Dreptul comercial la confluenta a doua coduri

Dreptul comercial la confluenta a doua coduri
Preț: 39,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Anul publicării: 2013
Pagini: 370
Categoria: Comercial

DESCRIERE

Volumul de fata aduna in paginile sale lucrarile prezentate in cadrul editiei 2012 a Conferintei de Drept Comercial, manifestare stiintifica anuala prin care Facultatea de Drept si Stiinte Administrative din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, prin Centrul European de Studii si Cercetari Juridice, si Facultatea de Drept a Universitatii „Babes-Bolyai” Cluj-Napoca, prin Center for Company Law and Corporate Governance, urmaresc punerea in discutie a subiectelor de actualitate in domeniul dreptului comercial, inteles ca suport juridic integrat pentru actorii si activitatile care alcatuiesc mediul de afaceri.

Volumul Dreptul comercial la confluenta a doua coduri este circumscris impactului noului Cod civil asupra a doua dintre institutiile esentiale ale dreptului comercial, societatile comerciale si contractele privind activitatea comerciala.
Date tehnice

Titlu: Dreptul comercial la confluenta a doua coduri
Pret: 39, 00 RON
ISBN: 978-606-673-099
Format: Academic
Pagini: 370


Cuvânt înainte 5
Cuprins
Cuvânt înainte... 7
Notă la ediţia 2012 a conferinţei de drept comercial... 9
SECŢIUNEA I
DREPTUL PROFESIONIŞTILOR COMERCIANŢI
SOCIETATEA SIMPLĂ: CONTRACT ŞI ENTITATE COLECTIVĂ FĂRĂ
PERSONALITATE JURIDICĂ
Gheorghe Piperea... 13
DESPRE EFECTIVITATEA REFORMEI GUVERNANŢEI CORPORATIVE A
ÎNTREPRINDERILOR PUBLICE PRIN O. U. G. NR. 109/2011 – BINE-AI VENIT,
AMĂGIRE! MAI STAI, MAI DUREAZĂ UN PIC!
Radu N. Catană... 65
EFECTELE ANULĂRII HOTĂRÂRII A. G. A. DE NUMIRE A UNOR ORGANE
ASUPRA ACTELOR ADOPTATE DE CĂTRE ACESTE ORGANE
Radu I. Motica, Lucian Bojin... 89
PROFESIONISTUL ŞI ÎNTREPRINDEREA CA SUBIECTE
ALE RAPORTULUI JURIDIC FISCAL
Radu Bufan, Alexandra Safta... 94
SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ ASUPRA TRANZIŢIEI CONTRACTULUI
DE SOCIETATE DE LA ANTIQUUM CONSORTIUM LA STATUTUL
DE PERSOANĂ JURIDICĂ
Cristinel Murzea... 106
REGIMUL EXCLUDERII ŞI RETRAGERII ASOCIAŢILOR DIN SOCIETATEA
CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ
Lucian Săuleanu... 114
NULITATEA SOCIETĂŢII SIMPLE, NULITATEA PERSOANEI JURIDICE
ÎN REGLEMENTAREA NOULUI COD CIVIL ŞI NULITATEA SOCIETĂŢILOR
REGLEMENTATE DE LEGEA NR. 31/1990.
