Anularea actelor administrative ale CNVM. Practica judiciara

Anularea actelor administrative ale CNVM. Practica judiciara
Preț: 30,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 312
Categoria: Carti Diverse

DESCRIERE

Bun cunoscator al pietei de capital din Romania, dl. Constantin Patraulea – fost sef al compartimentului juridic al Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare – prezinta cititorilor prima culegere de practica judiciara din Romania in materia valorilor mobiliare, punand la dispozitia celor interesati o selectie interesanta de hotarari judecatoresti, prelucrate atat din perspectiva fostului redactor al deciziilor, atestatelor si avizelor ori regulamentelor CNVM, cat si din perspectiva avocatului pledant din prezent.

Lucrarea reflecta atat exigentele CNVM in exercitarea atributiilor sale, cat si anumite deficiente, uneori constante, ce se inregistreaza in activitatea persoanelor fizice si juridice aflate sub supravegherea Comisiei. In acelasi timp, reflecta modul in care CNVM respecta ea insasi legea in cadrul exercitarii atributiilor sale de supraveghere si control al pietei de capital, reprezentand o modalitate concreta de observare a calitatii actelor normative sau individuale ale acestei institutii.
Capitolul I. Societăţi de servicii
de investiţii financiare
1. Societate de servicii de investiţii financiare. Încălcarea
obligaţiei de a păstra informaţiile şi datele referitoare
la serviciile prestate şi tranzacţiile efectuate. Sancţionarea
contravenţională a Preşedintelui – director general al societăţii.
Legalitate
Legea nr. 297/2004, art. 23 alin. (4)
Societatea de servicii de investiţii financiare are obligaţia legală
de a păstra pe o perioadă de 5 ani toate documentele si datele
referitoare la serviciile de investiţii financiare prestate şi tranzacţiile
efectuate.
Arhivarea eronată a documentelor de către o societate specializată
nu exonerează de răspundere conducătorul societăţii
care trebuia şi putea să preîntâmpine încălcarea obligaţiei stabilite
prin lege în sarcina SSIF.
I.C.C.J, Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
decizia nr. 54 din 10 ianuarie 2008, în Legalis
Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2006, reclamantul P. a solicitat,
în contradictoriu cu pârâta CNVM, anularea ordonanţei CNVM
nr. 408 din 22 mai 2006, prin care a fost sancţionat, cât şi a deciziei
CNVM nr. 1384 din 15 iunie 2006 prin care au fost menţinute efectele
ordonanţei şi obligarea pârâtei la daune morale în valoare de
20.000 RON reprezentând prejudiciul de imagine cauzat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că sancţiunea aplicată
este nelegală întrucât a fost sancţionat pentru că ar fi refuzat remiterea
documentelor existenţe la dosarul unui fost client al societăţii,
încălcându-se astfel prevederile art. 76 raportat la art. 97 alin. (1) din
Regulamentul CNVM nr. 15/2003.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1059 din 18 aprilie 2007, a respins
acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, sancţionarea
reclamantului de către CNVM a fost determinată de încălcarea
dispoziţiilor art. 40 din Regulamentul CNVM nr. 3/1998, modificat
prin Regulamentul CNVM nr. 1/2001, Regulamentul CNVM nr. 2/2001,
Anularea actelor 2 administrative ale CNVM
art. 83 alin. (1) din Regulamentul nr. 3/2002, art. 74, art. 95 alin. (1)
din Regulamentul CNVM nr. 12/2004, art. 76, art. 97 alin. (1) din
Regulamentul CNVM nr. 15/2005, dispoziţii prevăzute expres şi de
art. 23 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.
S-a mai reţinut că sancţionarea s-a dispus şi în conformitate cu
dispoziţiile cuprinse în Titlul 10 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa
de capital, respectiv ale art. 272 lit. a) coroborate cu art. 273 alin. (1)
lit. b) care stabilesc că nerespectarea acestor prevederi legale ca şi a
reglementărilor emise de CNVM în aplicarea acestora, constituie
contravenţie şi se sancţionează cu avertisment sau cu amendă.
În ceea ce priveşte dozarea sancţiunii, instanţa a reţinut că CNVM
a dispus aplicarea amenzii cu respectarea dispoziţiilor art. 275 din Legea
nr. 297/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P. criticând-
o ca nelegală şi netemeinică întrucât prima instanţa a interpretat
eronat probele administrate şi dispoziţiile legale în materie. Astfel
precizează în motivele de recurs că deşi a făcut dovada că SSIF B SA
nu a săvârşit nicio nelegalitate, respectiv nicio contravenţie prevăzută
de Regulamentele CNVM, a fost sancţionat pe nedrept, instanţa de
judecată neţinând seama nici de circumstanţele personale şi reale în
care fapta a fost săvârşită.
Recursul este nefondat şi a fost respins. Examinând actele dosarului
şi cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Conform ordonanţei CNVM nr. 408/2006 recurentul în calitate de
Preşedinte – Director general al S.S.I.F B SA, a fost sancţionat cu
amendă pentru nerespectarea Regulamentelor CNVM. Din probele
administrate rezultă că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea
dispoziţiilor legale, respectiv Legea nr. 297/2004 cât şi Regulamentul
CNVM nr. 15/2005.
