Astăzi...

Ceva despre „Astăzi...”

 

De o viaţă citesc cărţi care... m-au crescut şi m-au bucurat.

De zece ani editez şi scriu cărţi prin care îmi doresc să contribui la creşterea şi la bucuria celor care le citesc. În fiecare carte citită, scrisă sau editată mi-am lăsat părţi din suflet şi mi-am (re)găsit alte părţi de suflet

,, Astăzi...,, este pentru mine o carte specială; îmi este cea mai dragă şi o simt foarte aproape de mine. Este specială pentru că mi-am dorit ca ea să existe pentru bucuria mea. bucuria unui joc pe care să-l joc cu alţi oameni. Un joc în care mi-am dorit să te prinzi şi tu, să-l jucăm împreună...

Da, m-am trezit într-o dimineaţă de aprilie cu ideea ei în minte şi în suflet. Am luat-o ca pe un joc, ca pe o idee hazlie de copil năstruşnic.,, Ce-ar fi, într-o zi, să chem o mulţime de oameni în jurul meu şi să ne povestim un pic din viaţă? Aşa... simplu şi pur, să ne deschidem mintea şi inima, să le punem în palmă sub formă de cuvinte, să le privim? Să ne bucurăm împreună de frumuseţea, strălucirea, bogăţia, diversitatea şi unicitatea minţilor şi sufletelor noastre? Cum ar fi?,, Îmi imaginam cum ar fi şi simţeam Bucurie, bucurie, atâta bucurie încât nu ştiam ce să fac cu ea. Aşa că am vrut să-mi împart bucuria acestui joc imaginar cu oricine o vrea să vină spre el.

Am scris la repezeală anunţul despre acest joc, care putea să ia formă unei cărţi în care fiecare îşi scrie propria filă de jurnal, în una şi aceeaşi zi: 30 aprilie. Am postat pe pagina mea (de facebook), am trimis şi mesaje cu invitaţia unor oameni pe care-i cunosc personal, i-am rugat să dea invitaţia mai departe dacă vor... şi jocul a prins contur.

... peste o sută de oameni, trăirile, gândurile acţiunile lor de-a lungul unei zile oarecare. despre asta este cartea,, Astăzi...,,. Am scris-o împreună.

,, Astăzi...,, este un joc pe care l-am inventat pentru că am vrut să fim mai aproape. Eu mai aproape de mine. Tu mai aproape de Tine. Eu mai aproape de Tine. Tu mai aproape de Mine.

Mai aproape de noi înşine. Mai aproape de celălalt. Mai aproape de vieţile noastre.

Mă bucur şi îţi mulţumesc că ai acceptat să ne jucăm împreună acest joc:,, Astăzi...,,

Dacă ţi-a plăcut poţi continua jocul asta în fiecare zi...

Şi îi poţi invita şi pe alţii să se joace sau măcar să privească.

Să scrie, să citească ori să povestească ceva despre ei... ceva despre noi...

... Ceva despre Astăzi...

Clara Toma,

editor, iniţiator şi coordonator proiect,, Astăzi...,,

 

Dimineata afară era înnorat. După ce mi-am hrănit pisicuța, am mâncat micul dejun - lapte cu cereale. Mi-am terminat tema la matematică iar apoi am citit din,, Cuore, inimă de copil,,. M-am jucat FIFA 2015 iar apoi am cusut la traistuța pentru ora de abilități practice. M-am plimbat împreună cu mami spre școală.

Totul a decurs normal. Prima ora-limba germană apoi a urmat cursul de baza (matematică) iar eu, ca de obicei, termin primul calculele iar rezultatul e mereu corect.

Astăzi a fost aniversarea școlii și am mâncat tort.

Mereu aștept cu nerăbdare ora de sport deoarece e favorita mea, iar pentru ca norii s-au imprastiat a iesit soarele si am jucat otbal in curtea scolii. Din pacate astazi am jucat mai prost decat de obicei, n-am dat niciun gl si am primit putine pase de la colegi. Nu mi-a placut cum am jucat astazi.

De la scoala am mers in parc la terenurile de tenis, am fost la antrenament. Dupa aceea m-am intors acasa. A venit buni sa stea cu mine cat mami a fost plecata. Dup ace am mancat, ea a spalat vasele, a udat florile si s-a jucat cu mine sah chinezesc. Dupa aceea am facut dus si m-am culcat.