ANALIZĂ COMPARATIVĂ
Titus Prescure... 154
IPOTECA MOBILIARĂ PURTÂND ASUPRA ACŢIUNILOR SOCIETĂŢILOR
TRANZACŢIONATE PE O PIAŢĂ REGLEMENTATĂ
Cristian Gheorghe... 171
SOCIETĂŢILE COMERCIALE PE ACŢIUNI CU ACŢIONAR UNIC: PROBLEME
PRACTICE, ÎN LUMINA NOULUI COD CIVIL
Emőd Veress... 185
6 DREPTUL COMERCIAL LA CONFLUENŢA A DOUĂ CODURI
OBSERVAŢII PRIVIND PATRIMONIUL DE AFECTAŢIUNE
ÎN DREPTUL ROMÂNESC
Alina Oprea... 195
OBLIGAŢIA DE NECONCURENŢĂ A ASOCIAŢILOR ÎN SOCIETĂŢILE
SIMPLE, ÎN LUMINA NOULUI COD CIVIL, ŞI A ASOCIAŢILOR
SOCIETĂŢILOR, ÎN REGLEMENTAREA LEGII NR. 31/1990 PRIVIND
SOCIETĂŢILE COMERCIALE
Dragoş Călin... 212
EVOLUŢII SEMNIFICATIVE ÎN DOMENIUL REGLEMENTĂRILOR PRIVIND
SOCIETĂŢILE COMERCIALE
Cristina Florescu... 233
SECŢIUNEA A II-A
DREPTUL CONTRACTELOR PROFESIONALE COMERCIALE
CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA CONTRACTELOR PRIVIND
ACTIVITATEA COMERCIALĂ
Stanciu D. Cărpenaru... 251
ASPECTE SEMNIFICATIVE ALE IMPACTULUI NOULUI COD CIVIL ASUPRA
REGIMULUI JURIDIC AL MANDATULUI DE ADMINISTRARE A SOCIETĂŢII
COMERCIALE (CU UN STUDIU DE CAZ)
Ion Turcu, Mădălina Botină... 262
REDUCEREA CUANTUMULUI PENALITĂŢILOR, ÎN LUMINA NOULUI COD
CIVIL
Smaranda Angheni... 270
MANDATUL PROFESIONAL
Gheorghe Piperea... 279
IMPREVIZIUNEA ÎN CONTRACTE
Ioan Adam, Codruţ Nicolae Savu... 315
SCRISOAREA DE GARANŢIE BANCARĂ CA INSTRUMENT
DE CREDITARE
Lucian Bercea... 327
EFECTE ALE NOULUI COD CIVIL ASUPRA OPERAŢIUNILOR
DE LEASING
Sergiu Popovici... 341
CONTRACTELE ÎN FORMĂ ELECTRONICĂ SUB AUSPICIILE NOULUI COD
CIVIL
Mihaela-Roxana Fercală... 348



Universitatea de Vest din Timişoara
Centrul European de Studii şi Cercetări Juridice
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
Center for Company Law and Corporate Governance
Coordonatori:
Prof. univ. dr. Radu BUFAN
Prof. univ. dr. Radu N. CATANĂ
Conf. univ. dr. Lucian BERCEA
DREPTUL COMERCIAL
LA CONFLUENŢA A DOUĂ CODURI
Lucrările Conferinţei de drept comercial 2012
Braşov, 29-30 iunie 2012
Universul Juridic
Bucureşti
-2013-
Editat de S. C. Universul Juridic S. R. L.
Copyright © 2013, S. C. Universul Juridic S. R. L.
Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin
S. C. Universul Juridic S. R. L.
Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al
S. C. Universul Juridic S. R. L.
NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI
COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOŢIT DE SEMNĂTURA
ŞI ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL
ULTIMEI COPERTE.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Dreptul comercial la confluenţa a două coduri / Radu Bufan,
Radu Catană, Lucian Bercea (coord.). - Bucureşti: Universul Juridic, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-606-673-099-0
I. Bercea, Lucian (coord.)
II. Bufan, Radu (coord.)
III. Catană, Radu Nicolae (coord.)
347. 7
REDACÞIE: tel./fax: 021. 314. 93. 13
tel.: 0732. 320. 666
e-mail: redactie@universuljuridic. ro
DEPARTAMENTUL tel.: 021. 314. 93. 15; 0733. 674. 222
DISTRIBUÞIE: fax: 021. 314. 93. 16
e-mail: distributie@universuljuridic. ro
Cuvânt înainte 7
CUVÂNT ÎNAINTE
Aşa cum este cunoscut, adoptarea Noilor Coduri ale României (Codul Civil, Codul de
procedură civilă, Codul penal şi Codul de procedură penală) a prilejuit vii dezbateri în mediul
academic şi în comunitatea practicienilor dreptului, în cadrul unor manifestări ştiinţifice
organizate la nivel naţional sau local şi în lucrările publicate de editurile şi revistele de
specialitate.