Sancţiunea a fost aplicată pentru nerespectarea normelor legale,
respectiv pentru obligaţia prevăzută pentru societate de a păstra pe o
perioadă de 5 ani toate documentele, înregistrări referitoare la servicii
de investiţii financiare prestate şi tranzacţii efectuate. Cu nicio probă
recurentul nu a putut convinge instanţa de judecată că ar fi respectat
normele legale în vigoare, argumentele sale de ordin personal, nefiind
concludente pentru speţa de faţă. De asemenea, nici susţinerea referitoare
la arhivarea eronată a documentelor de către o societate specializată,
nu pot conduce instanţa la concluzia exonerării recurentului
de vina care-i aparţine de fapt şi de drept.
Prin urmare din totalitatea probelor admise şi administrate, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că sentinţa atacată era legală şi
temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., a respins
recursul declarat de P.P., ca nefondat.
I. Societăţi de servicii de investiţii financiare 3
2. Societate de servicii de investiţii financiare. Sancţionarea
contravenţională a persoanei fizice, director adjunct
şi reprezentant al compartimentului de control intern pentru
nerespectarea regulilor prudenţiale şi de conduită. Legalitate
Legea nr. 297/2004, art. 24
Regulamentul CNVM nr. 32/2006, art. 69, 78, 79,
81, 89, 84, 112 lit. c) şi k), 122, 125, 234, 153, 163, 212
Regulamentul CNVM nr. 11/2005, art. 14 alin. (1)
Folosirea banilor clienţilor creditori în vederea acoperirii debitelor
clienţilor debitori şi păstrarea în casierie a disponibilităţilor
clienţilor fără a le plasa la o instituţie de credit relevă gravitatea
faptelor şi periculozitatea făptuitorului.
Caracterul continuat al faptelor constatate, prin persistenţa pe
un interval îndelungat de timp relevă lipsa diligenţei în ceea ce
priveşte exercitarea corespunzătoare a obligaţiilor ce decurg din
calitatea de conducător al SSIF.
C.A. Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
sentinţa nr. 1377 din 17 martie 2010, nepublicată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei
instanţe, reclamantul D.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta
CNVM, anularea ordonanţei nr. 41 din 26 ianuarie 2009 a pârâtei,
precum şi anularea măsurilor dispuse prin aceasta, respectiv amendarea
reclamantului cu suma de 5.000 lei şi interdicţia de a desfăşura
activităţi pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani. A solicitat, de asemenea
şi acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că, la data de 26 ianuarie
2009, pârâta a emis actul administrativ indicat în petit prin care s-a
dispus amendarea subsemnatului cu suma de 5.000 lei şi interdicţia
de a desfăşura activităţi pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani.
Actul administrativ este neîntemeiat în măsura în care, încălcările
regulamentelor CNVM reţinute nu sunt de esenţă şi nu prezintă o
asemenea gravitate încât să impună aplicarea interdicţiei de a activa 3
ani pe piaţa de capital.
În acest sens arată că la dosarul unui client nu s-a găsit cererea de
deschidere de cont, chestiune necontestată de reclamant, fără a se reţine
situaţia că nici acel client şi nici un alt client al societăţii nu a depus
împotriva sa, începând de la înfiinţarea nicio plângere sau
sesizare la adresa sa.
De asemenea, la pct. 15, în care se reţine că au fost situaţii în care
soldul contului 419 – clienţi creditori, a fost debitor – fără a contesta
chestiunea în sine, reclamantul arată că societatea acestuia depune de
Anularea actelor 4 administrative ale CNVM
4 ani raportări lunare (balanţa lunară) la CNVM în care situaţia reclamată
de Comisie este lunar pusă sub observaţia acesteia, fără ca până
în acest moment să atragă vreo minimă sancţiune împotriva societăţii.
La pct. 4 se reţine că nu a fost identificat un registru al tranzacţiilor
personale, sau la pct. 17 că societatea a utilizat cu preponderenţă
casieria pentru operaţiunile clienţilor, abateri minore de la regulamentele
CNVM, care se pot reţine în cadrul oricăror controale la orice
SSIF din România.
Toate aceste încălcări sunt minore, nu atrag, luate în parte, nicio
sancţiune importantă, astfel că reţinerea în tot a acestor încălcări
având consecinţă interdicţia de a desfăşura activităţi pe piaţa de
capital pe o perioadă de 3 ani este mult prea gravă faţă de pericolul
concret la adresa relaţiilor reglementate de Legea pieţei de capital.
Aplicarea unei asemenea măsuri de suspendare a activităţii pe Piaţa
de capital pe o perioadă de 3 ani, faţă de toate aceste activităţi şi faţă
de situaţia că până în prezent, deşi activează de 3 ani în Piaţa de capital,
îi creează deosebite probleme sub aspect profesional, semnificând
în fapt o restrângere a dreptului la muncă, constituţional, reglementat
de Legea supremă a României.
