Codul muncii. Legea dialogului social si 7 legi uzuale actualizat 4 februarie 2013

Codul muncii. Legea dialogului social si 7 legi uzuale actualizat 4 februarie 2013
Preț: 12,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Autor:
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 240
Categoria: Muncii

DESCRIERE

Data aparitiei: 8 Februarie 2013


Editia de fata cuprinde textul la zi al Codului muncii, republicat, cu modificarile aduse prin Legea privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, varianta finala, promulgata, precum si cateva legi uzuale, cea mai importanta fiind Legea nr. 62/2011 a dialogului social, actualizata, cu modificarile aduse prin aceeasi lege pentru degrevarea instantelor judecatoresti, in vigoare de la 15 februarie 2013.

Am inclus in aceasta editie si ultimele 2 recursuri in interesul legii privitoare la momentul de la care incepe sa curga termenul pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, precum si la instanta competenta teritorial in solutionarea conflictelor de munca in cazul actiunilor promovate in numele membrilor de sindicat.

De asemenea, contine modelul-cadru privind contractul individual de munca, precum si H.G. nr. 1260/2011 privind sectoarele de activitate.



III • CP
Cuprins general
Codul muncii _______________________________________ 1
Index ________________________________________ 91
Legea nr. 62/2011 a dialogului social ___________________ 97
Index _______________________________________ 165
1. Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general
de informare şi consultare a angajaţilor _ ______________ 167
2. Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor
în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor
părţi ale acestora _________________________________ 172
3. Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în
cadrul prestării de servicii transnaţionale_______________ 176
4. Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă_____ 179
5. Ordonanţa de urgenţă nr. 96/2003 privind protecţia
maternităţii la locurile de muncă______________________ 202
6. Ordinul nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului-cadru
al contractului individual de muncă_ __________________ 212
7. H.G. nr. 1260/2011 privind sectoarele de activitate
stabilite conform Legii nr. 62/2011____________________ 218
CP • IV
Denumirile marginale ale articolelor din Codul muncii şi Legea
dialogului social, astfel cum le veţi regăsi în prezenta lucrare,
nu fac parte din textul oficial. Ele au fost introduse de redacţie,
pentru a se facilita căutarea în coduri.
Notă asupra ediţiei
1. Ediţia de faţă cuprinde textul la zi al Codului muncii, inclusiv cu recentele
modificări aduse prin Legea privind unele măsuri pentru degrevarea
instanţelor judecătoreşti, varianta finală, promulgată, astfel cum a fost
preluată de pe site-ul Camerei Deputaţilor (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/
upl_pck.proiect?cam=2&idp=12944), accesat la data de 1 februarie 2013.
2. Pentru a fi mai uşor de urmărit, textele din Cod, modificate sau abrogate
prin Legea privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti
sunt evidenţiate printr-o linie verticală, la margine
de rând. De asemenea,
pentru ca cititorii să poată vedea în ce constau efectiv modificările
aduse, versiunea textelor din Cod anterioară este redată în note de subsol,
cu caractere italice.
Exemplu:
Art. 269. [Instanţa competentă] (1)[1] Judecarea conflictelor de muncă
este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.
[1] Alin. (1) al art. 269 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea privind unele
măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, varianta finală, promulgată, astfel
cum a fost preluată de pe site-ul Camerei Deputaţilor (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/
upl_pck.proiect?cam=2&idp=12944), accesat la data de 1 februarie 2013. Până la data
trimiterii acestei ediţii în tipar, această lege nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Anterior
acestei modificări, până la 15 februarie 2013, alin. (1) al art. 269 avea următorul
cuprins: „(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite
conform Codului de procedură civilă”.
