Comentariul lui Abhinavagupta la Bhagavad Gita

Abhinavagupta, marele înţelept al Shivaismului din Kashmir, a scris acest comentariu profund esoteric la Bhagavad Gita, un text esenţial al înţelepciunii vedice, pentru a facilita accesul la o sursă de cunoaştere autentică tuturor celor interesaţi de Yoga.

Abhinavagupta este unul dintre cei mai de seama gânditori ai Indiei, care a trăit se pare între 950 şi 1050 AD. Este venerat în India ca poet şi estetician, ca filozof şi mistic şi este considerat a fi cel mai de seamă maestru spiritual al Shivaismului din Kashmir.

 

A studiat filozofia şi arta sub îndrumarea a cel puţin 15 înţelepţi, maeştrii hinduşi, budişti şi jainişti, asimilând toate marile tradiţii spirituale ale timpului său. în lucrarea sa Tantraloka (VII, 205, 206) Abhinavagupta spune că discipolul unui maestru înţelept trebuie să se apropie şi de alţi înţelepţi, pentru a obţine şi cunoaşterea altor metode spirituale.

A practicat succesiv şi a contribuit la dezvoltarea fiecăreia dintre cele trei mari şcoli ale Shaivismului din Kashmir: Krama, Trika şi Kaula. Dintre toţi maeştrii alături de care a practicat yoga, cea mai mare recunoştinţă a manifestat-o faţă de Shambhunatha din Jalandhar, cel care 1-a iniţiat în secretele Kaula. A

 

bhinavagupta a fost considerat de-a lungul timpului un „mare învăţat", un „mare filozof'', un „mare estetician", un geniu dar şi un „mare sfant", „un mare yoghin realizat", un „eliberat", etc. Abhinvagupta este numele său spiritual, aşa cum spune el însuşi în Tantraloka

A fost prolific, de-a lungul vieţii sale a scris peste S0 de lucrări (dar, din nefericire, multe s-au pierdut), cea mai faimoasă dintre acestea fiind Tantraloka (Lumina Tantrei), un tratat enciclopedic asupra tuturor aspectelor filosofice şi practice ale sistemelor Trika şi Kaula. Tot el este autorul unei sinteze a acestei lucrări monumentale, pe care a intitulat-o Tantrasara (Esenţa Tantrei).

Abhinavagupta, marele maestru al Shaivismului din Kashmir, pe care îl consideră a fi o tradiţie superioară tradiţiei Samkhya şi mai ales tradiţiei Vedanta, oferă indirect o explicaţie privind motivul pentru care a scris comentariul la Bhagavad Gita, un text care, alături de Upanishade şi Brahmasutra, este fundamental în tradiţia Vedanta. 

De-a lungul lui Gitartha-samgraha, Abhinavagupta afirmă de mai multe ori că majoritatea comentariilor realizate de predecesorii lui nu au revelat înţelesul esoteric ale acestei scripturi, care descrie Realitatea Supremă şi modalităţile prin care se poate ajunge la ea.

Gitartha Samgraha foloseşte textul versiunii kashmiriene a Bhagavad Gita-ei, care diferă de textul mult mai popular al Bhagavad Gita-ei comentată de Adi Shankara. Comparativ cu aceasta din urmă, textul variantei kashmiriene are 15 versete adiţionale şi alte versete sunt diferite.

 

Comentariile lui Adi Shankara asupra Bhagavad Gita-ei pun accent pe conceptele vedice privind non-dualitatea, caracterul complet iluzoriu al lumii şi unica realitate, Brahman, Divinul, în comentariile lui Abhinavagupta se pune accentul pe faptul că nu trebuie să negăm realitatea divină a lumii manifestate, ci trebuie să acceptăm că tot ceea ce există are la bază Conştiinţa Supremă.