Codul penal si 10 legi uzuale Actualizat 5 mai 2012

Codul penal si 10 legi uzuale Actualizat 5 mai 2012
Preț: 11,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Autor:
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 296
Categoria: Penal

DESCRIERE

Data aparititei: 14 Mai 2012
Lucrarea Codul penal si 10 legi uzuale contine textul Codului penal actualizat pana la data de 5 mai 2012, insotit de deciziile Curtii Constitutionale de admitere a exceptiilor de neconstitutionalitate, de deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntate in solutionarea recursurilor in interesul legii in materie, precum si de trimiteri la legislatia conexa.

Cartea Codul penal si 10 legi uzuale mai include si 10 acte normative care reglementeaza anumite categorii de infractiuni, precum spalarea banilor, traficul de persoane, traficul si consumul ilicit de droguri, coruptia, evaziunea fiscala, criminalitatea informatica si criminalitatea organizata, terorismul si pornografia.

In plus fata de editia anterioara, editia a 16-a cuprinde ultimele modificari si completari aduse Codului penal prin Legea nr. 27/2012 in materia prescriptiei si prin Legea nr. 63/2012 privind confiscarea extinsa.

Date tehnice

Titlu: Codul penal si 10 legi uzuale
Pret: 11,00 RON
ISBN: 978-606-522-582-4
Format: Carte brosata
Pagini: 296



Cuprins general
Codul penal ________________________________________ 1
Index _________________________________________ 151
1. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea
spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri
de prevenire şi combatere a fi nanţării actelor
de terorism ____________________________________ 157
2. Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea
trafi cului de persoane _____________________________ 186
3. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie ____________________ 203
4. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea
trafi cului şi consumului ilicit de droguri _______________ 219
5. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea
evaziunii fi scale _________________________________ 245
6. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea
criminalităţii organizate (extras) _____________________ 250
7. Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru
asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei (extras). Cartea I,
Titlul III - Prevenirea şi combaterea criminalităţii
informatice _____________________________________ 258
8. Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea
terorismului _____________________________________ 268
9. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea
pornografi ei ____________________________________ 285
10. Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2002 privind interzicerea
organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist
sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor
vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii
şi omenirii ______________________________________ 289






