"Valeriu Popa - din tainele unui initiat roman"

Sunteti la un pas sa va aventurati intr-o calalatorie extraordinara prin invataturile celui care a adus alinare in viata si in sufletul multor oameni. Oare o sa faceti pasul?
Daca da... veti asista la o impartasire plina de umilinta umila a unor adevarari care pe masura ce oricare din noi le traim, incep sa devina parte din noi ... si ne permit sa facem lucruri tot mai si tot mai marete, mult mai marete decat ceea ce poate corpul sa realizeze vreodata.
Si poate, dacnd acest pas, un lucru absolut minunat care vi se va intampla ... si poate acesta va fi ca va veti simiti sufletul cum tresare si reinvie pe masura ce descoperiti din tainele celui care si azi, prin mostenirea lasata, a reuseste sa aduca speranta in viata celor care au nevoie de ea si o cauta.

Am citit cateva citate din "carte" pe alt site. Si, daca mi se permite sa comentez... O insiruire de cuvinte si expresii pompoase care incearca sa impresioneze cititorului neavizat, si sa lase impresia ca autoarea e superioara intelectual, stiutoare, adanca... De o aroganta gretoasa pe alocuri, pretinzand ca a atins iluminarea prin umilinta, de altfel, autoarea pare sa fi facut copy-paste din Cosmopolitan si ceva bloguri usurele de tematica asemanatoare. Dincolo de cuvinte, ma mir ca a avut timpul sa il cunoasca pe dl. Valeriu Popa, pe de o parte, si sa scrie fituica asta, pe de alta parte. In ambele perioade din viata domniei sale, onor autoarea se indeletnicea cu adulterul si isi aloca aproape exclusiv vocabularul eteric spalarii creierilor unor domni potenti financiar, dar lejer casatoriti.

Textul de mai sus este un citat, banuiesc. Cinci randuri din care am extras urmatoarele: - "legea creatiei"? "legea divina"? woooow. Interesant, unde anume as putea culege mai multe informatii despre aceste legi? - "omul este creatia perfecta"? Ma simt deja mai bine, om fiind, desi definitia perfectiunii mi-e inca neclara. - "pana la ora actuala" determina o incadrare a frazei la timpul trecut, asadar verbul din principala ar fi de dorit sa nu fie la prezent. Gramatica, bat-o vina! - Am inteles, desi sunt mai greu de cap, faza cu entitatile, n-am priceput autoarea impreuna cu cine ar putea face, dar nu fac, vorbire despre entitatile superioare. Deoarece nu indraznesc, autoarea si inca cineva, sau poate autoarea vorbeste despre sine la plural, si de fapt apelativul ar fi "Majestate" cand i se adreseaza cineva... Cata aroganta absolut dezgustatoare si supra-apreciere a intelectului, cunostintelor si fiintei autoarei, care nu face decat sa contrazica teoriile cu evolutia spirituala. Ea deci stie faza cu entitatile, dar nu ne zice noua fraierilor. Gretos. 92 de pagini de asa ceva? Thanks, but no, thanks. In afara de asta, poate ar trebui sa vin in ajutorul stimabilei cu circumstante atenuante: evolutia spirituala a domniei sale posibil sa fi fost lejer deranjata de timpul alocat aprofundarii tehnicilor de adulter si insusire a bunurilor altora, prin intermediul adulterului. Evident, astfel incat ceva mai tarziu sa poate scrie o carte despre asta, ca de entitatile superioare inca nu poate, ca nu suntem pregatiti.

Aum citit despre umilinta umila si fiind foarte impresionat, m-am intors pe partea cealalta de atata lectura. Te astept sa ne revedem pentru a impartasi tainele urinoterapiei, in aceasta umilinta umila!