1 • C. muncii
Codul muncii
– Legea nr. 53/2003 –
republicată[*] în
M. Of. nr. 345 din 18 mai 2011
cu modificările şi completările aduse prin:
 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă (M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012), în vigoare de la 15 februarie
2013, conform art. 82 raportat la art. 81 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin
O.U.G. nr. 4/2013 (M. Of. nr. 68 din 31 ianuarie 2013);
 Legea nr. 147/2012 pentru modificarea art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
– Codul muncii (M. Of. nr. 509 din 24 iulie 2012);
 Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind
Codul penal (M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012).
[*] Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 225 din 31 martie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii a fost publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, şi a mai fost modificată şi completată prin:
– Legea nr. 480/2003 pentru modificarea lit. e) a art. 50 din Legea nr. 53/2003 – Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 814 din 18 noiembrie 2003;
– Legea nr. 541/2003 pentru modificarea unor dispoziţii ale Legii nr. 53/2003 – Codul
muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 19 decembrie 2003;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea
Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 371/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005;
– Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările ulterioare;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 788 din 18 septembrie 2006, aprobată cu completări prin Legea nr. 94/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007;
– Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 –
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 25 iulie 2007;
– Legea nr. 202/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 134 din Legea nr. 53/2003 –
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 28 octombrie
2008;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2008 pentru modificarea Legii
nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765
din 13 noiembrie 2008, aprobată prin Legea nr. 167/2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 321 din 14 mai 2009;
– Legea nr. 331/2009 privind modificarea lit. e) a alin. (1) al art. 276 din Legea
nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779
din 13 noiembrie 2009;
– Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii şi asigurărilor sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010.
C. muncii • 2
Tabla de materii
Art.
Titlul I. Dispoziţii generale ____________________________________ 1-9
Capitolul I. Domeniul de aplicare_________________________________ 1-2
Capitolul II. Principii fundamentale_ ______________________________ 3-9
Titlul II. Contractul individual de muncă _ ____________________ 10-110
Capitolul I. Încheierea contractului individual de muncă_____________ 10-36
Capitolul II. Executarea contractului individual
de muncă_________________________________________________ 37-40
Capitolul III. Modificarea contractului individual de muncă___________ 41-48
Capitolul IV. Suspendarea contractului individual de muncă_________ 49-54
Capitolul V. Încetarea contractului individual de muncă_ ____________ 55-79
Secţiunea 1. Încetarea de drept a contractului individual
de muncă _______________________________________________ 56-57
Secţiunea a 2-a. Concedierea _______________________________ 58-60
Secţiunea a 3-a. Concedierea pentru motive care ţin de persoana
salariatului ______________________________________________ 61-64
Secţiunea a 4-a. Concedierea pentru motive care nu ţin de
persoana salariatului _ _____________________________________ 65-67
Secţiunea a 5-a. Concedierea colectivă. Informarea, consultarea
salariaţilor şi procedura concedierilor colective__________________ 68-74
Secţiunea a 6-a. Dreptul la preaviz____________________________ 75-77
Secţiunea a 7-a. Controlul şi sancţionarea concedierilor nelegale____ 78-80
Secţiunea a 8-a. Demisia_____________________________________ 81
Capitolul VI. Contractul individual de muncă pe durată
determinată_______________________________________________ 82-87
Capitolul VII. Munca prin agent de muncă temporară______________ 88-102
Capitolul VIII. Contractul individual de muncă cu timp parţial_______ 103-107
Capitolul IX. Munca la domiciliu_____________________________ 108-110
Titlul III. Timpul de muncă şi timpul de odihnă _______________ 111-158
Capitolul I. Timpul de muncă________________________________ 111-132
Secţiunea 1. Durata timpului de muncă_ _____________________ 111-119
Secţiunea a 2-a. Munca suplimentară_______________________ 120-124
Secţiunea a 3-a. Munca de noapte__________________________ 125-128
Secţiunea a 4-a. Norma de muncă__________________________ 129-132
Capitolul II. Repausuri periodice_____________________________ 133-143