PARTEA GENERALĂ
Titlul I. Legea penală şi limitele
ei de aplicare
Capitolul I. Dispoziţii preliminare
Art. 1. Scopul legii penale. Legea penală apără, împotriva infracţiunilor,
România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului,
persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga
ordine de drept.
Art. 2. Legalitatea incriminării. Legea prevede care fapte constituie
infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în
cazul săvârşirii acestor fapte.
Notă. A se vedea şi: √ art. 23 alin. (12) din Constituţie; √ art. 7 – „Nicio pedeapsă
fără lege” din Convenţia europeană a drepturilor omului; √ art. 49 – „Principiile
legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor” din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
Capitolul II. Limitele aplicării legii penale
Secţiunea I. Aplicarea legii penale în spaţiu
Art. 3. Teritorialitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite pe teritoriul României.
Notă. Pentru înţelesul unor termeni, a se vedea infra, art. 142 – „Teritoriul” şi
art. 143 – „Infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării” din Codul penal.
Art. 4. Personalitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau
dacă, neavând nicio cetăţenie, are domiciliul în ţară.
Notă. A se vedea şi O.U.G. nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte
săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără
cetăţenie domiciliate în România (M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001).
Art. 5. Realitatea legii penale. (1) Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei statului român sau
contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă
integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite
Art. 6-9 CP • 6
de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul ţării.
(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în
alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului
general.
Art. 6. Universalitatea legii penale. (1) Legea penală se aplică şi
altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. (1), săvârşite în afara
teritoriului ţării, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care
nu domiciliază pe teritoriul ţării, dacă:
a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a
fost săvârşită;
b) făptuitorul se afl ă în ţară.
(2) Pentru infracţiunile îndreptate împotriva intereselor statului român
sau contra unui cetăţean român, infractorul poate fi judecat şi în cazul când
s-a obţinut extrădarea lui.
(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit
legii statului în care infractorul a săvârşit infracţiunea, există vreo cauză care
împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului
penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori
este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau
a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale
privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine.
Art. 7. Legea penală şi convenţiile internaţionale. Dispoziţiile cuprinse
în art. 5 şi 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie
internaţională.
Art. 8. Imunitatea de jurisdicţie. Legea penală nu se aplică infracţiunilor
săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de
alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt
supuse jurisdicţiei penale a statului român.
Notă. 1. A se vedea şi: √ Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată
la Viena la 18 aprilie 1961, ratifi cată de România prin Decretul nr. 566/1968
(B. Of. nr. 89 din 8 iulie 1968); √ Convenţia cu privire la relaţiile consulare,
încheiată la Viena la 24 aprilie 1963, ratifi cată de România prin Decretul
nr. 481/1971 (B. Of. nr. 10 din 28 ianuarie 1972).
2. A se vedea şi art. 34 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor
maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice
exclusive ale României, republicată (M. Of. nr. 765 din 21 octombrie 2002),
potrivit căruia, sub rezerva excepţiilor prevăzute de lege, „navele militare străine
şi alte nave de stat străine folosite pentru servicii guvernamentale se bucură
de imunitate de jurisdicţie pe timpul cât se afl ă în porturi, în apele maritime
interioare şi în marea teritorială ale României”.
Art. 9. Extrădarea. Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază
de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora,
în temeiul legii.
7 • CP Art. 10-14
Notă. 1. A se vedea şi art. 19 – „Extrădarea şi expulzarea” din Constituţie.
2. A se vedea şi Titlul II – „Extrădarea” şi Titlul III – „Dispoziţii privind coopera rea
cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/
JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de
arestare şi procedurile de predare între statele membre” din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată (M. Of.
nr. 377 din 31 mai 2011).
Secţiunea II. Aplicarea legii penale în timp
Art. 10. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în timpul cât ea se afl ă în vigoare.
Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică
faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.
Art. 12. Retroactivitatea legii penale. (1) Legea penală nu se aplică
faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea
nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi
a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate
consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte,
încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
(2) Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se
aplică şi infracţiunilor care nu au fost defi nitiv judecate până la data intrării
în vigoare a legii noi.
Notă. A se vedea supra, nota de la art. 2, precum şi art. 15 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile”.
Art. 13. Aplicarea legii penale mai favorabile. (1) În cazul în care de
la săvârşirea infracţiunii până la judecarea defi nitivă a cauzei au intervenit
una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
(2) Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complementare
care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele
prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală
nouă nu se mai aplică.
Art. 14. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor defi nitive. (1) Când după rămânerea defi nitivă a hotărârii
de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii
sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară,
sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea
nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea defi nitivă a hotărârii de condamnare la
detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede
pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se
înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
CP • 8
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai
amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea
depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de
partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în
parte executarea amenzii.
(4) Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă, precum şi
măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă, nu se
mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în
conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.
(5) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse defi nitiv
aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării
în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor
alineatelor precedente.
Notă. Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 6/1990 (M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie
1990), „Toate dispoziţiile privind pedeapsa cu moartea din Codul penal, Codul
de procedură penală şi alte acte normative sunt considerate că se referă la
pedeapsa detenţiunii pe viaţă”.
Art. 15. Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor defi nitive. (1) Când după rămânerea defi nitivă a hotărârii
de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a
intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea
aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă,
ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului,
de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării
pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fi e
menţinerea, fi e reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă
sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu
micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (5) se aplică şi în cazul condamnărilor
arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii
noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime.
Notă. Cu privire la aplicarea art. 12, art. 14 şi art. 15 C. pen., a se vedea art. 458 –
„Intervenirea unei legi penale noi” din Codul de procedură penală.
Art. 16. Aplicarea legii penale temporare. Legea penală temporară
se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă
fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp.
Art. 15-16
9 • CP
Titlul II. Infracţiunea
Capitolul I. Dispoziţii generale
Art. 17. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. (1) Infracţiunea este
fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de
