Amurgul idolilor

Amurgul idolilor
Preț: 20,00 lei
Disponibilitate: în stoc
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 144
Format: 13x20
Categoria: Filosofie

DESCRIERE

Valorile, ideile după care s-au călăuzit îndeobşte filozofii apar în această operă târzie a lui Nietzsche drept idoli, drept zei care au încremenit într-o eternitate stătută şi a căror evoluţie pe scena lumii, prin urmare, s-a încheiat. Filozoful lucid, înţelegând oboseala bolnăvicioasă a spiritului vremii, are atunci drept imperativ anunţarea, adică grăbirea sfârşitului acestui spirit. Un exemplu paradigmatic de idol, lumea adevărată, lumea ideilor lui Platon, s-a retras treptat în sine, a ajuns inaccesibilă, indemonstrabilă, incognoscibilă, iar pentru om a devenit o idee nefolositoare, superfluă. Lichidarea ei este un imperativ. Dar, odată acest idol lichidat, ce lume mai rămâne? Cea a aparenţei, cea în care simţurile îşi subordonează raţiunea, iar corpul e mai valoros decât intelectul? Însă „odată cu lumea adevărată am lichidat-o şi pe cea aparentă“! Acesta, ne spune Nietzsche, e ceasul lui Zarathustra, vestitorul unei lumi noi, aflată dincolo de opoziţia dintre lumea aparentă şi lumea adevărată. Ca să poată fi înţeles mesajul lui Zarathustra, e necesară demascarea idolilor. Altfel spus, pentru a înţelege Aşa grăit-a Zarathustra trebuie să te pregăteşti descifrând sensul Amurgului idolilor.

„Azi nu mai cunoaştem milă faţă de noţiunea de «liber arbitru»: ştim prea bine ce-i aceasta -tertipul teologic cel mai dubios din câte există, în scopul de a face ca omenirea să devină «responsabilă» în sensul ei, adică de a o face dependentă de sine... Prezint aici doar psihologia a tot ce înseamnă «a face răspunzător».“ (Friedrich NIETZSCHE)



FRIEDRICH NIETZSCHE, filozof al culturii, filolog, scriitor, una dintre personalităţile ilustre ale gândirii moderne din secolul al XIX-lea, s-a născut la 15 octombrie 1844, la Rocken/Lutzen, in Germania, într-o familie de pastori protestanţi. Dupa studiile liceale la colegiul din Pforta, urmează cursurile Universităţilor din Bonn şi Leipzig, mai întâi la Facultatea de Teologie, apoi la cea de Filologie Clasică, în specialitatea limba şi literatura greacă veche, avându-l ca profesor pe cunoscutul Ritschl. Distingându-se, încă din timpul studiilor, ca un strălucit cercetător, Nietzsche este propus de Ritschl pentru catedra de filologie clasică la Universitatea din Basel, post de profesor, pe care-l ocupă în 1869, la vârsta de 25 de ani. Din aceşti ani datează şi prietenia lui Nietzsche - el însuşi muzician şi compozitor - cu Richard Wagner, a cărui personalitate, muzică şi gândire estetică au avut asupra gândirii nietzscheene o importantă influenţă. Decisiv a fost însă pentru această gândire contactul cu filozofia lui Schopenhauer. În 1872 apare Originea tragediei, studiu cu un deosebit ecou, iar între 1873 şi 1876, Consideraţii în afara timpului - o culegere de studii şi reflecţii filozofice. Începând din 1876, starea sănătăţii lui Nietzsche se înrăutăţeşte mereu. În 1879 renunţă la postul de profesor, stabilindu-se alternativ în Elveţia, la Sils-Maria în Engadin, în Italia şi în sudul Franţei şi consacrându-se numai scrisului. Din 1878 datează Omenesc, prea omenesc, în 1881 apare Aurora. Gânduri asupra prejudecăţilor moralei, în 1883-1887 Ştiinta voioasă, în 1883-1885 Aşa grăit-a Zarathustra, în 1886 Dincolo de bine şi de rău, în 1887 Genealogia moralei precum şi noi ediţii ale lucrărilor anterioare. În 1888 este publicată autobiografia sa, Ecce Homo, iar în 1889, Amurgul idolilor. În acelaşi an, Nietzsche, grav bolnav psihic, este internat în diferite clinici. Dupa câteva intervale de remisiune, în care se mai ocupă de reeditări, traduceri din operele sale şi îşi continuă corespondenţa, moare în 1900 la Weimar.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.036 sec