăşte şi
asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului.
Potrivit art. 229 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 71/2011 raportat la
art. 107 NCC, până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării
instanţei de tutelă, atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt
îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate
de minori şi familie. În concluzie, având în vedere starea de fapt prezentată
şi dispoziţiile legale sus‑menţionate, instanţa reţine avizul medical
favorabil încheierii căsătoriei, acordul părinţilor reclamantei în acest
sens, faptul că din relaţia de dragoste a minorei cu numitul L. E. D. a
rezultat minorul L. M. A. L., în vârstă de aproape 1 an, iar coabitarea în
afara căsătoriei nu este permisă de religia îmbrăţişată de către reclamantă
şi viitorul soţ; raportat şi la concluziile anchetei sociale şi apreciind
asupra interesului superior al minorei, se constată existenţa unor
motive temeinice pentru autorizarea încheierii căsătoriei înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani, astfel că a fost admisă cererea astfel cum a
fost formulată.
Jurisprudenţă C. E. D. O. 1. Interdicţia aplicată unui soţ de a pune
patronimul soţiei sale, nume de familie, înaintea numelui său, în condi4
Dreptul familiei
ţiile în care legislaţia elveţiană permitea varianta inversă, reprezintă o
încălcare a art. 8 al Convenţiei europene. Parlamentul elveţian, dornic
să păstreze unitatea familiei şi să evite ruptura de tradiţie, nu a consimţit
niciodată introducerea egalităţii absolute între soţi în privinţa alegerii
numelui şi în mod deliberat a limitat dreptul femeii de a adăuga numele
său la cel al soţului. Această regulă nu poate profita prin analogie soţilor
în familiile care au luat numele soţiei. Progresul spre egalitatea sexelor
este astăzi un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei;
prin urmare, numai consideraţii puternice ar putea justifica o diferenţă
de tratament
bazată exclusiv pe sex ca fiind compatibilă cu Convenţia
europeană. Convenţia trebuie interpretată în lumina condiţiilor de astăzi
şi în special în funcţie de importanţa acordată principiului nediscriminării.
Nu există nicio diferenţă între alegerea de către soţi a unuia dintre
numele lor, de preferinţă a celuilalt, ca nume comun. Cât priveşte alte
tipuri de nume, cum ar fi cele compuse sau alte forme particulare, tribunalul
federal
însuşi le‑a distins de numele de familie legal, singurul care
poate figura în documentele oficiale ale unei persoane. Ele nu pot fi deci
considerate ca echivalente cu acesta. Diferenţa de tratament în cauză,
lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă, a încălcat art. 14 coroborat
cu art. 8 din Convenţia europeană (C. E. D. O., Burghartz c. Elveţiei, 22
februarie 1994, www. echr. coe. int).
2. Căsătoriile care nu sunt conforme dreptului naţional nu împiedică o
viaţă de familie (C. E. D. O., Abdulaziz, Cabales şi Balkandali c. Regatului
Unit, 28 mai 1985, www. echr. coe. int).
3. Limitările impuse dreptului unui bărbat şi al unei femei de a se
căsători şi de a fonda o familie nu trebuie să fie de o severitate atât de
înaltă, încât acest drept să fie atins în substanţa sa. Interdicţia mariajului
între socrii şi nora ori ginerele lor semnifică că reclamanţii nu pot face
să fie recunoscută social şi juridic relaţia lor. Faptul că mariajul ar putea
fi ipotetic încheiat dacă foştii lor soţi ar deceda nu suprimă atingerea
substanţei acestui drept. De asemenea, posibilitatea de a sesiza Parlamentul,
care să emită o lege individuală de excepţie, nu poate avea altă
semnificaţie, cât timp procedura este excepţională şi foarte costisitoare,
iar corpul legislativ nu are stabilită vreo procedură ori vreun criteriu clar
pentru emiterea unei astfel de legi. Împiedicarea căsătoriei, chiar dacă
vizează un scop legitim – protecţia integrităţii familiei şi protecţia intereselor
şi sentimentelor copiilor –, nu poate împiedica existenţa faptică a
unei relaţii care să aducă atingere acestor interese. Tocmai de aceea,
într‑o situaţie analogă, Parlamentul a estimat că interdicţia nu vizează
vreun scop util ordinii publice. Curtea a apreciat că incoerenţa între scopurile
declarate de către statul pârât şi derogările de interdicţie compromite
raţionalitatea şi logica legii în discuţie. De aceea, există o violare a
art. 12 din Convenţie (C. E. D. O., B. şi L. c. Regatului Unit, 13 septembrie
2005, www. echr. coe. int).