În anul 2011, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din
Timişoara, împreună cu Centrul European de Studii şi Cercetări Juridice Timişoara, au
organizat, în zilele de 27 şi 28 mai, la Timişoara, Conferinţa Naţională a Noilor Coduri ale
României. Lucrările prezentate la această manifestare ştiinţifică au fost publicate în volumul
Noile Coduri ale României. Studii şi Cercetări Juridice, Editura Universul Juridic, 2011.
Continuând iniţiativa, în anul 2012, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a
Universităţii de Vest din Timişoara şi Centrul European de Studii şi Cercetări Juridice
Timişoara, cărora li s-au asociat Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”
Cluj-Napoca şi Center for Company Law and Corporate Governance Cluj-Napoca, au
organizat în zilele de 29 şi 30 iunie, la Braşov, Conferinţa de Drept Comercial având ca temă
Impactul Noului Cod Civil asupra instituţiilor dreptului comercial (societăţile comerciale şi
contractele privind activitatea comercială). O parte dintre lucrările prezentate la această
manifestare ştiinţifică formează obiectul lucrării de faţă, care vede lumina tiparului cu sprijinul
Editurii Universul Juridic.
Având în vedere noul sistem de reglementare a raporturilor de drept privat (sistemul
monist), adoptat de noul Cod Civil, în lucrările prezentate s-a susţinut argumentat existenţa, în
continuare, a dreptului comercial, însă fundamentat pe noile concepte consacrate de noul Cod
Civil, conceptul de întreprindere şi cel de profesionist.
Întrucât noul Cod Civil nu defineşte conceptul de profesionist decât prin raportare la
conceptul de întreprindere, s-a arătat că, în materie fiscală, reglementarea legală nu a putut fi
modificată, aplicându-se, în continuare, vechea reglementare care are în vedere comerciantul.
Observaţii pertinente au fost prezentate în legătură cu conceptul de patrimoniu de afectaţiune,
consacrat de Codul Civil, precum şi implicaţiile sale. Reforma guvernanţei corporative a
întreprinderilor publice (O. U. G. nr. 109/2011) a făcut obiectul unei analize competente, cu
relevarea avantajelor, dar şi a limitelor sale. În privinţa societăţilor comerciale, în lucrările
prezentate au fost aduse contribuţii însemnate în legătură cu relaţia dintre noul Cod Civil şi
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Astfel, au fost formulate anumite rezerve cu
privire la suprimarea, prin Legea nr. 134/2010 privind punerea în aplicare a Codului de
procedură civilă, a particulei „comercial” din denumirea tradiţională a societăţilor comerciale.
Apoi, au fost prezentate aspecte semnificative ale impactului noului Cod Civil asupra regimului
juridic al societăţilor comerciale. Menţionăm, pentru exemplificare, contribuţiile privind
contractul de societate, ca act constitutiv al societăţii, în general, şi al societăţii comerciale, în
special; nulitatea persoanei juridice şi nulitatea societăţii comerciale; statutul asociaţilor, cu
privire specială la pierderea calităţii de asociat; administrarea societăţii şi rolul adunării
generale a asociaţilor în conducerea societăţii; garanţiile având ca obiect acţiunile care se
tranzacţionează pe pieţele reglementate etc. Referitor la regimul juridic al contractelor, în
lucrările prezentate au fost înfăţişate puncte de vedere care au subliniat atât progresele, cât şi
neajunsurile reglementării noului Cod Civil. Au fost exprimate anumite rezerve în legătură cu
abandonarea în reglementarea noului Cod Civil a denumirii tradiţionale de contracte
8 DREPTUL COMERCIAL LA CONFLUENŢA A DOUĂ CODURI
comerciale şi înlocuirea ei cu cea de contracte sau contracte civile. În condiţiile existenţei
activităţii comerciale, s-a afirmat necesitatea recunoaşterii contractelor privind activitatea
comercială ca o categorie de contracte supuse regulilor generale, dar şi unor reguli derogatorii
reglementate de Codul Civil.
În lucrările prezentate au fost formulate puncte de vedere reprezentând contribuţii
personale ale autorilor referitoare la aspecte esenţiale ale regimului juridic al contractelor, în
general, precum şi al contractelor privind activitatea comercială, în special. Menţionăm, spre
exemplificare, problema reducerii cuantumului penalităţilor în concepţia noului Cod Civil;
impreviziunea în contracte în reglementarea noului Cod Civil; mandatul profesional; scrisoarea
de garanţie bancară; contractul de leasing; contractele în formă electronică etc.