Secţiunea 1. Pauza de masă şi repausul zilnic_________________ 134-136
Secţiunea a 2-a. Repausul săptămânal_ _____________________ 137-138
Secţiunea a 3-a. Sărbătorile legale__________________________ 139-143
Capitolul III. Concediile____________________________________ 144-158
Secţiunea 1. Concediul de odihnă anual şi alte concedii
ale salariaţilor__________________________________________ 144-153
Secţiunea a 2-a. Concediile pentru formare profesională_________ 154-158
Titlul IV. Salarizarea _____________________________________ 159-173
Capitolul I. Dispoziţii generale_______________________________ 159-163
3 • C. muncii
Capitolul II. Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată____ 164-165
Capitolul III. Plata salariului_________________________________ 166-171
Capitolul IV. Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale_ ____ 172
Capitolul V. Protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului
întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acesteia___________ 173-174
Titlul V. Sănătatea şi securitatea în muncă __________________ 175-191
Capitolul I. Reguli generale_________________________________ 175-182
Capitolul II. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă_________ 183-185
Capitolul III. Protecţia salariaţilor prin servicii medicale___________ 186-191
Titlul VI. Formarea profesională ___________________________ 192-210
Capitolul I. Dispoziţii generale_______________________________ 192-200
Capitolul II. Contracte speciale de formare profesională
organizată de angajator__________________________________ 201-207
Capitolul III. Contractul de ucenicie la locul de muncă_ ___________ 208-210
Titlul VII. Dialogul social _ ________________________________ 211-228
Capitolul I. Dispoziţii generale_______________________________ 211-213
Capitolul II. Sindicatele_ ___________________________________ 214-220
Capitolul III. Reprezentanţii salariaţilor_ _______________________ 221-226
Capitolul IV. Patronatul____________________________________ 227-228
Titlul VIII. Contractele colective de muncă __________________ 229-230
Titlul IX. Conflictele de muncă _ ___________________________ 231-236
Capitolul I. Dispoziţii generale_______________________________ 231-232
Capitolul II. Greva________________________________________ 233-236
Titlul X. Inspecţia Muncii _________________________________ 237-240
Titlul XI. Răspunderea juridică _ ___________________________ 241-265
Capitolul I. Regulamentul intern_ ____________________________ 241-246
Capitolul II. Răspunderea disciplinară_________________________ 247-252
Capitolul III. Răspunderea patrimonială_ ______________________ 253-259
Capitolul IV. Răspunderea contravenţională_______________________ 260
Capitolul V. Răspunderea penală____________________________ 261-265
Titlul XII. Jurisdicţia muncii _______________________________ 266-275
Capitolul I. Dispoziţii generale_______________________________ 266-268
Capitolul II. Competenţa materială şi teritorială_____________________ 269
Capitolul III. Reguli speciale de procedură_ ____________________ 270-275
Titlul XIII. Dispoziţii tranzitorii şi finale ______________________ 276-281
Index____________________________________________________ p. 91



5 • C. muncii
Titlul I. Dispoziţii generale
Capitolul I. Domeniul de aplicare
Art. 1. [Obiectul reglementării] (1) Prezentul cod reglementează domeniul
raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării
reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia
muncii.
(2) Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin
legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice
derogatorii.
Notă: A se vedea şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of.
nr. 440 din 24 iunie 2002); Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea
profesiei de consilier juridic (M. Of. nr. 867 din 5 decembrie 2003); Legea
nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei (M. Of. nr. 172 din
28 februarie 2005); Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici
(republicată în M. Of. nr. 365 din 29 mai 2007).
Art. 2. [Subiectele reglementării] Dispoziţiile cuprinse în prezentul
cod se aplică:
a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care
prestează muncă în România;
b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care
prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un
angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui
teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;
c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă,
care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;
d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu
contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie
la locul de muncă;
f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;
g) organizaţiilor sindicale şi patronale.
Note: 1. A se vedea, cu referire la lit. c) şi d) ale art. 2, şi dispoziţiile O.U.G.