I. Căsătoria 5
4. Noţiunea de „familie” vizată de art. 8 din Convenţie nu se limitează
doar la relaţiile bazate pe căsătorie, ci poate îngloba alte legături de
„familie” de facto, atunci când părţile convieţuiesc în afara oricărei legături
maritale (C. E. D. O., Johnston şi alţii c. Irlandei, 18 decembrie 1986,
www. echr. coe. int).
3. Autorizare căsătorie minor. Consimţământul părintelui
căruia i s‑a încredinţat minorul
În vechea reglementare a art. 43 alin. (1) C. fam., părintele căruia
i s‑a încredinţat minorul exercita cu privire la acesta drepturile
părinteşti. În actuala reglementare, având în vedere definiţia dată
autorităţii părinteşti în art. 483 NCC, la încheierea căsătoriei minorei
este suficient consimţământul părintelui căruia i‑a fost încredinţată
aceasta prin hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului
judecat.
Jud. Bistriţa, s. civ., înch. nr. 11150 din 15 decembrie 2012,
nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 07. 12. 2011, petenta Z. T. V., în
vârstă de 16 ani, asistată de mama sa T. A., a solicitat instanţei să încuviinţeze
încheierea căsătoriei sale cu numitul B. V.
Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 272
alin. (2) NCC, „pentru motive temeinice, minorul care a împlinit vârsta
de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea
părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă
în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliu”. Minora, născută la
data de 18. 11. 1995, se află în prezent într‑o relaţie cu numitul B. V., astfel
încât instanţa apreciază că este în interesul minorei oficializarea căsătoriei
dintre cei doi, pentru ca minora să beneficieze de toate drepturile şi
garanţiile conferite de lege şi care izvorăsc din relaţiile de familie.
Totodată, instanţa reţine că, în vechea reglementare a art. 43 alin. (1)
C. fam., părintele căruia i s‑a încredinţat minorul exercită cu privire la
acesta drepturile părinteşti. În actuala reglementare, având în vedere definiţia
dată autorităţii părinteşti în art. 483 NCC, conform cu care această
autoritate părintească reprezintă suma drepturilor şi obligaţiilor pe care
părinţii le au faţă de copiii lor minori, instanţa constată că, în raport de
art. 272 alin. (4) coroborat cu art. 398 NCC, faţă de hotărârea judecătorească
depusă la dosar prin care minora a fost încredinţată mamei sale
T. A., hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, este suficient consimţământul
părintelui căruia i‑a fost încredinţată minora.
6 Dreptul familiei
Având în vedere certificatul medico‑legal nr. 3077/I/c/95/06. 12. 2011,
emis de Serviciul medico‑legal judeţean Bistriţa‑Năsăud, prin care s‑a
concluzionat că minora Z. T. V. are o dezvoltare psiho‑somatică corespunzătoare
pentru încheierea căsătoriei, aceasta având, în prezent, vârsta
de 16 ani, văzând şi acordul mamei acesteia, exprimat în faţa instanţei,
constatând îndeplinite condiţiile cerute de lege, instanţa, în considerarea
dispoziţiilor art. 272 alin. (4) coroborat cu art. 398 NCC, a admis cererea
petentei şi a autorizat încheierea căsătoriei acesteia cu numitul B. V.
Jurisprudenţă C. E. D. O. 1. Prin art. 12 din Convenţia europeană
este garantat dreptul fundamental, pentru un bărbat şi o femeie, de a se
căsători şi de a fonda o familie. Totuşi, cel de‑al doilea aspect nu este o
condiţie a primului, iar incapacitatea pentru un cuplu de a concepe sau a
creşte un copil nu poate constitui în sine un motiv de privare de dreptul
vizat de prima teză a dispoziţiei în cauză. Exercitarea dreptului la căsătorie
comportă consecinţe sociale, personale şi juridice. El este supus
legilor naţionale ale statelor părţi, dar limitele care rezultă din acestea
nu trebuie să îl restrângă sau să îl reducă de o manieră sau la un grad
care ar aduce atingere înseşi substanţei acestuia. Dacă aparţine statului
să determine, în special, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o
persoană transsexuală, revendicând recunoaşterea juridică a noii sale
identităţi sexuale, pentru a stabili că schimbarea sa de sex a fost realizată,
precum şi acelea în care o căsătorie anterioară încetează de a mai fi
valabilă ori formalităţile aplicabile unei viitoare căsătorii (spre exemplu,
informaţiile care trebuie furnizate viitorilor soţi), Curtea nu vede niciun
motiv care să justifice privarea transsexualilor, în orice circumstanţă,
de dreptul de a se căsători. Ea concluzionează, deci, existenţa violării
art. 12 din Convenţie (C. E. D. O., Christine Goodwin c. Marii Britanii, 11
iulie 2002, în C.‑L. Popescu, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului 1999‑2002, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003 şi www. echr. coe. int).