Hotărâte să persevereze în lăudabila iniţiativă, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative
a Universităţii de Vest din Timişoara şi Centrul European de Studii şi Cercetări
Juridice Timişoara, împreună cu Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”
Cluj-Napoca şi Center for Company Law and Corporate Governance Cluj-Napoca, vor
organiza în zilele de 31 mai şi 1 iunie 2013, la Cluj-Napoca, Conferinţa de Drept Comercial
2013, având ca temă Regimul juridic al societăţilor comerciale şi al procedurii insolvenţei, în
lumina Codului Civil şi a Codului de Procedură Civilă.
Interesul de care s-au bucurat cele două manifestări ştiinţifice precedente în rândul
specialiştilor şi al practicienilor dreptului, concretizat în participarea numeroasă şi fructuoasele
dezbateri, îndreptăţeşte speranţa că şi viitoarea manifestare ştiinţifică va fi o reuşită şi un nou
pas în instituirea unei adevărate tradiţii pentru ştiinţa juridică românească.
Prof. univ. dr. Stanciu D. CĂRPENARU
Cuvânt înainte 9
NOTĂ LA EDIŢIA 2012 A CONFERINŢEI
DE DREPT COMERCIAL
Conferinţa de Drept Comercial constituie o manifestare ştiinţifică prin care Facultatea de
Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, prin Centrul
European de Studii şi Cercetări Juridice, şi Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai”
Cluj-Napoca, prin Center for Company Law and Corporate Governance Cluj-Napoca,
urmăresc punerea în discuţie a subiectelor de actualitate în domeniul dreptului comercial,
înţeles ca suport juridic integrat pentru actorii şi activităţile care alcătuiesc mediul de afaceri.
Conferinţa nu este, în peisajul juridic universitar din România, un eveniment singular. Ceea
ce îl particularizează, totuşi, este conjugarea eforturilor a două şcoli de drept reprezentative pentru
lumea dreptului comercial românesc, care şi-au propus să pună în comun tradiţia uneia şi energia
celeilalte, în scopul conceperii şi susţinerii unui forum în care voci importante ale ştiinţei şi
practicii dreptului comercial să genereze dezbateri şi reacţii la schimbările continue ale dreptului
pozitiv în materie.
Prima ediţie a acestei conferinţe a avut loc în anul 2006, ocazie cu care Editura C. H.
Beck a publicat volumul Ad Honorem Stanciu D. Cărpenaru. Studii juridice alese, dedicat
profesorului Stanciu D. Cărpenaru, la împlinirea vârstei de 70 de ani, eveniment pe care, cu
modestia care îl caracterizează, profesorul Stanciu D. Cărpenaru nu îl aminteşte în cuvântul
înainte la prezentul volum.
Acest început, care risca, odată cu trecerea anilor, să rămână doar un început, a fost
urmat de Conferinţa Naţională a Noilor Coduri ale României, organizată în anul 2011, la
Timişoara, de Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din
Timişoara, împreună cu Centrul European de Studii şi Cercetări Juridice Timişoara. Succesul
conferinţei, marcat prin volumul Noile Coduri ale României. Studii şi Cercetări Juridice,
Editura Universul Juridic, 2011, a reprezentat momentul revigorării conferinţelor naţionale
dedicate dreptului comercial în contextul noilor Coduri.
Volumul de faţă adună în paginile sale lucrările prezentate în cadrul celei de-a doua ediţii
a Conferinţei de Drept Comercial, desfăşurată în anul 2012 şi circumscrisă impactului noului
Cod civil asupra a două dintre instituţiile dreptului comercial, societăţile comerciale şi
contractele privind activitatea comercială. Contribuţiile sunt publicate pe secţiuni şi valorifică
legislaţia şi doctrina anterioare datei de 31 decembrie 2012, cu excepţia cazului în care se
precizează altfel.
Organizatorii conferinţei datorează mulţumiri editorului Universul Juridic, pentru
profesionalismul cu care a sprijinit evenimentul, precum şi pentru întreg efortul pe care apariţia
acestui volum l-a presupus.