30-IV-2015

Alex Toma

10 ani si 10 luni

Astazi…30 aprilie

 

La naiba, nu ştiu de ce mi-au dat lacrimile. Ce parte din mine resimte atâta emoţie în faţă angajamentului de a scrie astăzi încât se manifestă prin lacrimi? Cu ce e diferit scrisul de azi faţă de scrisul din atâtea mii şi mii de zile în care am umplut sute de agende şi mega-biţi de memorie virtuală cu stropi din mine? Cu ce diferă scrisul de azi faţă de tot ce am scris şi am răspândit către ceilalţi de-a lungul anilor prin scrisori, e-mailuri, notiţe, articole, recenzii, cărţi?

Poate o să reuşesc să-mi răspund…

Se pare că în sfârşit mi-am însuşit dreptul la intimitate; se pare că sunt conştientă de puterea de a mi-l exercită atunci când doresc, în limitele pe care le doresc. Se pare că nu mai confund sinceritatea, autenticitatea şi transparenţă cu expunerea nudităţii interioare în orice colţ de conversaţie; se pare că o foaie albă de hârtie aşezată în faţă mea nu mai e doar un potenţial spaţiu al exhibării. Cum mă simt cu asta? am un nod în gât, respir cu efort, am senzaţie de gol în stomac şi lacrimi în ochi. Mă simt că în faţă unei pierderi. Ce am pierdut de fapt câştigând capacitatea de a-mi recunoaşte şi proteja lumea interioară de priviri din afară? Ce am câştigat de fapt pierzându-mi compulsia,, curajoasă,, a confesiunii în piaţă publică?

Poate o să reuşesc să-mi răspund…

…până la urmă, intimitatea este acel spaţiu pe care-l pot împărţi cu mine însămi şi/sau cu altcineva deopotrivă într-o încăpere cu uşile bine închise şi cu obloanele trase, în vârf de munte ori în mijlocul mulţimii ; intimitatea este un spaţiu auto-protejat prin însăşi trăirea ei.

ce aleg să nu exprim în cuvinte rânduite nu ai cum să citeşti printre rânduri…

iar ce alegi să nu afli nu vei află indiferent în ce limba aş scrie ori aş vorbi.

 

… dacă aş alege totuşi să arăt către ceilalţi, oare cum aş putea face că ei să vadă prin fereastra (în)cadrată a cuvântului (oricât de deschisă ar fi ea) Lumea ASTA infinită pe o care simt conținându-mă şi pe care simt că o conţin astăzi după ce m-am trezit din visul în care fiinţa pe care o iubesc mi-a prins palmele între palmele sale şi prin căldură acestui gest simplu mi s-au coagulat alchimic toate lumile, toate timpurile, toate gândurile, toate trăirile, toate iluziile, toate realităţile, toate personajele în care ajunsesem să mă dispersez!?!

 

A-mi ţine ferestrele cu sau fără perdele, grădina cu sau fără gard, jurnalul deschis pe masă sau încuiat în sertar este doar o alegere ca oricare altă… cu o multitudine de premise şi de consecinţe.

 

Astăzi… aleg să vorbesc cu mine atât de în şoaptă încât s-ar putea ca tu, neauzindu-mă, să îţi doreşti să te asculţi pe Tine.

 

Astăzi... îmi simt inima aproape de inima ta.

Şi mi-e bine aşa.

 

Clara T

 

 

Nu cred în motivație. Ea ne ajută să începem lucruri, dar ceea ce ne ajută să ajungem departe sunt obiceiurile. Așa că, mai mult de jumătate din ceea ce fac pe parcursul fiecărei zile (și, automat, a vieții mele) o reprezintă... obiceiurile.

Timpul este singura resursă distribuită în mod democratic pe această planetă. Singurul fel prin care observ trecerea lui este faptul că îmi văd copiii crescând, descoperind lumea și împărtășindu-mi lucrurile noi pe care le află sau abilitățile pe care le dobândesc cu viteza luminii.

Viața este o sumă de zile.

Ziua, o sumă de experiențe.

Experiențele, o sumă de emoții.

Emoțiile, o sumă de reacții care oglindesc atitudinea noastră față de ceea ce considerăm a fi realitate.

Iar reacțiile sunt efectul gândirii noastre.

Schimbându-ne gândirea, ne schimbăm viața.

 

Andrei Rosu