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată (M. Of. nr. 421 din
5 iunie 2008), cu modificările ulterioare, precum şi art. 16 alin. (3) din Constituţie.
2. A se vedea, cu referire la lit. b) a art. 2 şi dispoziţiile Legii nr. 156/2000 privind
protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate (republicată
în M. Of.
nr. 291 din 5 mai 2009).
Art. 3-5 C. muncii • 6
Capitolul II. Principii fundamentale
Art. 3. [Libertatea muncii] (1) Libertatea muncii este garantată prin
Constituţie. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă şi a profesiei,
meseriei sau activităţii pe care urmează să o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească
într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor
alin. (1)-(3) este nul de drept.
Notă: A se vedea în acest sens şi art. 41 alin. (1) din Constituţia României,
Declaraţia universală a drepturilor omului – art. 23 pct. 1 şi Pactul internaţional
cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale – art. 6 pct. 1.
Art. 4. [Interzicerea muncii forţate] (1) Munca forţată este interzisă.
(2) Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus
unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat
consimţământul în mod liber.
(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de
autorităţile publice:
a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;
b) pentru îndeplinirea obligaţiilor civice stabilite prin lege;
c) în baza unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, rămasă definitivă,
în condiţiile legii;
d) în caz de forţă majoră, respectiv în caz de război, catastrofe sau pericol
de catastrofe precum: incendii, inundaţii, cutremure, epidemii sau epizootii
violente, invazii de animale sau insecte şi, în general, în toate circumstanţele
care pun în pericol viaţa sau condiţiile normale de existenţă ale ansamblului
populaţiei ori ale unei părţi a acesteia.
Notă: 1. A se vedea şi art. 42 din Constituţia României.
2. Serviciul militar obligatoriu a fost suspendat, începând cu 1 ianuarie 2007, prin
intrarea în vigoare a Legii nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a
serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat
(M. Of. nr. 1155 din 20 decembrie 2005).
3. Cu privire la alin. (3), a se vedea şi dispoziţiile H.G. nr. 1204/2007 privind
asigurarea forţei de muncă necesare pe timpul stării de asediu, la mobilizare şi
pe timpul stării de război (M. Of. nr. 699 din 17 octombrie 2007).
Art. 5. [Principiul nediscriminării] (1) În cadrul relaţiilor de muncă
funcţionează
principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată
pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă
naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială,
handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate
sindicală, este interzisă.
7 • C. muncii Art. 6
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere,
deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre
criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea,
restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor
prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod
aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc
efectele unei discriminări directe.
Notă: A se vedea şi:
- dispoziţiile referitoare la egalitatea în activitatea economică şi în materie de
angajare şi profesie cuprinse în art. 5-9 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea
şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată (M. Of. nr. 99 din
8 februarie 2007). Potrivit art. 3 lit. a) O.G. nr. 137/2000: „Dispoziţiile prezentei
ordonanţe se aplică tuturor persoanelor
fizice sau juridice, publice sau private,
precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte: (…) a) condiţiile de
încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare, selectare şi promovare,
accesul
la toate formele şi nivelurile de orientare, formare şi perfecţionare profesională;”
- art. 41 alin. (4) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
- Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (republicată
în M. Of. nr. 150 din 1 martie 2007).
Art. 6. [Protecţia salariaţilor] (1) Orice salariat care prestează o muncă
beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie
socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea
demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare.
(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute
dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal,
precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.
(3) Pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare
bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele şi condiţiile
de remunerare.
Note: 1. A se vedea şi dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 pentru
protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi
libera circulaţie a acestor date, care prevăd o excepţie a aplicării interzicerii
prelucrării anumitor date cu caracter personal în anumite situaţii din domeniul
dreptului muncii.