Următoarea ediţie a conferinţei, care urmează să fie organizată în perioada 31 mai - 1
iunie 2013 la Cluj-Napoca, va fi axată pe subiecte din sfera societăţilor comerciale şi a procedurii
insolvenţei, prin prisma noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă.
Conf. univ. dr. Lucian BERCEA
Decanul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative
din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara
Gheorghe Piperea 11
SECȚIUNEA I
DREPTUL PROFESIONIŞTILOR
COMERCIANŢI
Gheorghe Piperea 13
SOCIETATEA SIMPLĂ: CONTRACT ŞI ENTITATE
COLECTIVĂ FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ
Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Universitatea din Bucureşti
§1. Generalităţi relative la contractul de societate
1. Definiţia dată de art. 1881 C. civ. contractului de societate conţine elemente noi faţă
de reglementarea anterioară (Codul civil de la 1864). Astfel:
- în ceea ce priveşte părţile (asociaţii, societarii) se precizează că ei trebuie să fie doi sau
mai mulţi; societăţile unipersonale rămân a fi reglementate doar în legi speciale; societatea
comercială unipersonală de drept comun este reglementată de Legea societăţilor comerciale;
legislaţia aplicabilă operatorilor economici deţinuţi de stat sau de comunităţile locale
reglementează şi societatea comercială cu unic acţionar statul/comunitatea locală (autoritatea)
ori, după caz, cu unic acţionar o societate unde statul/comunitatea locală (autoritatea) deţine
totalitatea sau majoritatea acţiunilor; în domeniul profesiilor liberale sau reglementate sunt
normate societăţile profesionale unipersonale;
- în ceea ce priveşte scopul contractului, se precizează că acesta poate fi atât împărţirea
beneficiilor şi contribuţia la suportarea pierderilor, cât şi împărţirea foloaselor economice ce ar
putea rezulta (acest din urmă scop era, până în prezent, specific grupurilor de interese
economice, GIE);
- în ceea ce priveşte subiectivitatea entităţii colective, se precizează că societatea se
constituie cu sau fără personalitate juridică.
2. Dreptul comun. Reglementarea din Codul civil cu privire la generalităţile contractului
de societate şi la societatea simplă se aplică şi societăţilor comerciale, cu titlu de drept comun.
De altfel, soluţia rezultă şi din art. 291 din Legea societăţilor comerciale (textul se referă la
Codul comercial din 1888; în condiţiile abrogării acestuia şi prin efectul art. 1 alin. (1) şi al art.
3 C. civ., referirea la Codul comercial se consideră a fi făcută la Codul civil). Întrucât societăţile
comerciale nu sunt doar contracte între asociaţi, ci şi persoane juridice, şi reglementările
relative la persoana juridică (art. 197-224 C. civ.) li se aplică societăţilor comerciale cu titlu de
drept comun. Pe de altă parte, întrucât societăţile comerciale sunt profesionişti în sensul art. 3
C. civ., lor li se aplică direct (şi nu doar cu titlu de drept comun) şi dispoziţiile Codului civil
relative la obligaţii.
Soluţia este similară în cazul celorlalte forme de societate care beneficiază de personalitate
juridică şi sunt, în acelaşi timp, profesionişti (întrucât exploatează o întreprindere, în
sensul art. 3 C. civ.).
Fără putinţă de tăgadă, reglementarea generalităţilor contractului de societate şi a
societăţii simple se aplică şi societăţilor „civile” reglementate prin legile speciale (societăţile
profesionale, fondurile de investiţii, fondurile de pensii etc.), societăţi care sunt lipsite de
personalitate juridică, prin declaraţie expresă a legii.
Conform art. 7 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, referirile din
legile anterioare la societăţi civile fără personalitate juridică se consideră a fi făcute la
societăţile simple; referirile la societăţile civile cu personalitate juridică se consideră a fi făcute
14 DREPTUL COMERCIAL LA CONFLUENŢA A DOUĂ CODURI
la societăţile cu personalitate juridică; referirile la societăţile civile profesionale se consideră a fi
făcute la societăţile profesionale, cu sau fără personalitate juridică. Din acest punct de vedere,
se poate considera, că sub raport terminologic, s-a realizat o unificare – benefică, în principiu –
a denominărilor diferitelor forme de societăţi.