Pârâta CNVM a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea
cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând că, actul administrativ
a cărui anulare se solicită, conţine descrierea faptelor
constatate de către CNVM, precum şi motivele de fapt şi de drept pe
care se întemeiază şi a fost emis de către CNVM ca urmare a unei activităţi
de analiză şi investigare a faptelor constatate, în conformitate
cu prerogativele acestei autorităţi, confirmate prin Statutul său, adoptat
prin O.U.G. nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare
şi prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.
Mai arată că ordonanţa nr. 41 din 26 ianuarie 2009 întruneşte
toate condiţiile pentru încheierea valabilă (ad validitatem), iar măsurile
dispuse de CNVM prin acest act administrativ au fost adoptate
în temeiul prevederilor art. 2, art 7 alin. (1), alin. (4), alin (10) şi art. 9
alin. (2) din Statutul CNVM adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată
prin Legea nr. 514/2002, modificată şi completată prin Legea
nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările
ulterioare.
CNVM este în drept să stabilească temeiul de fapt care justifică
adoptarea măsurilor dispuse, în condiţiile în care, potrivit art. 7 alin. (7),
teza 1 din Statutul CNVM, „CNVM este singura autoritate în măsură
să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi
analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale prevăzute la
alin. (1) şi (2)”, iar potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G nr. 25/2002, actul
individual prin care CNVM poate adopta măsuri de sancţionare
I. Societăţi de servicii de investiţii financiare 5
este ordonanţa, care trebuie să cuprindă atât temeiurile de fapt – cazul
bine justificat, cât şi temeiurile de drept. În esenţă, a arătat că actul
contestat este legal emis, sancţiunea aplicată fiind proporţională cu
scopul urmărit.
În consecinţă, în raport de motivele invocate şi de probele administrate,
a solicitat respingerea cererii de anulare a ordonanţei CNVM
nr. 41 din 26 ianuarie 2009, ca neîntemeiată.
În drept, a invocat dispoziţiile O.U.G nr. 25/2002 privind aprobarea
Statutului CNVM, aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2002,
dispoziţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi dispoziţiile
legale incidente astfel cum au fost evocate în cuprinsul întâmpinării.
Examinând în continuare actele şi lucrările cauzei, Curtea apreciază
cererea formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanţa nr. 41 din 26 ianuarie 2009 pârâta CNVM a sancţionat
reclamantul în calitatea sa de director general adjunct şi reprezentant
al compartimentului de control intern al SSIF OV SA cu
amendă în valoare de 5.000 lei şi interdicţia de a mai desfăşura activităţi
pe piaţa de capital pe o perioadă de 3 ani pentru încălcarea
Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital şi a reglementărilor adoptate
în aplicarea acesteia.
Abaterile constatate în cadrul activităţii SSIF O.V. SA au fost următoarele:
- Încălcarea dispoziţiilor art. 69 din Regulamentul CNVM
nr. 32/2006 – la data de 6 octombrie 2006, doamna C.M. a demisionat
din funcţia de reprezentant al Compartimentului de control intern.
Doamna N.F., autorizată prin decizia CNVM, celălalt reprezentant al
Compartimentului de control intern al societăţii, avea la momentul
controlului contractul de muncă suspendat din data de 15 iulie 2008.
S-a constatat astfel că societatea nu a notificat CNVM suspendarea
contractului de muncă al doamnei N.F. şi nici preluarea atribuţiilor
celui de-al doilea reprezentant al Compartimentului de control intern de
către alt angajat al societăţii, iar societatea nu avea autorizat un al
doilea reprezentant al societăţii.
- Avizarea raportului de activitate pentru anul 2007 şi planul de
investigaţii şi control pentru anul 2008 de către reprezentanţii Compartimentului
de control intern al SSIF O.V. SA nu era datată, neputând
fi verificată respectarea încadrării în termenul de 31 ianuarie prevăzut
de art. 79 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- Registrul de investigaţii este completat deficitar şi nu au fost
înscrise deciziile luate de persoanele abilitate să ia măsuri de soluţionare,
astfel cum prevede art. 78 alin. (1) din Regulamentul CNVM
nr. 32/2006.
Anularea actelor 6 administrative ale CNVM
- Doamna N.F. avea printre atribuţii evaluarea şi administrarea riscurilor,
iar după suspendarea contractului său de muncă, societatea nu a
desemnat o persoană care să preia aceste responsabilităţi, încălcând
prevederile art. 81 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- SSIF O.V. SA nu deţinea un registru care să conţină evidenţa
tranzacţiilor personale şi a eventualelor autorizaţii sau interdicţii
referitoare la aceste tranzacţii şi a încălcat prevederile ar. 89 alin. (2)
lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- Au fost verificate un set de documente standard folosite în relaţia
cu clienţii, reţinându-se următoarele aspecte:
1. Documentul de prezentare nu conţinea: adresa autorităţii competente
care a emis autorizaţia de funcţionare, conform prevederilor
art. 110 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006, descrierea sumară
a măsurilor luate pentru protejarea activelor clienţilor, conform
art. 110 alin. (2) lit. g) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
2. Contractul de servicii de investiţii financiare nu conţinea următoarele
elemente: limba în care clientul poate comunica cu societatea,
conform art. 112 alin. (1) lit. g) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
consimţământul expres al clientului privind mandatul acordat SSIF de a
solicita şi obţine extrasele de cont aferente tranzacţiilor executate,
conform art. 112 alin. (1) lit. i) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006;
regimul dobânzii aferente sumelor depuse de clienţi în conturile curente,
aşa cum prevede art. 112 alin. (1) lit. j) din Regulamentul CNVM
nr. 32/2006.