legea penală.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Art. 18. Pericolul social al faptei. Faptă care prezintă pericol social
în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce
atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia
este necesară aplicarea unei pedepse.
Art. 181. Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin
atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul
ei concret, fi ind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracţiuni.
(2)[1] La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama
de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările
în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi
putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este
cunoscut.
(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau
instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ
prevăzute la art. 91.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XXXV/2006 (M. Of. nr. 368 din 30
mai 2007), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul
în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea sancţiunilor cu caracter
administrativ faptelor concurente în cazul când sunt incidente dispoziţiile art. 181
din Codul penal şi a stabilit că:
„În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care,
în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social
al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ,
conform dispoziţiilor art. 91 din Codul penal”.
Art. 19. Vinovăţia. (1) Vinovăţie există când fapta care prezintă pericol
social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.
1. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:
[1] Alin. (2) şi (3) ale art. 181 sunt reproduse astfel cum au fost modifi cate prin art. XX
pct. 1 din Legea nr. 202/2010.
CP • 10
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea
acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii lui.
2. Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
(2) Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie
infracţiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
(3) Fapta constând într-o inacţiune constituie infracţiune fi e că este
săvârşită cu intenţie, fi e din culpă, afară de cazul când legea sancţionează
numai săvârşirea ei cu intenţie.
Art. 191.[1] Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice. (1)
Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor
publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului
privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului
de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a
fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală.
(2) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea
penală a persoanei fi zice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea
aceleiaşi infracţiuni.
Notă. A se vedea şi Titlul IV – „Proceduri speciale”, Capitolul I1 – „Procedura
privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice” (art. 4791-47915) din
Partea specială a Codului de procedură penală.
Capitolul II. Tentativa
Art. 20. Conţinutul tentativei. (1) Tentativa constă în punerea în
executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă
întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost
posibilă datorită insufi cienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori
datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare,
obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se afl ă.
(3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a
infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.
Art. 21. Pedepsirea tentativei. (1) Tentativa se pedepseşte numai
când legea prevede expres aceasta.
(2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea
minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea
consumată, fără ca minimul să fi e mai mic decât minimul general al
[1] Art. 191 a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 278/2006.
Art. 191-21
11 • CP
pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe
viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
(3)[1] În cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu amendă
cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute
de lege pentru infracţiunea consumată, reduse la jumătate. La această
pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare.
Art. 22. Desistarea şi împiedicarea rezultatului. (1) Este apărat
de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de
descoperirea faptei producerea rezultatului.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării
producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa
pentru acea infracţiune.
Capitolul III. Participaţia
Art. 23. Participanţii. Participanţi sunt persoanele care contribuie
la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori,
instigatori sau complici.
Art. 24. Autorul. Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit
fapta prevăzută de legea penală.
Art. 25. Instigatorul. Instigator este persoana care, cu intenţie,
determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea
penală.
Art. 26. Complicele. Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte
sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în
timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că
va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu
este îndeplinită.
Art. 27. Pedeapsa în caz de participaţie. Instigatorul şi complicele la
o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se
ţine seama de contribuţia fi ecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de
dispoziţiile art. 72.
Art. 28. Circumstanţele personale şi reale. (1) Circumstanţele
privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi.
(2) Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor,
numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Art. 29. Instigarea neurmată de executare. (1) Actele de instigare
neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate
de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii
[1] Alin. (3) al art. 21 a fost introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 278/2006.
Art. 22-29
CP • 12
rezultatului, se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al
pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. În cazul
când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică
pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
(2) Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de
2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în
momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.
Art. 30. Împiedicarea săvârşirii faptei. Participantul nu se pedepseşte
dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică
consumarea acesteia. Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării
constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică
pedeapsa pentru această faptă.
Art. 31. Participaţia improprie. (1) Determinarea, înlesnirea sau
ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă
persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu
pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care
comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru acea infracţiune.
(3) Dispoziţiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.
Capitolul IV. Pluralitatea de infracţiuni
Art. 32. Formele pluralităţii. Pluralitatea de infracţiuni constituie, după
caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.
Art. 33. Concursul de infracţiuni. Concurs de infracţiuni există:
a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi
persoană, înainte de a fi condamnată defi nitiv pentru vreuna dintre ele.
Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru
săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte
elementele mai multor infracţiuni.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. II/2005 (M. Of. nr. 867 din 27
septembrie 2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis
recursul în interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din Codul penal
referitoare la concursul de infracţiuni, a stabilit că:
„Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă
sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profi tând de imposibilitatea
ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. (1) din Codul penal şi alin. (2) lit. b1) din acelaşi
Art. 30-33
13 • CP
articol (dacă victima locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul), cât şi
infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din Codul penal, în concurs ideal”.
Art. 34. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
săvârşite de persoana fi zică[1]. (1) În caz de concurs de infracţiuni, se
stabileşte pedeapsa pentru fi ecare infracţiune în parte, iar dintre acestea
se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai
multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii
pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa
cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când
acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5
ani;
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare,
care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu
este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel
maxim;
d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă,