2. A se vedea infra şi art. 58-80 C. muncii, care reglementează concedierea.
3. A se vedea dispoziţiile art. 7-14 (Capitolul II. Egalitatea de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi în domeniul muncii) din Legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată în M. Of. nr. 150 din 1
martie 2007, Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului
din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al
egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi
de muncă (reformă) (JO L 204 din 26 iulie 2006), precum şi art. 141 din Tratatul
Consiliului Comunităţilor Europene (CEE) care consacră principiul plăţii egale
pentru muncă egală (Jurnal Oficial C 321 E din 29 decembrie 2006, p. 110).
Art. 7-9 C. muncii • 8
Art. 7. [Libertatea de asociere] Salariaţii şi angajatorii se pot asocia
liber pentru apărarea drepturilor şi promovarea intereselor lor profesionale,
economice şi sociale.
Notă: A se vedea în acest sens:
- Legea nr. 62/2011 a dialogului social (republicată în M. Of. nr. 625 din 31
august 2012);
- Convenţia OIM nr. 87/1948 privind libertatea sindicală şi protecţia dreptului
sindical; Convenţia OIM nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor de drept de
organizare şi negociere colectivă; Carta socială europeană revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996: art. 5 – Dreptul sindical şi art. 6 – Dreptul la negociere
colectivă.
Art. 8. [Principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe] (1) Relaţiile
de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe.
(2) Pentru buna desfăşurare a relaţiilor de muncă, participanţii la raporturile
de muncă se vor informa şi se vor consulta reciproc, în condiţiile legii
şi ale contractelor colective de muncă.
Art. 9. [Libertatea muncii în străinătate] Cetăţenii români sunt liberi să
se încadreze în muncă în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi
în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului internaţional al muncii
şi a tratatelor bilaterale la care România este parte.
Notă: A se vedea şi:
- Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate (M. Of. nr. 682 din 29 iulie 2005);
- Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996:
art. 18 – Dreptul la exercitarea unei activităţi lucrative pe teritoriul
celorlalte părţi;
art. 19 – Dreptul lucrătorilor migranţi şi al familiilor
lor la protecţie şi asistenţă.
9 • C. muncii
Titlul II. Contractul individual
de muncă
Capitolul I. Încheierea contractului
individual de muncă
Art. 10. [Definiţie] Contractul individual de muncă este contractul în
temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze
munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică,
în schimbul unei remuneraţii denumite salariu.
Art. 11. [Clauze interzise] Clauzele contractului individual de muncă
nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin
acte normative ori prin contracte colective de muncă.
Art. 12. [Durata contractului] (1) Contractul individual de muncă se
încheie pe durată nedeterminată.
(2) Prin excepţie, contractul individual de muncă se poate încheia şi pe
durată determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 13. [Capacitatea juridică a salariatului] (1) Persoana fizică dobândeşte
capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani.
(2) Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de
salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor
legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile
şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea
şi pregătirea profesională.
(3) Încadrarea în muncă a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzisă.
(4) Încadrarea în muncă a persoanelor puse sub interdicţie judecătorească
este interzisă.
(5) Încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau
periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri
de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Art. 14. [Capacitatea juridică a angajatorului] (1) În sensul prezentului
cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit
legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual
de muncă.
(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în
calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.
(3) Persoana fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte
individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii
capacităţii depline de exerciţiu.
Art. 15-17 C. muncii • 10
Art. 15. [Interzicerea muncii ilicite sau imorale] Este interzisă, sub
sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă
în scopul prestării unei munci sau a unei activităţi ilicite ori imorale.
Art. 16. [Forma scrisă a contractului] (1) Contractul individual de
muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba
română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă
scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea
valabilă a contractului.
(2) Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează
în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite
inspectoratului teritorial de muncă.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze
salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.
(4) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie
vechime în muncă.
Art. 17. [Informarea cu privire la clauzele esenţiale din contract]
(1) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă,
angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării
ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează
să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării
sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul
semnării contractului individual de muncă sau a actului adiţional, după caz.