- Din analiza dosarelor verificate prin sondaj şi ridicate în copie
s-a constatat că SSIF O.V. SA nu a întocmit câte un formular de ordin
pentru fiecare ordin în parte; în cuprinsul unui formular de ordin au
fost înscrise mai multe ordine date de către client care vizau acţiuni
distincte şi uneori chiar de sensuri contrare, cu nerespectarea art. 84
alin. (2) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi art. 121 din
Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- SSIF O.V. SA nu a putut face dovada întocmirii şi transmiterii,
în termen, către client a confirmării executării ordinului şi a încălcat
prevederile art. 84 alin. (2) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005 şi
art. 122 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- În cuprinsul dosarelor de client ridicate în copie nu au fost regăsite
extrase de cont sau formulare de raportare a activelor clientului
(cu excepţia celor solicitate expres de către echipa de control), societatea
nefăcând astfel dovada transmiterii acestor situaţii în conformitate
cu art. 84 alin. (2) lit. d) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005
şi respectiv art. 125 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- În cazul clientului S.D., la dosarul ridicat în copie, nu a fost regăsită
cererea de deschidere de cont, astfel cum prevede art. 81 alin. (1)
I. Societăţi de servicii de investiţii financiare 7
din Regulamentul CNVM nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 113
alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- În cadrul dosarelor de client verificate nu au fost regăsite notificări
cu privire la încadrarea clienţilor în categoriile specificate la
art. 234 din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- Din confruntarea, prin sondaj, a ordinelor de tranzacţionare (instrucţiunile
clienţilor) cu registrul tranzacţiilor societăţii (care reflectă
modul de executare a instrucţiunilor clienţilor) au fost constatate situaţii
în care nu au fost respectate întocmai instrucţiunile clienţilor,
fiind încălcate prevederile art. 90 alin. (1) din Regulamentul CNVM
nr. 15/2005, prevederi preluate de art. 137 alin. (1) din Regulamentul
CNVM nr. 32/2006.
- Raportul anual 2006 a fost transmis cu depăşirea termenului prevăzut
de art. 153 alin. (1) lit. e) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006
coroborat cu art. 7 alin. (1) din Instrucţiunea CNVM nr. 2/2007.
- Raportările privind evidenţa tranzacţiilor cu instrumente financiare
derivate au fost transmise la CNVM cu depăşirea termenului prevăzut
de art. 153 alin. (1) lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006.
- Pentru 20 de date, soldul contului 419 – clienţi creditori era
debitor (negativ), fapt ce reprezintă folosirea sumelor de bani aflate în
custodia societăţii în contul clienţilor creditori, în folosul clienţilor
debitori.
- Din analiza fişelor de cont s-au constatat foarte multe situaţii în
care clienţii societăţii (atât retail cât şi persoane relevante) au avut un
sold debitor (negativ) la data decontării, în sume foarte mari; debitul
maxim aparţinea clientului R.N., fiind înregistrat în data de decontare
25 mai 2007 şi având valoarea de 2.078.166 lei.
- Au fost reţinute situaţii în care societatea a permis retrageri de
numerar peste diponibilul aflat în cont sau chiar în condiţiile unui
sold deja debitor al contului.
- Astfel, rezultă că societatea a folosit banii clienţilor creditori în
alte scopuri decât pentru decontarea tranzacţiilor acestora, fără a avea
acordul lor.
Această faptă intră sub incidenţa prevederilor art. 112 lit. c) şi
lit. k) din Regulamentul CNVM nr. 15/2005, art. 163 lit. c) şi lit. k)
din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 şi art. 24 alin. (2) din Legea
nr. 297/2004.
- De asemenea s-a constatat faptul că SSIF O.V. SA utiliza cu
preponderenţă casieria pentru realizarea operaţiunilor clienţilor şi
pentru păstrarea disponibilităţilor acestora, cu încălcarea dispoziţiilor
art. 93 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 32/2006 coroborat cu
prevederile art. 1 din decizia CNVM nr. 928 din 8 mai 2008.
Anularea actelor 8 administrative ale CNVM
- Societatea nu a putut face dovada întocmirii zilnice a situaţiei
marcării la piaţă, aşa cum prevede art. 212 alin. (1) din Regulamentul
CNVM nr. 32/2006.