Din sistematizarea art. 1887 C. civ. cu art. 7 din Legea de punere în aplicare a Codului
civil şi cu legislaţia anterioară, inclusiv cu Legea societăţilor comerciale şi Legea registrului
comerţului, rezultă că în dreptul privat român există trei tipuri de societăţi care îşi au dreptul
comun în reglementarea relativă la contractul de societate: (i) societatea simplă; (ii) societatea
comercială; (iii) societatea cu personalitate juridică, alta decât societatea comercială.
Asocierea în participaţie este o formă specială de societate comercială fără personalitate
juridică, reglementarea acesteia neavând caracter de drept comun, deşi se regăseşte în Codul
civil. Organizaţiile cooperatiste, precum şi grupurile de interes economic (GIE) sunt variaţii de
societăţi comerciale.
La o primă analiză a art. 1887 C. civ. ar rezulta că toată reglementarea din Codul civil a
contractului de societate ar constitui dreptul comun în materie de societăţi, cu sau fără
personalitate juridică. Dar, deşi, conform art. 1881 alin. (3) C. civ., societatea se poate constitui
„cu sau fără personalitate juridică”, Codul civil reglementează doar societatea simplă şi
asocierea în participaţie, care sunt societăţi fără personalitate juridică. Art. 1888 C. civ. enumeră
ca tipuri sau forme de societate cu personalitate juridică pe cele din Legea societăţilor
comerciale. A aplica tale quale regula instituită de art. 1887 alin. (1) C. civ. ar însemna a aduce
atingere securităţii circuitului civil, întrucât ar putea apărea riscuri de confuzie. O societate
denumită, spre exemplu, „societate în nume colectiv” sau „societate pe acţiuni” determină
mecanic concluzia că am avea de-a face cu o societate comercială, şi nu cu o societate cu
personalitate juridică reglementată de Codul civil. Pentru evitarea acestei posibile confuzii,
trebuie precizat că dreptul comun în materie de societăţi nu este întreaga reglementare din
Codul civil cu privire la societate, ci reglementarea societăţii simple, la care se adaugă anumite
referiri generice la contract şi la faptul dobândirii personalităţii juridice, ca opţiune a asociaţilor.
Regimul juridic de drept comun al societăţilor trasează, deci, în linii mari: (i) definiţia şi
caracteristicile speciale ale contractului de societate; (ii) condiţiile de fond, condiţiile de formă
şi formalităţile generice de constituire; (iii) formele generale ale societăţii; (iv) regulile generice
ale funcţionării societăţii; (v) raporturile dintre asociaţi; (vi) raporturile cu terţii; (vii) încetarea
contractului, dizolvarea şi împărţirea între asociaţi a rezultatelor asocierii; (viii) societatea
simplă.
Legile speciale reglementează diferite tipuri de societate, cu sau fără personalitate
juridică, după forma, natura sau obiectul lor de activitate.
Nu se poate constitui o societate cu personalitate juridică direct în baza Codului civil. Nu
există o societate cu personalitate juridică care să nu fie societate comercială, cooperativă, GIE,
societate profesională sau agricolă. Toate aceste forme de societate sunt reglementate în legi
speciale, şi nu în Codul civil.
Aşadar, este eronat a spune că prin noua reglementare s-a consacrat personalitatea
juridică a societăţii „civile”, câtă vreme în Codul civil nu se reglementează societatea cu
personalitate juridică şi, la fel ca în vechea reglementare, se trimite – indirect – la normele
speciale relative la diferite forme de societăţi cu personalitate juridică. Faţă de Codul civil de la
1864, reglementarea din noul Codul Civil nu este net diferită decât cu privire la denumire:
societatea „civilă” este acum denumită societate „simplă”.
Gheorghe Piperea 15
3. Formele societare. Societăţile simple şi societăţile în participaţie [la care se referă art.
1888 lit. a)-b) C. civ.] sunt reglementate exclusiv în Codul civil. Numai reglementarea relativă
la societatea simplă are, totuşi, caracter de normă de drept comun, aplicabilă tuturor formelor de
societate.