(3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va
fi informată
cu privire la cel puţin următoarele elemente:
a) identitatea părţilor;
b) locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca
salariatul să muncească în diverse locuri;
c) sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din
România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea
atribuţiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile
la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmează să îşi producă efectele;
h) în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui
contract de muncă temporară, durata acestora;
i) durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
j) condiţiile de acordare a preavizului de către părţile contractante şi
durata acestuia;
k) salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale,
precum şi periodicitatea plăţii salariului la care salariatul are dreptul;
11 • C. muncii Art. 18
l) durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână;
m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile
de muncă ale salariatului;
n) durata perioadei de probă.
(4) Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se
regăsească şi în conţinutul contractului individual de muncă.
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în
timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui
act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data
apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare
este prevăzută în mod expres de lege.
(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual
de
muncă, oricare dintre părţi poate fi asistată de terţi, conform propriei opţiuni,
cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Cu privire la informaţiile furnizate salariatului, prealabil încheierii
contractului individual de muncă, între părţi poate interveni un contract de
confidenţialitate.
Note: 1. A se vedea şi Directiva 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 referitoare
la obligaţia angajatorului de a informa salariaţii cu privire la condiţiile aplicabile
contractului sau relaţiei de muncă (Jurnal Oficial L 288 din 18 octombrie 1991,
p. 32-35).
2. A se vedea şi dispoziţiile Legii nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general
de informare şi consultare a angajaţilor (M. Of. nr. 1006 din 18 decembrie
2006),
precum şi H.G. nr. 187/2007 privind procedurile de informare, consultare şi alte
modalităţi de implicare a angajaţilor în activitatea societăţii europene (M. Of.
nr. 161 din 7 martie 2007) şi H.G. nr. 188/2007 privind procedurile de informare,
consultare şi alte modalităţi de implicare a angajaţilor în activitatea societăţii
cooperative europene.
3. A se vedea şi Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 64/2003 pentru
aprobarea modelului-cadru al contractului individual de muncă, modificat prin
Ordinul nr. 1616/2011 (M. Of. nr. 415 din 14 iunie 2011).
Art. 18. [Informarea în cazul salariatului care îşi va desfăşura munca
în străinătate] (1) În cazul în care persoana selectată în vederea angajării
ori salariatul, după caz, urmează să îşi desfăşoare activitatea în străinătate,
angajatorul are obligaţia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare,
informaţiile prevăzute la art. 17 alin. (3), precum şi informaţii referitoare la:
a) durata perioadei de muncă ce urmează să fie prestată în străinătate;
b) moneda în care vor fi plătite drepturile salariale, precum şi modalităţile
de plată;
c) prestaţiile în bani şi/sau în natură aferente desfăşurării activităţii în
străinătate;
d) condiţiile de climă;
e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;
f) obiceiurile locului a căror nerespectare i-ar pune în pericol viaţa,
libertatea sau siguranţa personală;
Art. 19-21 C. muncii • 12
g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c) trebuie să se regăsească
şi în conţinutul contractului individual de muncă.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se completează prin legi speciale care reglementează
condiţiile specifice de muncă în străinătate.
Notă: A se vedea Legea nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care
lucrează în străinătate, republicată (M. Of. nr. 291 din 5 mai 2009), precum şi
Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 156/2000, aprobate
prin H.G. nr. 384/2001, cu modificările
şi completările
ulterioare.
Art. 19. [Sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei de informare] În situaţia
în care angajatorul nu îşi execută obligaţia de informare prevăzută
la art. 17
şi 18, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, are
dreptul să sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei
obligaţii, instanţa judecătorească competentă şi să solicite despăgubiri
corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării
de către angajator a obligaţiei de informare.
Art. 20. [Clauzele specifice] (1) În afara clauzelor esenţiale prevăzute
la art. 17, între părţi pot fi negociate şi cuprinse în contractul individual de
muncă şi alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fără ca enumerarea să fie limitativă:
a) clauza cu privire la formarea profesională;
b) clauza de neconcurenţă;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidenţialitate.
