Competenţa parentală. Modele de conceptualizare şi diagnoză
Preț: 40,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Simona Glăveanu
Editura: Universitara
Anul publicării: 2012
Pagini: 329
DESCRIERE
Volumul,, Competenţa parentală. Modele de conceptualizare şi diagnoză” conţine o parte teoretică în care sunt analizate teoriile ştiinţifice ce explică relaţia dintre părinţi şi copii şi o parte aplicativă ce descrie demersul de construire şi validare a unui instrument de investigare a competenţei parentale (CCP). În plus, prin corelarea rezultatelor obţinute din aplicarea CCP cu o serie de aspecte psiho-sociale (personalitate, inteligenţă emoţională, stilul de coping, particularităţi ale relaţiei conjugale, perceperea experienţei modelului educativ trăit în familie) şi socio-demografice (gen, vârstă, stare civilă, situaţie financiară, nivel de instruire, număr de copii) ale părinţilor, este realizată o evaluare generală (dar nu exhaustivă) asupra nivelului actual al populaţiei româneşti în ceea ce priveşte competenţa parentală.
Cartea pune la dispoziţia specialiştilor din domeniul consilierii familiale/şcolare metode de evaluare a relaţiilor părinţi-copii – „Chestionarul de investigare a competenţei parentale” şi „Grilele de observare şi evaluare” (din perspectiva cadrelor didactice) ale dinamicii acesteia şi ale comportamentului copilului la şcoală – instrumente în baza cărora vor putea fi identificate profile psihologice ale părinţilor, utile în activitatea de diagnoză şi de evaluare a intervenţiei.
* * *
Raportul părinţi-copii este, fără îndoială, o experienţă de vârf („peak experience”) – în nici un alt gen de relaţionare nu se întâlneşte atât de pregnant acea „entelehie” (starea de împlinire sau desăvârşire, definită de Aristotel drept esenţa sufletului), acea punere în act a potenţialelor vitale: atât copilul, cât şi părintele învaţă, se dezvoltă, cultivă dragostea, speranţa, fericirea, iertarea, vocaţia devoţiunii şi a sacrificiului.
Creşterea copiilor, denumită astăzi generic cu termenul „parenting”, este, evident, cea mai veche vocaţie umană. Succesul acesteia a fost asigurat de pulsiunea filogenetică a grijii pentru progenitură – de aceea s-a şi pretat la intuiţie, empirism şi rutină.
Astăzi, „parenting”-ul este domeniu al unor politici publice, incită la apariţia unor dezbateri, hotărâri legislative şi reuniuni ştiinţifice internaţionale. În asemenea context, o lucrare de sintetizare şi integrare a informaţiilor, concepţiilor, teoriilor şi modalităţilor de operaţionalizare este mai mult decât necesară.
Autoarea gândeşte într-un registru nou relaţia părinţi-copii şi anume în termenii „competenţei parentale”; noţiunea a fost conceptualizată de aceasta încă din 2008, după doi ani de studii şi publicată în „Cercetare psihologică modernă”, volum coordonat de M. Milcu, W. Griebel şi A. Sassu.
Conceptul de „competenţă parentală”, operaţionalizat de autoare în cartea de faţă, apare nu numai ca un „insight” în faţa empirismului, ci fundamentează o ştiinţă cu metodologie investigativă şi diagnostică, într-o viziune multifactorială, sistemică şi nomotetică.
Comparând diverse concepţii ale unui însemnat număr de autori privind stilul educativ (structurate pe axele autoritate-liberalism, dragoste-ostilitate) şi efectele acestuia în planul dezvoltării psihice a copilului, autoarea a conturat şase modele parentale – autoritar, indulgent, hiperprotector, inconsecvent, indiferent şi agresiv – ca premisă pentru relevarea modelului părintelui eficient/competent.
Este de remarcat pertinenţa şi rigoarea cu care autoarea lărgeşte cadrul de investigare a relaţiei părinţi-copii prin prezentarea şi analizarea, într-o viziune integrativă, a teoriilor referitoare la rolul familiei în formarea personalităţii, conduitei sociale şi morale şi dezvoltarea cognitivă a copilului, din perspectiva succesului sau insuccesului modelului educativ în integrarea şcolară şi socială a copilului.
Considerentele dezbătute până acum au permis autoarei să identifice complexitatea competenţei parentale şi să o reflecte prin elaborarea unui model factorial ce conţine cinci factori (cunoaşterea particularităţilor copilului, suport afectiv, disciplinare, managementul timpului şi al situaţiilor de criză) şi raportarea la trei modele explicativ-interpretative (personal, situaţional şi interacţional-integrativ).