- SSIF O.V. SA nu a notificat CNVM şi ONPCSB persoana desemnată
cu aplicarea prevederilor legale referitoare la prevenirea şi
combaterea spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, astfel cum
prevede art. 16 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 11/2005, prevederi
preluate de art. 5 alin. (4) din Regulamentul CNVM nr. 5/2008.
- În data de 27 iunie 2008 au avut loc operaţiuni de depunere de
numerar în numele clienţilor L.L. şi H.I. cu suma de 335.000 lei, respectiv
300.000 lei, sume care depăşesc plafonul de raportare impus
prin prevederile art. 20 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 5/2008.
Prin ordonanţa CNVM nr. 752 din 23 decembrie 2008 s-a suspendat
autorizaţia de funcţionare a SSIF OV SA pe o perioadă de 30
de zile. Prin ordonanţa CNVM nr. 36 din 21 ianuarie 2009 s-a dispus
prelungirea cu 30 de zile a perioadei de suspendare, începând cu data
de 23 ianuarie 2009.
Legea impune (art. 278 din Legea nr. 297/2004) ca pârâta să constate
faptele ce constituie contravenţie în termen de 3 ani.
În speţă, cu ocazia controlului, constatandu-se săvârşirea unui număr
foarte mare de încălcări ale legii şi ale reglementărilor secundare
care erau în termenul general de prescripţie, a devenit aplicabil
art. 275 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 care prevede aplicarea sancţiunii
celei mai mari majorate cu până la 50%.
Susţinerile reclamantului în sensul că societatea nu a înregistrat
nicio plângere de la clienţi în decurs de 11 ani, nu au relevanţă în speţă.
Legea prevede că este contravenţie simpla nerespectare a dispoziţiilor
legii ori reglementărilor secundare ale CNVM. Nu are relevanţă
nici raportarea lunară (balanţa lunară) la CNVM în care s-a pus sub
observaţia Comisiei, potrivit constatării de la pct. 15 din ordonanţa
contestată, ci împrejurarea că această faptă prevăzută de lege nu a fost
anterior sancţionată.
Potrivit legislaţiei pieţei de capital, persoanele responsabile pentru
abaterile contravenţionale constatate sunt conducătorii societăţii autorizate
din cadrul Compartimentului de control intern servicii de investiţii
financiare O.V. SA Reclamantul a încălcat aceste prevederi
legale în deplină cunoştinţă de cauză, întrucât folosirea banilor clienţilor
în vederea acoperirii debitelor clienţilor debitori, au fost reţinute
şi cu prilejul controlului anterior. Reclamantul în calitate de conducător
avea responsabilitatea asigurării şi menţinerii unor standarde
profesionale şi de conduită adecvate, potrivit art. 65 alin. (3) din Regulamentul
CNVM nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii financiare.
De asemenea, potrivit legislaţiei în vigoare, reclamantului în
I. Societăţi de servicii de investiţii financiare 9
calitate de conducător, îi revenea obligaţia să prevină şi să propună
soluţii de remediere a oricăror situaţii de încălcare a legilor şi reglementărilor
aplicabile pieţei de capital sau a procedurilor interne ale
societăţii, pe perioada în care a deţinut funcţia de conducător.
Prevederile art. 110 alin. (2) lit. b) şi lit. n), art. 112 alin. (1) lit. b),
e), k), art. 113 alin. (l) lit. b) şi lit. d), art. 122 alin. (l) lit. b), art. 90
alin. (1), art. 122 alin. (6) lit. e), art. 234, art. 153 alin. (1) lit. e) din
Regulamentul CNVM nr. 32/2006 privind serviciile de investiţii
financiare, pe care reclamantul le-a încălcat în activitatea desfăşurată,
au valoare de normă juridică imperativă creata de legiuitor pentru
protejarea bunurilor şi intereselor clienţilor.
Faptele constatate în urma controlului efectuat de CNVM constituie
contravenţii. Caracterul continuat al faptelor constatate, prin prelungirea
şi persistarea pe un interval îndelungat de timp relevă lipsa
diligenţei petenţilor în ceea ce priveşte exercitarea corespunzătoare a
obligaţiilor ce decurg din calitatea de conducător al SSIF O.V. SA.
Prin caracterul repetabil şi constant al faptelor săvârşite, societatea
şi persoanele responsabile au răsturnat prezumţia de legalitate a activităţii
SSIF O.V.
Ordonanţa CNVM nr. 41 din 26 ianuarie 2009 s-a emis cu luarea
în considerare a tuturor circumstanţelor de fapt şi este rezultatul unei
analize corecte şi pertinente a temeiurilor reţinute în scopul individualizării
sancţiunii aplicate atât în ceea ce priveşte cuantumul amenzii
precum şi sancţiunea complementară a interzicerii desfăşurării de
activităţi pe piaţa de capital.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004
privind piaţa de capital, Curtea apreciază că la individualizarea sancţiunii
s-a ţinut seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii
faptei şi de conduita făptuitorului.
Amenda în valoare de 5.000 de lei a fost stabilită în conformitate cu
prevederile art. 276 lit. b) din Legea nr. 297/2004 care stabilesc limitele
de minim 500 de lei şi maxim 50.000 de lei pentru persoanele fizice.