Formele de societate arătate la art. 1888 lit. c)-g) C. civ. sunt specifice Legii societăţilor
comerciale. Ele, de altfel, sunt reglementate chiar cu aceste denumiri în art. 2 din Legea
societăţilor comerciale. Societăţile prevăzute la art. 1888 lit. h) sunt specifice legislaţiei
cooperatiste. Niciuna dintre aceste forme, însă, nu este reglementată în Codul civil.
Art. 1888 lit. i) C. civ. face referire la orice alt tip de societate anume reglementat de
lege. Spre exemplu, se poate considera că textul se referă la societatea europeană sau chiar şi la
GIE, care este o varietate de societate comercială. Dar textul ar putea avea în vedere şi grupul
de societăţi (care este o „societate de societăţi”), reglementat sub denumirea de „grup fiscal” în
legislaţia fiscală sau, incidental, cu referire la aspectele juridice ale controlului acţionarial sau
directorial, în legislaţia contabilă, bancară, a pieţei de capital şi a protecţiei concurenţei loiale.
4. Contractul de societate generează între societari obligaţii reciproce; contractul de
societate este un contract bi- sau multilateral (adică, în limbajul Codului civil, un contract
sinalagmatic).
Principalele obligaţii ale societarilor generate de contractul de societate sunt:
(i) obligaţia de a contribui cu un aport la constituirea fondului destinat exploatării în
comun;
(ii) obligaţia de cooperare în vederea atingerii scopului asocierii (affectio societatis);
(iii) obligaţia de a contribui la suportarea pierderilor.
Aceste obligaţii sunt situaţii-premisă ale societăţii, în lipsa cărora contractul nu ar putea
fi calificat ca atare, ci eventual ca un contract cu o altă natură, cu alte reguli şi efecte decât cele
specifice contractului de societate.
Aporturile pot consta, în principal, în bunuri sau bani. Pentru aceste aporturi, asociaţii în
societăţile simple vor primi în schimb părţi de interes (în cazul societăţilor comerciale, asociaţii
vor primi părţi de interes, părţi sociale sau acţiuni, în funcţie de forma societăţii). Asociaţii pot
contribui la fondul comun al colectivităţii şi cu prestaţii sau cunoştinţe specifice, pentru care vor
primi drepturi sociale sau părţi de industrie (nu şi părţi de interes, întrucât prestaţiile şi
cunoştinţele nu fac parte din capitalul social). Cel ce îşi asumă obligaţia unui aport la capitalul
social, are şi obligaţia vărsării (liberării, realizării) lui. În caz de neexecutare a acestei obligaţii,
drepturile aferente calităţii de asociat sunt suspendate.
Obligaţia de cooperare presupune desfăşurarea în comun a unei activităţi. Dat fiind
scopul asocierii (împărţirea beneficiilor sau folosirea unor economii ce ar putea rezulta dintr-o
activitate), înseamnă că societarii exploatează o întreprindere. Dar cooperarea nu înseamnă
exclusiv desfăşurarea directă, nemijlocită, a activităţii. Mai precis, nu toţi asociaţii exploatează
întreprinderea. Faptic, activitatea societăţii poate fi desfăşurată doar de administrator (dacă a
fost numit) sau doar de unii dintre asociaţi (dacă nu a fost desemnat un administrator). Pe de
altă parte, activitatea societăţii poate fi segmentată pe elemente componente sau pe faze ale
unor procese de fabricaţie, construcţie, servicii etc. Cooperarea înseamnă şi luarea deciziilor
colective, abţinerea de la concurenţa neloială, punerea periodică de cunoştinţe specifice la
dispoziţia colectivităţii sau efectuarea continuă a unor prestaţii etc.
Scopul de care este animat fiecare dintre asociaţi atunci când încheie contractul de
societate este acela de a participa la împărţirea beneficiilor sau de a se folosi de economia ce ar
putea rezulta. Societatea comercială se constituie pentru împărţirea profitului; beneficiul, mai
16 DREPTUL COMERCIAL LA CONFLUENŢA A DOUĂ CODURI
larg decât noţiunea de „profit”, poate fi şi utilizarea în comun a unor facilităţi. Dar fiecare
asociat îşi asumă şi riscul ca investiţia sa să se piardă şi, în plus, să suporte, alături de ceilalţi
asociaţi, cu patrimoniul personal, pierderile ce ar putea rezulta. Activitatea desfăşurată în
comun sub determinarea acestui scop este, deci, o întreprindere, pentru că presupune asumarea
unui risc.