Se cuvine a fi subliniată maniera în care autoarea a răspuns provocării lansate de situaţia din România şi anume a lipsei unor instrumente valide de evidenţiere a relaţiilor părinţi-copii – deşi la nivel internaţional există numeroase asemenea instrumente – în sensul conceperii şi validării unui chestionar de investigare a competenţei parentale (CCP).
Contribuţiile sunt cu atât mai consistente cu cât parcurgem partea a doua a cărţii în care sunt argumentate metodologic caracteristicile psihometrice ale instrumentelor concepute. Autoarea aprofundează analiza competenţei parentale sub aspectul variaţiilor ei determinate de particularităţile socio-demografice, trăsăturile de personalitate şi caracteristici psiho-sociale precum: inteligenţa emoţională, stilul de coping, ambientul conjugal şi modelul educativ trăit în familie.
Cartea de faţă este un succes, un construct de referinţă în domeniu, vizând emergenţa impactului dintre psihologie şi viaţa curentă, dinamică.
Prin modul de organizare a conţinutului, cartea reprezintă o valoare ştiinţifică şi metodologică, cu certe note de originalitate. Din perspectivă teoretică, autoarea oferă o sistematizare şi o trecere de la paradigmele reducţioniste la cele dinamice şi interacţionist-sistemice în studiul relaţiei părinţi-copii (prin conceptualizarea şi operaţionalizarea competenţei parentale în relaţia cu şcolarul mic). De asemenea, din perspectivă practică, realizează o exemplificare a unui demers de cercetare a competenţei parentale (prin construirea unui chestionar de evaluare şi a unor grile de observare şi evaluare a dinamicii acesteia şi a comportamentului copilului la şcoală, introduse în portofoliul instrumental din aria „parenting”-ului).
Reuşind o cercetare amplă asupra funcţionalităţii competenţei parentale, rezultatele remarcabile ale autoarei au fost şi sunt diseminate la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate. În acest sens amintim participarea sa la ediţia din 2011 a conferinţei „Evidence-Based Parent Education Programs and Best Practices to Promote Positive Parenting”, derulată de „European Society for Developmental Psychology”, cu workshopul „Arta de a comunica eficient cu copilul”, dar şi publicarea lucrării „Validating a Training Program for Parental Competence” în revista „Problems of Psychology in the 21st Century”, apărută în 2012 sub egida Scientia Socialis Lithuania.
Avem în această carte o abordare de avangardă, cu o gândire flexibilă, divergentă asupra conţinuturilor, formelor, mijloacelor şi dezvoltării competenţei parentale. Ca orice lucru conceput de om, şi cartea Simonei Glăveanu este expresia unui caracter; după conlucrarea de mai mulţi ani, avem satisfacţia să vedem că această „expresie” este benefică societăţii.
Prof. univ. dr. Grigore Nicola
Academia Română
Institutul de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu-Motru”
Departamentul de Psihologie
Cartea pune la dispoziţia specialiştilor din domeniul consilierii familiale/şcolare metode de evaluare a relaţiilor părinţi-copii – „Chestionarul de investigare a competenţei parentale” şi „Grilele de observare şi evaluare” (din perspectiva cadrelor didactice) ale dinamicii acesteia şi ale comportamentului copilului la şcoală – instrumente în baza cărora vor putea fi identificate profile psihologice ale părinţilor, utile în activitatea de diagnoză şi de evaluare a intervenţiei.
* * *
Raportul părinţi-copii este, fără îndoială, o experienţă de vârf („peak experience”) – în nici un alt gen de relaţionare nu se întâlneşte atât de pregnant acea „entelehie” (starea de împlinire sau desăvârşire, definită de Aristotel drept esenţa sufletului), acea punere în act a potenţialelor vitale: atât copilul, cât şi părintele învaţă, se dezvoltă, cultivă dragostea, speranţa, fericirea, iertarea, vocaţia devoţiunii şi a sacrificiului.
Creşterea copiilor, denumită astăzi generic cu termenul „parenting”, este, evident, cea mai veche vocaţie umană. Succesul acesteia a fost asigurat de pulsiunea filogenetică a grijii pentru progenitură – de aceea s-a şi pretat la intuiţie, empirism şi rutină.
Astăzi, „parenting”-ul este domeniu al unor politici publice, incită la apariţia unor dezbateri, hotărâri legislative şi reuniuni ştiinţifice internaţionale. În asemenea context, o lucrare de sintetizare şi integrare a informaţiilor, concepţiilor, teoriilor şi modalităţilor de operaţionalizare este mai mult decât necesară.
Autoarea gândeşte într-un registru nou relaţia părinţi-copii şi anume în termenii „competenţei parentale”; noţiunea a fost conceptualizată de aceasta încă din 2008, după doi ani de studii şi publicată în „Cercetare psihologică modernă”, volum coordonat de M. Milcu, W. Griebel şi A. Sassu.
