Tirania penitentei

Traducere din limba franceză şi note de: Vasile Zincenco

"«Întreaga lume ne urăşte, iar noi merităm acest lucru: iată convingerea majorităţii europenilor, cel puţin în Vest.»

Europa este vinovată faţă de trecutul ei (războaie, persecuţii religioase, colonizări, fascism, comunism), iar europenii sunt datori să se supună unui examen critic radical, mai mult chiar, să «repare» nedreptăţile trecutului, rescriind pur şi simplu istoria din perspectiva unei permanente mea culpa. O adevărată «tiranie a penitenţei» domină scena politică actuală, ai cărei pioni se refugiază într-un ecumenism ipocrit şi caricatural, evitâd să comemoreze anumite zile ale istoriei naţionale, de teama de a nu degaja sensibilităţi rasiste sau de a nu rememora episoade colonialiste.

Pe un ton polemic şi incisiv, Pascal Bruckner incriminează această ideologie a masochimului naţional susţinută în europa de o întreagă tradiţie a gândirii critice (iniţiată de Nietzsche şi desăvârşită de deconstructivism) şi înlocuieşte teza culpabilităţii cu una a superiorităţii istorice: «Se poate spune, mai degrabă, că Europa şi-a învins monştrii, a abolit sclavia, a abandonat colonialismul, a învins fascismul, a făcut KO comunismul. Ce alt continent mai poate afişa un astfel de bilanţ?»

Apărută în Franţa în octombrie 2006, cartea lui Pascal Bruckner «Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental» a stârnit până în prezent aprige dezbateri şi controverse intelectuale, demascând fără reţinere obsesia de autoflagelare care domină discursul despre trecutul occidental şi revalorizând un sentiment de mândrie naţională, eclipsat, de ceva vreme, de simpatiile pro-americane."