Dacă acesta este scopul fiecărui asociat, scopul entităţii colective, în sine, este realizarea
de beneficii sau de economii. Este vorba de un scop lucrativ ce animă activitatea entităţii şi care
dă organizare acestei activităţi, ceea ce face din entitatea colectivă un profesionist.
Împărţirea beneficiilor sau a foloaselor se efectuează proporţional cu valoarea aportului
(respectiv cu valoarea celui mai mic aport în bani sau în bunuri, în cazul asociaţiilor care
contribuie nu cu bani sau bunuri, ci cu cunoştinţe specifice ori cu prestaţii). În privinţa partajării
riscurilor de pierdere, Codul civil dispune că acestea sunt suportate de asociaţi, proporţional cu
participarea la distribuţia beneficiilor. Asociaţii care au contribuţii în industrie sunt scutiţi de a
participa la pierderi, dacă aceste pierderi sunt mai mici sau egale cu valoarea contribuţiilor în
industrie (în acest caz, pentru a se vedea dacă şi aceşti asociaţi participă la suportarea
surplusului de pierdere, este necesară evaluarea cunoştinţelor specifice sau a prestaţiilor).
Aşadar, proporţia în care se suportă pierderile nu este dată de proporţia aportului; de altfel,
numai aportul în bani şi cel în bunuri fac parte din capitalul social, nu şi contribuţiile în
cunoştinţe sau prestaţiile. Pe de altă parte, prin contract se pot stabili şi alte condiţii de
participare la pierderi.
Dacă proporţia împărţirii beneficiilor sau a pierderilor este dezechilibrată în favoarea sau
în defavoarea unora dintre asociaţi, suntem în prezenţa unei clauze leonine. Este aşa atunci când
se stipulează relativ la beneficii sau la pierderi, că ele sunt cuvenite sau, după caz, suportate,
unora ori de către unii dintre asociaţi. O astfel de clauză este considerată nescrisă.
Din perspectiva împărţirii beneficiilor sau a pierderilor, contractul de societate poate fi şi
o formă de simulaţie a unui alt act juridic, el putând fi recalificat, spre exemplu, drept locaţiune,
dacă prevede o prelevare minimă obligatorie din încasările societăţii. O asociere în participaţie
sau o societate care prevede o prelevare minimă obligatorie pentru un „asociat” nu este o
societate ci, în realitate, este o locaţiune. Cu toate acestea, calificarea juridică de locaţiune poate
fi dată doar dacă asocierea nu ascunde un scop ilicit – spre exemplu, ocolirea regulilor specifice
locaţiunii – sau dacă prelevarea obligatorie nu înseamnă, de fapt, o clauză leonină prin scutirea
de participarea la pierderi.
Lipsa reciprocităţii, lipsa spiritului de affectio societatis şi lipsa aporturilor, contemporane
contractului, pot determina nulitatea contractului (dacă aceste lipsuri sunt atât de
importante încât afectează însăşi fiinţa contractului) sau nulitatea raporturilor juridice ale
asociatului culpabil cu ceilalţi şi cu entitatea colectivă. Dacă aceste lipsuri survin încheierii
contractului, sancţiunea poate fi, după caz, dizolvarea (dacă aceste lipsuri fac imposibilă
continuarea societăţii) sau excluderea asociatului culpabil.
5. Contractul de societate generează o entitate cu sau fără personalitate juridică.
Dacă societatea are personalitate juridică, aceasta este, în mod indubitabil, un
profesionist, pentru că exploatează o întreprindere.
Patrimoniul social şi răspunderea proprie sunt efecte ale personalităţii juridice.
Contractul de societate este generatorul persoanei juridice, dar aceasta nu se dobândeşte
automat, în momentul în care sunt întrunite condiţiile-premisă (patrimoniu, organizare, scop), ci
numai după obţinerea autorizării, care este simultană sau consecutivă cu înregistrarea în
registrul comerţului.


Data aparitiei: Iunie 2013

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.040 sec