Sancţiunea complementară a interzicerii desfăşurării de activităţi
pe piaţa de capital reprezintă o sancţiune complementară dispusă în
temeiul dispoziţiilor art. 273 alin. (1) lit. c) pct. 3, prin care se prevede
posibilitatea legală de a dispune „interzicerea temporară a desfăşurării
unor activităţi şi servicii ce cad sub incidenţa prezentei legi”.
Prin aplicarea acestor dispoziţii legale s-a realizat individualizarea
sancţiunii aplicate reclamantului, fără ca aceasta să reprezinte o interzicere
a dreptului la muncă al reclamantului.
Desfăşurarea de activităţi care intră sub incidenţa Legii nr. 297/2004
privind piaţa de capital reprezintă prestarea unor sarcini de serviciu
suplimentare exercitării pregătirii de bază pe care o deţine reclamantul
Anularea actelor 10 administrative ale CNVM
şi asupra căreia CNVM nu are abilităţi de a dispune măsuri de îngrădire
în ceea ce priveşte dreptul la muncă.
Având în vedere consecinţele faptelor reţinute în sarcina reclamantului
ca urmare a exercitării activităţii de conducător al SSIF O.V. SA,
astfel cum a fost autorizat de către CNVM, s-a impus pe cale de necesitate
măsura interzicerii temporare a derulării de activităţi în domeniul
pieţei de capital.
Folosirea întregii sume de bani a clienţilor creditori aflată în
custodia SSIF O.V. SA în vederea acoperirii debitelor clienţilor debitori
şi păstrarea în casierie a unei părţi importante din disponibilităţile
clienţilor fără a le plasa la o instituţie de credit, sunt fapte mult prea
grave pentru a putea analiza circumstanţele favorabile invocate de
reclamant în sensul că societatea de investiţii financiare s-a clasat pe
locul 16 în topul intermediarilor. Dimpotrivă, acest aspect relevă o
gravitate şi mai mare a faptelor şi o periculozitate deosebită a reclamantului
bun cunoscător al acestui domeniu, ce a procedat totuşi, la
săvârşirea unor astfel de fapte grave. Ca atare, nici atitudinea sa de
recunoaştere a faptei – ulterioară descoperirii lor, nu prezintă din
punctul de vedere al instanţei de judecată, un aspect determinant.
În consecinţă, Curtea constatând că ordonanţa nr. 41 din 26 ianuarie
2009 emisă de pârâtă este legală şi temeinică, în baza art. 18
din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 9 alin. (2) din Statutul
CNVM, a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului. Pentru ansamblul
acestor considerente, Curtea a respins cererea formulată, ca
fiind nefondată.
3. Societate de servicii de investiţii financiare. Încălcări
ale legislaţiei specifice pieţei de capital imputate preşedintelui
societăţii. Legalitate
O.U.G. nr. 28/2002, art. 179[1]
Nu se poate reţine că a intervenit o dezincriminare a sancţionării
contravenţionale a persoanelor fizice, administratori sau care
exercită de jure sau de facto funcţii de conducere în cadrul
[1] Articolul 179 din O.U.G. nr. 28/2002 a fost preluat prin art. 277 din Legea
nr. 297/2004, care are următorul conţinut: „(1) CNVM poate aplica sancţiuni persoanelor
fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanţi legali sau exercitând de
jure sau de facto funcţii de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activităţi
reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenţie pentru că, deşi
puteau şi trebuiau să prevină săvârşirea ei, nu au făcut-o. (2) Persoanele fizice prevăzute
la alin. (1) sunt ţinute şi la repararea prejudiciilor patrimoniale cauzate prin fapta
constituind contravenţie. Dacă fapta este imputabilă mai multor persoane, acestea sunt
ţinute solidar la repararea prejudiciului cauzat”.
I. Societăţi de servicii de investiţii financiare 11
persoanelor juridice supravegheate de CNVM, precum şi a persoanelor
fizice ce exercită cu titlu profesional activităţi aflate sub
incidenţa legilor pieţei de capital, întrucât aceasta a fost prevăzută
neîntrerupt începând cu art. 112 din Legea nr. 52/1994, în
cazul în care acestora le era imputabilă respectiva contravenţie,
pentru că, deşi puteau şi trebuiau să prevină săvârşirea ei nu au
făcut-o.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
decizia nr. 1141 din 28 martie 2006, în Legalis
Prin acţiunea înregistrată la 21 aprilie 2003, reclamantul N.A., în
calitate de preşedinte al SC R.I. SA a chemat în judecată pârâta
CNVM, solicitând anularea ordonanţei nr. 13 din 31 ianuarie 2003,
prin care a fost sancţionat cu amendă de 50.000.000 lei, pentru încălcarea
unor dispoziţii din Regulamentul CNVM, nr. 3/1998.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordonanţa atacată
este nelegală, întrucât nu este întemeiată în drept, în privinţa sancţionării
preşedintelui societăţii. Regulamentul nr. 3/1998 a fost abrogat
la 30 ianuarie 2003, iar noua reglementare, Regulamentul nr. 3/2003,
nu mai prevede posibilitatea sancţionării personale a reprezentantului
unei societăţi de servicii de investiţii financiare. Se mai susţine că,
deşi exista posibilitatea aplicării sancţiunii cu avertisment, autoritatea
a aplicat sancţiunea maximă.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, prin
sentinţa civilă nr. 728 din 27 mai 2003, a declinat competenţa, în favoarea
Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ.