se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul
sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe
pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de
la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).
(2) Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi
totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. X/2005 (M. Of. nr. 123 din 9 februarie
2006), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în
interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul
penal, a stabilit că:
„1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse
ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai
cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au
fost graţiate parţial.
2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai
pedeapsa rezultantă”.
Art. 35. Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în
caz de concurs de infracţiuni. (1) Dacă pentru una dintre infracţiunile
concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică
alături de pedeapsa închisorii.
(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură
diferită, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se
aplică alături de pedeapsa închisorii.
[1] Denumirea marginală a art. 34 este reprodusă astfel cum a fost modifi cată prin
art. I pct. 3 din Legea nr. 278/2006.
Art. 34-35
CP • 14
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi
natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
(4)[1] Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar
cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.
(5)[2] Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi
cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura
de siguranţă cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de siguranţă de
aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se
cumulează.
Art. 36. Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
săvârşite de persoana fi zică[3]. (1) Dacă infractorul condamnat defi nitiv
este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile
art. 34 şi 35.
(2) Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o
hotărâre de condamnare a rămas defi nitivă, se constată că cel condamnat
suferise şi o altă condamnare defi nitivă pentru o infracţiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată
prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata
pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
(4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de
infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii
pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. LXX (70)/2007 (M. Of. nr. 539 din 17
iulie 2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul
în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la posibilitatea contopirii de către instanţele
de control judiciar a pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul
judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care infractorul a
fost condamnat defi nitiv, în cazul în care contopirea nu a fost efectuată mai întâi
de către instanţa de fond, şi a stabilit că:
„Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea
pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse
aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare defi nitivă, în
cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă”.
Art. 37. Recidiva în cazul persoanei fi zice[4]. (1) Există recidivă pentru
persoana fi zică în următoarele cazuri[5]:
[1] Alin. (4) al art. 35 este reprodus astfel cum a fost modifi cat prin art. I pct. 4 din
Legea nr. 278/2006.
[2] Alin. (5) al art. 35 este reprodus astfel cum a fost modifi cat prin art. IV din O.U.G.
nr. 60/2006.
[3] Denumirea marginală a art. 36 este reprodusă astfel cum a fost modifi cată prin
art. I pct. 6 din Legea nr. 278/2006.
[4] Denumirea marginală a art. 37 este reprodusă astfel cum a fost modifi cată prin
art. I pct. 7 din Legea nr. 278/2006.
[5] Partea introductivă a alin. (1) al art. 37 este reprodusă astfel cum a fost modifi cată
prin art. I pct. 8 din Legea nr. 278/2006.
Art. 36-37
15 • CP
a) când după rămânerea defi nitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou
o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul
executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de
lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6
luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea
termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel
condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an;
c) când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare
până la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului
de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea
pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru
care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
(2) Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute
în alin. (1) este detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în alin. (1)
lit. a) şi b) şi alin. (2), se poate ţine seama şi de hotărârea de condamnare
pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română,
dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XVIII/2007 (M. Of. nr. 542 din 17
iulie 2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul
în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b), în
concurs cu cele ale art. 37 lit. a) din Codul penal, atunci când prima condamnare
a fost avută în vedere ca prim termen al recidivei postexecutorii în cauza care
atrage aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, şi a stabilit că:
„În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către o persoană condamnată defi nitiv
la mai multe pedepse, dintre care unele au fost executate, iar pentru altele
durata pedepsei nu s-a împlinit, trebuie să se reţină că acea infracţiune a fost
săvârşită atât în condiţiile stării de recidivă postcondamnatorie, cât şi în cele
ale stării de recidivă postexecutorie, ceea ce atrage aplicarea concomitentă a
dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi b) din Codul penal”.
Art. 38. Condamnările care nu atrag starea de recidivă. (1) La
stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare
privitoare la:
a) infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii;
a1) infracţiunile săvârşite din culpă;
b) infracţiunile amnistiate;
c) faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală.
(2) De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a
intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de
reabilitare.
Art. 38
CP • 16
Art. 39. Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fi zică[1]. (1) În
cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru
infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea
anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut
în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani.
(2) Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea
se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată
pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
(3) În cazul săvârşirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa
anterioară se înţelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa
aplicată pentru evadare.
(4) În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. b), se poate
aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este
neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10
ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din
maximul special.
(5) În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c) se aplică în mod corespunzător
dispoziţiile din alineatele precedente.
(6) Dacă după rămânerea defi nitivă a hotărârii de condamnare şi mai
înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată,
se descoperă că cel condamnat se afl ă în stare de recidivă, instanţa
aplică dispoziţiile din alin. (1) în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a) şi
dispoziţiile din alin. (4) în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b).
(7) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care
condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită
cu pedeapsa închisorii.
Art. 40. Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă. (1)
Când după condamnarea defi nitivă cel condamnat săvârşeşte din nou o
infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării
acesteia sau în stare de evadare, şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute
de lege pentru starea de recidivă, pedeapsa se aplică potrivit regulilor
pentru concursul de infracţiuni.
(2)[2] În cazul persoanei juridice, dacă nu sunt întrunite condiţiile
prevăzute în art. 402 alin. (1) lit. a), pedeapsa se aplică potrivit regulilor
pentru concursul de infracţiuni.
Art. 401.[3] Pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni săvârşite
de persoana juridică. (1) În caz de concurs de infracţiuni săvârşite de
persoana juridică, se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fi ecare infracţiune
în parte şi se aplică amenda cea mai mare, care poate fi sporită până la
maximul special prevăzut în art. 711 alin. (2) sau (3), iar dacă acest maxim
[1] Denumirea marginală a art. 39 este reprodusă

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.020 sec