4. Capacitate de exerciţiu anticipată. Recunoaştere de
către instanţa de tutelă
Potrivit art. 40 NCC, pentru motive temeinice, instanţa de tutelă
poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate
deplină de exerciţiu. Atât din depoziţiile martorilor audiaţi, cât şi
din raportul de expertiză medico‑legală psihiatrică întocmit rezultă
că reclamanta prezintă un intelect normal, fără probleme de natură
psihică, are discernământul păstrat, similar cu al unei persoane
adulte, având capacitate de exerciţiu.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 1252 din 9 februarie 2012,
nepublicată
I. Căsătoria 7
Prin acţiunea civilă înregistrată, petenta B. M. a chemat în judecată pe
pârâta B. E. L., solicitând instanţei să‑i recunoască capacitatea de exerciţiu
deplină anticipată, conform dispoziţiilor art. 40 NCC sau să se dispună
instituirea altei măsuri de ocrotire, conform dispoziţiilor art. 104
şi urm. NCC.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine că din căsătoria numiţilor
B. E. L. şi B. T. a rezultat minora B.. M, născută la data de 5. 01. 1996. La
data de 01. 04. 2008, la vârsta de 37 ani decedează tatăl minorei, numitul
B. T., care era asociat unic la SC F. E. SRL, cu sediul în com. T. B.,
sat M. B., nr. (…), având ca obiect de activitate principal exploatarea şi
prelucrarea lemnului. Prin moştenire, petenta a dobândit 3/4 părţi din
societate, iar mama sa 1/4 părţi, conform art. 8 din actul constitutiv actualizat.
Fiind singurul copil la părinţi, având în vedere că mama sa a avut
nevoie de sprijin, petenta s‑a implicat în toate problemele familiei încă
de la data decesului tatălui său, maturizându‑se prematur.
Atât din depoziţiile martorilor audiaţi, cât şi din raportul de expertiză
medico‑legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că numita B. M.
prezintă intelect normal, fără probleme de natura psihică, are discernământul
păstrat, similar cu al unei persoane adulte, având capacitate
de exerciţiu. Potrivit art. 40 NCC, pentru motive temeinice, instanţa de
tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitate
deplină de exerciţiu.
5. Nulitate căsătorie. Alienat sau debil mintal. Legea aplicabilă
1. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, validitatea căsătoriei
încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului civil se
stabileşte potrivit dispoziţiilor legii în vigoare la data încheierii ei.
2. Căsătoria celui suferind de alienaţie sau debilitate mintală
este lovită de nulitate absolută, fără a distinge după cum persoana
se află sau nu sub interdicţie judecătorească, pentru că acest
impediment este de ordin biologic şi social, chiar dacă încheierea
căsătoriei a avut loc într‑un moment de luciditate pasageră.
Nulitatea absolută a căsătoriei pentru lipsa vremelnică a facultăţilor
mintale este condiţionată de absenţa discernământului în
momentul încheierii căsătoriei, ceea ce echivalează cu inexistenţa
consimţământului.
Trib. Bistriţa‑Năsăud, s. I civ., dec. nr. 74/A din 6 iunie 2012,
nepublicată
8 Dreptul familiei
Prin sentinţa civilă nr. 3573/2011, pronunţată de Judecătoria Năsăud
la data de 28 decembrie 2011, s‑a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul
R. A. împotriva pârâtei N. M., reprezentată prin curator special
C. M., şi a pârâtului N. V. şi, în consecinţă, s‑a constatat nulitatea căsătoriei
încheiate între pârâţii N. V. şi N. M. şi înregistrate la nr. 89/13. 11. 2008
în registrul stării civile existent la Primăria oraşului N., cu consecinţa
nulităţii privind numele de familie avut anterior căsătoriei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtul N. V. şi pârâta
N. M., prin curatorul special desemnat. Apelul declarat nu este fondat.
Instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune în constatarea nulităţii
absolute a căsătoriei apelanţilor, pe considerentul că apelanta era lipsită
de discernământ la momentul încheierii căsătoriei. Acţiunea s‑a promovat
la data de 31 martie 2011, când în vigoare erau prevederile Codului
familiei, act normativ abrogat numai la data de 1. 10. 2011, când a intrat
în vigoare noul Cod civil. Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 71/2011,
validitatea căsătoriei încheiate înainte de data intrării în vigoare a Codului
civil se stabileşte potrivit dispoziţiilor legii în vigoare la data încheierii
ei.