Prin decizia nr. 1567 din 23 aprilie 2004, Curtea Supremă de Justiţie
a trimis cauza, spre competentă soluţionare, la Judecătoria Sectorului 4
Bucureşti. Prin sentinţa civilă nr. 1067 din 24 februarie 2006, această
instanţă a admis plângerea şi a anulat actul administrativ contestat.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul intimatei,
a casat sentinţa şi a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti,
Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Prin sentinţa civilă
nr. 1605 din 5 octombrie 2005, această ultimă instanţă a admis acţiunea,
a anulat ordonanţa, reţinând că CNVM l-a sancţionat pe reclamant,
cu amendă, pentru fapte care nu sunt calificate de lege, drept
contravenţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CNVM, susţinând
că în urma controlului efectuat la SC R.I. SA Bucureşti, au fost constatate
abateri de la prevederile Regulamentului CNVM nr. 3/1998, care
sunt prevăzute şi art. 89 din Regulamentul CNVM nr. 3/2002 şi că,
urmare a aplicării dispoziţiilor art. 177, coroborate cu art. 179 alin. (1)
Anularea actelor 12 administrative ale CNVM
din O.U.G. nr. 28/2002, modificate, CNVM l-a sancţionat pe reclamant,
cu minimum de amendă prevăzut de lege, persoana juridică fiind
sancţionată cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare.
Recursul este fondat. Cu ocazia controlului efectuat la SC R.I. SA
Bucureşti au fost constatate încălcări ale legislaţiei specifice pieţei de
capital, respectiv al prevederilor Regulamentului CNVM nr. 3/1998 şi
nr. 4/1998 şi ale Instrucţiunilor CNVM nr. 2/1999 şi deciziei CNVM
nr. 1262/2002.
Încălcarea acestor dispoziţii legale şi în conformitate cu prevederile
art. 177 şi art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată
şi modificată prin Legea nr. 525/2002 şi în baza prevederilor art. 17
alin. (2) pct. b din statutul CNVM, adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 514/2002, au determinat CNVM
să emită acte individuale de sancţionare, atât pe numele persoanei juridice
– ordonanţa CNVM nr. 12/2003, cât şi a preşedintelui acestuia,
N.A. – ordonanţa nr. 13/2003.
Aceste încălcări ale legislaţiei specifice pieţei de capital au fost
imputate preşedintelui societăţii care, în calitatea pe care o deţinea,
avea ca atribuţie specifică, supravegherea activităţii care se desfăşoară
în societate.
Baza legală a emiterii actului individual administrativ de sancţionare
cu amendă a reclamantului o constituie prevederile art. 17
alin. (2) lit. b) din Statutul CNVM, aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002,
cu modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 177 şi 179
din O.U.G. nr. 28/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 171 din O.U.G. nr. 28/2002,
privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele
reglementate, încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă
şi aplicarea acesteia se sancţionează administrativ, disciplinar, contravenţional
sau penal, după caz.
Următorul articol din aceeaşi ordonanţă enumeră faptele care
constituie contravenţii, printre care şi desfăşurarea, fără autorizaţii
sau cu încălcarea termenilor autorizaţiei, a căror activităţi sau operaţiuni
pentru care se impune autorizarea de către CNVM, respectiv
ţinerea evidenţelor de către societăţile de servicii de investiţii financiare,
în alte condiţii, decât cele prevăzute de lege sau de normele
adoptate în aplicarea acesteia.
Având în vedere faptul că societatea al cărui reprezentant în
consiliul de administraţie este reclamantul, a fost o societate de valori
mobiliare care şi-a putut desfăşura activitatea de intermediar pe piaţa
de capital din România, doar în baza autorizaţiei emisă de CNVM,
dispoziţiile articolului mai sus citat îi sunt aplicabile.
I. Societăţi de servicii de investiţii financiare 13
În ce priveşte temeiul legal aplicabil încadrării faptei, legea aplicabilă
este legea în vigoare la data săvârşirii faptei.
De altfel, abaterile constatate şi încadrate de echipa de control a
CNVM, în prevederile Regulamentului CNVM nr. 3/1998, privind
societăţile de valori mobiliare, sunt prevăzute şi în reglementarea
ulterioară, la art. 89 din Regulamentul CNVM nr. 3/2002. Prin urmare,
nu poate fi reţinută o vină instanţei de fond potrivit căreia faptele
reţinute de CNVM în actul contestat, nu sunt prevăzute printre faptele
expres şi limitativ enumerate de O.U.G. nr. 28/2002, aprobate prin
Legea nr. 525/2002.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, tocmai ca urmare a
aplicării dispoziţiilor art. 177, coroborate cu art. 179 alin. (1) din
O.U.G. nr. 28/2002, modificate, CNVM l-a sancţionat pe reclamant,
cu amenda de 50.000.000 lei, persoana juridică fiind, de asemenea,
sancţionată cu suspendarea autorizaţiei de funcţionare.