Art. 21. [Clauza de neconcurenţă] (1) La încheierea contractului individual
de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia
şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie
obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu
sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la
angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă
lunare pe
care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.
(2) Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul
contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile
ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul indemnizaţiei
de neconcurenţă lunare, perioada pentru care îşi produce efectele
clauza de neconcurenţă, terţii în favoarea cărora se interzice prestarea
activităţii,
precum şi aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiţie
cu angajatorul.
(3) Indemnizaţia de neconcurenţă lunară datorată salariatului nu este de
natură salarială, se negociază şi este de cel puţin 50% din media veniturilor
salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării
contractului individual de muncă sau, în cazul în care durata contractului
13 • C. muncii
individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale
lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizaţia de neconcurenţă reprezintă o cheltuială efectuată de
angajator, este deductibilă la calculul profitului impozabil şi se impozitează
la persoana fizică beneficiară, potrivit legii.
Art. 22. [Perioada în care clauza de neconcurenţă îşi produce efectele]
(1) Clauza de neconcurenţă îşi poate produce efectele pentru o perioadă
de maximum 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea
contractului individual de muncă s-a produs de drept, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) şi i), ori a intervenit din iniţiativa
angajatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.
Art. 23. [Limitări ale clauzei de neconcurenţă] (1) Clauza de neconcurenţă
nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării
profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă
instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.
Art. 24. [Consecinţele nerespectării clauzei de neconcurenţă] În
cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă salariatul
poate
fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese
corespunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.
Notă: A se vedea şi dispoziţiile art. 62 din Legea concurenţei nr. 21/1996 (republicată
în M. Of. nr. 742 din 16 august 2005).
Art. 25. [Clauza de mobilitate] (1) Prin clauza de mobilitate părţile în
contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului
muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează
într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii
suplimentare în bani sau în natură.
(2) Cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani sau modalităţile prestaţiilor
suplimentare în natură sunt specificate în contractul individual
de muncă.
Art. 26. [Clauza de confidenţialitate] (1) Prin clauza de confidenţialitate
părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă
şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care
au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în
regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele
individuale de muncă.
(2) Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părţi atrage
obligarea celui în culpă la plata de daune-interese.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. LXXVIII (78)/2007 (M. Of. nr. 553 din
22 iulie 2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor
Art. 22-26
Art. 27-28 C. muncii • 14
art. 6 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de
consilier
juridic, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispoziţiile
art. 60 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 şi 117
din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, privind
admisibilitatea acordării consilierilor juridici, cu statut de funcţionari publici, a
prestaţiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de
confidenţialitate şi a statuat că:
„Dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006,
raportate la dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (2) din Statutul profesiei de consilier
juridic, art. 31 (fost art. 29) şi art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot
negocia de consilierii juridici cu statut de funcţionari publici prestaţiile
suplimentare
în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, în
condiţiile prevăzute de art. 25 şi 26 din Codul muncii. Această categorie poate
beneficia de sporuri salariale în condiţiile stabilite prin acte normative de salarizare
a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei
publice în care îşi desfăşoară activitatea”.
Art. 27. [Obligativitatea certificatului medical la angajare. Interzicerea
testelor de graviditate] (1) O persoană poate fi angajată în muncă
numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză
este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului
individual de muncă.
(3) Competenţa şi procedura de eliberare a certificatului medical, precum
şi sancţiunile aplicabile angajatorului în cazul angajării sau schimbării
locului ori felului muncii fără certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(4) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisă.
(5) La angajarea în domeniile sănătate, alimentaţie publică, educaţie şi
în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita şi teste medicale
specifice.