Nulitatea absolută solicitată este sancţiunea care intervine în cazul
nerespectării unei condiţii de valabilitate la momentul încheierii căsătoriei.
Prin urmare, întrucât acţiunea formulată a impus analiza condiţiilor
de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, aceasta trebuie examinată
prin prisma prevederilor Codului familiei, în vigoare la data încheierii
căsătoriei (13. 11. 2008, conform certificatului de căsătorie depus în copie
la dosar), aşa cum rezultă din prevederile art. 25 alin. (1) din Legea
nr. 71/2011, mai sus indicate.
Pârâta‑apelantă suferă de oligofrenie în grad de imbecilitate, având
discernământul abolit la momentul examinării sale – 31. 07. 2008, conform
certificatului medico‑legal nr. 2124/I/f/11 din 31. 07. 2008, ale cărui
concluzii s‑au menţinut şi de comisiile medicale superioare care au examinat
starea apelantei. Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, căsătoria
celui suferind de alienaţie sau debilitate mintală este lovită de nulitate
absolută, fără a distinge după cum persoana se află sau nu sub interdicţie
judecătorească, pentru că acest impediment este de ordin biologic şi
social, chiar dacă încheierea căsătoriei a avut loc într‑un moment de luciditate
pasageră. Nulitatea absolută a căsătoriei pentru lipsa vremelnică
a facultăţilor mintale este condiţionată de absenţa discernământului în
momentul încheierii căsătoriei, ceea ce echivalează cu inexistenţa consimţământului.
I. Căsătoria 9
În cauză se poate observa faptul că medical s‑a constatat lipsa discernământului
anterior încheierii căsătoriei, la data de 31. 07. 2008,
astfel încât la momentul încheierii căsătoriei – 13. 11. 2008 – este evident
că apelanta nu avea discernământ. Ulterior, în baza acestui act medical
a fost şi pusă sub interdicţie judecătorească prin sentinţa civilă
nr. 1725/23. 11. 2010.
Având în vedere că art. 9 C. fam. opreşte căsătoria debilului mintal,
că medical s‑a constatat că apelanta suferă de debilitate mintală, aceasta
nu poate încheia vreo căsătorie până când nu se constată medical că are
discernământul păstrat. Prin urmare, soluţia instanţei de fond, de constatare
a nulităţii absolute a căsătoriei, este legală. Art. 19 C. fam. prevede
expres sancţiunea nulităţii absolute în cazul căsătoriei alienatului sau
debilului mintal, nulitate care nu poate fi acoperită.
Ca efect al nulităţii absolute, părţile sunt repuse în situaţia anterioară
încheierii actului, considerându‑se practic că acea căsătorie nu a existat.
Prin urmare, în mod corect s‑a dat eficienţă efectelor nulităţii şi s‑a
dispus ca apelanta să revină la numele avut anterior încheierii celei de a
doua căsătorii.
Faptul că la momentul încheierii căsătoriei nu s‑a formulat opoziţie,
că prima căsătorie a dăinuit în timp până la încetarea ei ca urmare a
morţii soţului, nu are relevanţă în privinţa soluţiei nulităţii, atât timp cât
nulitatea absolută poate fi invocată oricând, cât timp ea intervine dacă se
constată lipsa vreunei condiţii de valabilitate.
Faptul că aproximativ 5 ani de zile a fost în fiinţă o primă căsătorie nu
poate justifica menţinerea celei de a doua căsătorii. Pe de o parte, chiar
dacă şi prima căsătorie ar fi fost nulă, nulitatea nu a fost invocată de vreo
persoană până la încetarea căsătoriei prin deces. Pe de altă parte, deşi
este foarte probabil ca starea apelantei să dateze din copilărie, în condiţiile
în care medicii au constatat că, la data de 31. 07. 2008, când a avut
loc examinarea apelantei, apelanta avea discernământul abolit, fără a se
putea pronunţa în privinţa perioadei de debut a bolii, prima căsătorie,
care cuprinde perioada 15. 06. 2002 ‑ 7. 02. 2007, este anterioară datei la
care s‑a constatat lipsa discernământului, astfel că aparent este valabilă.
6. Nulitate căsătorie. Bigamie
Este nulă absolut căsătoria încheiată de persoana care în fapt
era căsătorită legal la data noii căsătorii.
Jud. Bistriţa, s. civ., sent. nr. 4227 din 10 aprilie 2012,
nepublicată


Titlu: Dreptul familiei. Practica judiciara conform noului Cod civil. Jurisprudenta C. E. D. O.
Autori: Gabriela Cristina Frentiu
Editura: Hamangiu
Pagini: 368
Data aparititei: 19 Iunie 2013
Format: Carte brosata
ISBN: 978-606-678-676-8

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.056 sec