Potrivit art. 177 din ordonanţă, limitele amenzii aplicate persoanelor
fizice se stabilesc între 10.000.000 lei şi 200.000.000 lei.
Sancţionarea persoanei fizice nu era prevăzută expres în cuprinsul
Regulamentului nr. 3/1998, cum în mod eronat reţine instanţa de
fond, ci în cuprinsul Legii nr. 52/1994, în aplicarea căreia fusese emis
regulamentul. Nu se poate reţine că a intervenit o dezincriminare a
faptelor sancţionate, întrucât acestea erau prevăzute şi sancţionate,
atât de vechea reglementare (Regulamentul nr. 3/1998 şi Legea
nr. 52/1994), cât şi de reglementarea în vigoare la momentul emiterii
actului administrativ (Regulamentul nr. 3/2002 şi O.U.G. nr. 28/2002).
Regulamentul nr. 3/1998 nu a reprezentat, de altfel, singurul temei
al abaterilor reţinute în sarcina reclamantului şi al emiterii ordonanţei
de sancţionare, au mai fost aplicate şi Instrucţiunile CNVM nr. 2/1999
şi decizia CNVM nr. 1262/2002, faţă de care instanţa de fond nu s-a
pronunţat.
Având în vedere argumentele mai sus expuse, a fost admis recursul
declarat de CNVM şi a fost modificată sentinţa atacată, în
sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.
4. Societate de servicii de investiţii financiare. Neîndeplinirea
în termen legal a obligaţiilor de înregistrare de
menţiuni la ORC precum şi nerespectarea regulilor de prudenţialitate.
Sancţionarea contravenţională a conducătorului
societăţii. Legalitate
Legea nr. 297/2004, art. 14 alin. (2), art. 24 alin. (1)
Utilizarea sumelor depuse de unii clienţi pentru decontarea
tranzacţiilor efectuate de alţi clienţi fără ca aceştia să aibă dispoAnularea
actelor 14 administrative ale CNVM
nibilul necesar în cont la momentul decontării reprezintă o încălcare
a regulilor de prudenţialitate stabilite de lege pentru intermediari.
C.A. Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal,
sentinţa civilă nr. 410 din 21 ianuarie 2010, în Jurindex
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia
a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul O.S.E. a solicitat
în contradictoriu cu pârâta CNVM anularea ordonanţei nr. 498
din 2 septembrie 2008 emisă de autoritatea pârâtă prin care s-a dispus
sancţionarea sa în calitate de conducător al SC T. SA, cu o amendă în
valoare de 1000 lei pentru faptele reţinute în urma controlului efectuat
de către pârâtă la sediul societăţii.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că în urma controlului
efectuat de către Corpul de control al pârâtei în perioada 14 – 21 mai
2008 la sediul societăţii, s-a emis ordonanţa nr. 498 din 2 septembrie
2008 prin care a fost sancţionat cu o amendă de 1.000 lei avându-se
în vedere două categorii de încălcări:
1. Nerespectarea de către SC. T. SA a unor termene de înregistrare
la ORC a modificărilor legate de modul de funcţionare şi autorizare
a unor agenţii, de transmitere cu întârziere în alte cazuri a certificatelor
de înregistrare menţiuni şi a unor acte adiţionale referitoare la
contracte de închiriere.
2. Utilizarea de către SC T. SA în data de 8 august 2006 a sumelor
depuse de unii clienţi pentru decontarea tranzacţiilor efectuate de
anumiţi clienţi fără ca aceştia să aibă disponibilul necesar în cont la
momentul decontării.
Reclamantul arată că ordonanţa este nelegală şi netemeinică pentru
următoarele motive:
În primul rând neregulile semnalate nu au avut ca efect prejudicierea
niciunui client al societăţii, scopul implementării acestor
reguli prudenţiale fiind evitarea prejudiciului clienţilor.
Totodată s-au luat măsuri pentru remedierea acestor defecţiuni.
În al doilea rând reclamantul arată că el în calitate de conducător
nu se face vinovat de abaterile constatate de care se fac răspunzători
angajaţii în a căror sarcini de serviciu intrau coordonarea tuturor activităţilor
necesare deschiderii de noi agenţii.
În susţinerea acţiunii, reclamantul solicită proba cu acte şi martori,
depunând la dosar copia ordonanţei contestate şi acte.
Motivat instanţa a respins proba cu martori ca neutilă cauzei.
La dosar pârâta a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea
acţiunii ca neîntemeiată.

Autori: Constantin Patraulea
Editura: Hamangiu
Pagini: 312
Data aparititei: 28 Mai 2012

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.023 sec