Conceptul de „competenţă parentală”, operaţionalizat de autoare în cartea de faţă, apare nu numai ca un „insight” în faţa empirismului, ci fundamentează o ştiinţă cu metodologie investigativă şi diagnostică, într-o viziune multifactorială, sistemică şi nomotetică.
Comparând diverse concepţii ale unui însemnat număr de autori privind stilul educativ (structurate pe axele autoritate-liberalism, dragoste-ostilitate) şi efectele acestuia în planul dezvoltării psihice a copilului, autoarea a conturat şase modele parentale – autoritar, indulgent, hiperprotector, inconsecvent, indiferent şi agresiv – ca premisă pentru relevarea modelului părintelui eficient/competent.
Este de remarcat pertinenţa şi rigoarea cu care autoarea lărgeşte cadrul de investigare a relaţiei părinţi-copii prin prezentarea şi analizarea, într-o viziune integrativă, a teoriilor referitoare la rolul familiei în formarea personalităţii, conduitei sociale şi morale şi dezvoltarea cognitivă a copilului, din perspectiva succesului sau insuccesului modelului educativ în integrarea şcolară şi socială a copilului.
Considerentele dezbătute până acum au permis autoarei să identifice complexitatea competenţei parentale şi să o reflecte prin elaborarea unui model factorial ce conţine cinci factori (cunoaşterea particularităţilor copilului, suport afectiv, disciplinare, managementul timpului şi al situaţiilor de criză) şi raportarea la trei modele explicativ-interpretative (personal, situaţional şi interacţional-integrativ).
Se cuvine a fi subliniată maniera în care autoarea a răspuns provocării lansate de situaţia din România şi anume a lipsei unor instrumente valide de evidenţiere a relaţiilor părinţi-copii – deşi la nivel internaţional există numeroase asemenea instrumente – în sensul conceperii şi validării unui chestionar de investigare a competenţei parentale (CCP).
Contribuţiile sunt cu atât mai consistente cu cât parcurgem partea a doua a cărţii în care sunt argumentate metodologic caracteristicile psihometrice ale instrumentelor concepute. Autoarea aprofundează analiza competenţei parentale sub aspectul variaţiilor ei determinate de particularităţile socio-demografice, trăsăturile de personalitate şi caracteristici psiho-sociale precum: inteligenţa emoţională, stilul de coping, ambientul conjugal şi modelul educativ trăit în familie.
Cartea de faţă este un succes, un construct de referinţă în domeniu, vizând emergenţa impactului dintre psihologie şi viaţa curentă, dinamică.
Prin modul de organizare a conţinutului, cartea reprezintă o valoare ştiinţifică şi metodologică, cu certe note de originalitate. Din perspectivă teoretică, autoarea oferă o sistematizare şi o trecere de la paradigmele reducţioniste la cele dinamice şi interacţionist-sistemice în studiul relaţiei părinţi-copii (prin conceptualizarea şi operaţionalizarea competenţei parentale în relaţia cu şcolarul mic). De asemenea, din perspectivă practică, realizează o exemplificare a unui demers de cercetare a competenţei parentale (prin construirea unui chestionar de evaluare şi a unor grile de observare şi evaluare a dinamicii acesteia şi a comportamentului copilului la şcoală, introduse în portofoliul instrumental din aria „parenting”-ului).
Reuşind o cercetare amplă asupra funcţionalităţii competenţei parentale, rezultatele remarcabile ale autoarei au fost şi sunt diseminate la manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate. În acest sens amintim participarea sa la ediţia din 2011 a conferinţei „Evidence-Based Parent Education Programs and Best Practices to Promote Positive Parenting”, derulată de „European Society for Developmental Psychology”, cu workshopul „Arta de a comunica eficient cu copilul”, dar şi publicarea lucrării „Validating a Training Program for Parental Competence” în revista „Problems of Psychology in the 21st Century”, apărută în 2012 sub egida Scientia Socialis Lithuania.
Avem în această carte o abordare de avangardă, cu o gândire flexibilă, divergentă asupra conţinuturilor, formelor, mijloacelor şi dezvoltării competenţei parentale. Ca orice lucru conceput de om, şi cartea Simonei Glăveanu este expresia unui caracter; după conlucrarea de mai mulţi ani, avem satisfacţia să vedem că această „expresie” este benefică societăţii.
Prof. univ. dr. Grigore Nicola
Academia Română
Institutul de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu-Motru”
Departamentul de Psihologie
Accesul clienţilor
-În curând...
-Promoţii
-- 75,00 leiPRP: 120,00 lei
- 70,00 leiPRP: 97,00 lei
RECENZII