Note: 1. A se vedea şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (republicată în M. Of. nr. 150 din 1
martie 2007), care, împreună cu dispoziţiile art. 27 alin. (5) C. muncii, transpun
prevederile cuprinse în art. 9 pct. 2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a
Muncii (OIM) nr. 183/2000 asupra protecţiei
maternităţii, revizuită, ratificată de
România prin Legea nr. 452/2002 (M. Of. nr. 535 din 23 iulie 20 02).
2. A se vedea şi art. 9 alin. (4) din O.U.G. nr. 10/2004 privind statutul personalului
vamal (M. Of. nr. 256 din 23 martie 2004), art. 70 din O.G. nr. 29/1997 privind
Codul aerian (republicată în M. Of. nr. 45 din 26 ianuarie 2001), art. 20 alin. (1)
lit. d) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune (M. Of.
nr. 407 din 10 mai 2006).
Art. 28. [Obligativitatea certificatului medical în situaţii speciale]
Certificatul medical este obligatoriu şi în următoarele situaţii:
a) la reînceperea activităţii după o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru
locurile de muncă având expunere la factori nocivi profesionali, şi de un an,
în celelalte situaţii;
15 • C. muncii Art. 29-30
b) în cazul detaşării sau trecerii în alt loc de muncă ori în altă activitate,
dacă se schimbă condiţiile de muncă;
c) la începerea misiunii, în cazul salariaţilor încadraţi cu contract de
muncă temporară;
d) în cazul ucenicilor, practicanţilor, elevilor şi studenţilor, în situaţia
în care urmează să fie instruiţi pe meserii şi profesii, precum şi în situaţia
schimbării meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, în cazul celor care lucrează în condiţii de expunere la factori
nocivi profesionali, potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
f) periodic, în cazul celor care desfăşoară activităţi cu risc de transmitere
a unor boli şi care lucrează în sectorul alimentar, zootehnic, la instalaţiile
de aprovizionare cu apă potabilă, în colectivităţi de copii, în unităţi sanitare,
potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii;
g) periodic, în cazul celor care lucrează în unităţi fără factori de risc, prin
examene medicale diferenţiate în funcţie de vârstă, sex şi stare de sănătate,
potrivit reglementărilor din contractele colective de muncă.
Art. 29. [Verificarea aptitudinilor profesionale şi personale la angajare]
(1) Contractul individual de muncă se încheie după verificarea
prealabilă
a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea.
(2) Modalităţile în care urmează să se realizeze verificarea prevăzută la
alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil, în statutul de
personal – profesional sau disciplinar – şi în regulamentul intern, în măsura
în care legea nu dispune altfel.
(3) Informaţiile cerute, sub orice formă, de către angajator persoanei
care solicită angajarea cu ocazia verificării prealabile a aptitudinilor nu pot
avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul
respectiv, precum şi aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informaţii în legătură cu persoana care solicită
angajarea de la foştii săi angajatori, dar numai cu privire la activităţile
îndeplinite şi la durata angajării şi numai cu încunoştinţarea prealabilă a
celui în cauză.
Notă: A se vedea Convenţia OIM nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul
ocupării forţei de muncă şi exercitării profesiei, ratificată de România prin
Decretul nr. 284/1973 (B. Of. nr. 81 din 6 iunie 1973), art. 1-5.
Art. 30. [Angajarea la instituţii şi autorităţi publice şi la alte unităţi
bugetare] (1) Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi
la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz.
(2) Posturile vacante existente în statul de funcţii vor fi scoase la concurs,
în raport cu necesităţile fiecărei unităţi prevăzute la alin. (1).
(3) În cazul în care la concursul organizat în vederea ocupării unui post
vacant nu s-au prezentat mai mulţi candidaţi, încadrarea în muncă se face
prin examen.



Titlu: Codul muncii. Legea dialogului social si 7 legi uzuale
Subtitlu: actualizat 4 februarie 2013
Editia: a 22-a
Autori: ***
Editura: Hamangiu
Pagini: 240
Data aparititei: 8 Februarie 2013
Format: Carte brosata
ISBN: 978-606-522-928-0

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.016 sec