România enigmatică şi insolită (vol. 2)

LOCATII ARANJATE PE JUDETE, RESPECTIV LOCALITĂŢI
Jud. Alba

Aiud (M, jud AB) - Biserica Reformat-Calvină (sec. XV) a constituit nucleul cetăţii Aiudului, iniţial o biserică fortificată, căreia ulterior i s-au adăugat elemente defensive suplimentare. Biserica a fost construită în stilul gotic, ulterior adău-gându-se influenţe baroce.

In timp, confesiunile de care aparţinea s-au schimbat, alternanţa grefând mai ales asupra decoraţiunilor interioare. La intrările de pe laturile Nord şi Sud, se remarcă simbolurile pentagonale (sub ogiva uşii) şi hexagonale (deasupra ogivei), ambele casetate radia! şi simetric.

De remarcat şi rozeta gotică cu Steaua lui David (Magen David), arcuită. Localnicii cred cu tărie în calitatea cocoşului-giruetă metalic (supranumit Vestitorul ploii; amplasat pe acoperişul absidei altarului) de a vesti, prin mişcarea sa într-o anumită direcţie, apropierea timpul ploios.

O legendă locală aminteşte jertfa accidentală a celui care, la finalizarea construcţiei, a poziţionat ornamentul turlei, - un «buzdugan» metalic deasupra căruia, pe o vergea, «străjuia» un soare “.

Căzut şi zdrobit de pământ după ce-şi finalizase misiunea (a se observa motivul ciclicităţii jertfei fondatoare, de început şi sfârşit al construcţiei unui edificiu), a fost îngropat „în locul în care a căzut, astfel explicându-se existenţa pietrei funerare în imediata vecinătate a bisericii“.

Mai apropiat de o legendă urbană este blestemul proferat de familia celui decedat „ca oricine va vrea să facă un rău cât de mic lucrării pentru care meşterul respectiv a murit, să i se întâmple nenorociri asemănătoare“.

In acelaşi registru pare a se încadra şi soldatul rus, care a plătit cu moartea distrugerea profanatoare a soarelui decorativ din vârful turleI?. Pe latura nordică, în drepta intrării, este plasat un stâlp „totemic“, comemorativ (Szasz Pal; 1881-1954), modem.

……………

Jud. Giurgiu

Giurgiu (M, jud. GR) - O biserică şi un cimitir subteran au fost descoperite în anul 2008 de arheologi de la Muzeul Judeţean Teohari Antonescu (str. Constantin Dobrogeanu Gherea 3), In apropierea Catedralei Episcopale Adormirea Maici Domnului (Bd. Bucureşti 2; 1852), confirmând astfel existenţa sa legendară. Între anii 1420 şi 1829, cu scurte întreruperi, oraşul Giurgiu a fost sub control turcesc.

Aparent, motivaţia de a construi sub pământ lăcaşul de cult face apel la turcii „răi“: perioada de sub ocupaţia otomană a fost una de restrişte, în care creştinii nu mai aveau dreptul să deţină biserici pe suprafaţa pământului.

Turcii au introdus această lege în speranţa ca astfel religia musulmană se va propaga în toate teritoriile cucerite.

Toate cunoştinţele actuale despre Imperiul Otoman indică însă o politică aproape liberală privind toleranţa şi respectarea cultelor religioase;...

Ciocănăi (s., C. Moşoaia, jud. AG)

- Deşi despre reprezentări ale Morţii pe zidurile exterioare ale unor biserici din Muntenia am mai amintit în această carte, cazul bisericii cu hramurile Sf. Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului (1840) prezintă anumite particularităţi.

Supranumele de „Biserica cu Moartea" nu pare a veni de la pictura în sine aflată pe peretele de Sud (nu de Est) al bisericii, ci de la morţile inexplicabile ale unor oameni care au încercat să şteargă (de fapt să acopere) această pictură: „Oamenii povestesc că, în urmă cu 30 de ani, din ordinul mai-marilor Partidului Comunist, parohului i s-a impus să şteargă „caricatura aia" de pe zidul bisericii. Preotul l-a pus pe un sătean să dea cu var peste dracii de pe pereţi. După ce a terminat treaba, acesta a murit în mod inexplicabil, în timp ce juca hora, la o nuntă.

Nu a mai trecut mult timp şi preotul însuşi a murit în mod ciudat. La înmormântarea unei rude a lui, carul mortuar a plecat la vale, iar omul n-a mai apucat să se ferească din calea acestuia Tendinţa de autoregenerare a unor picturi o mai întâlnim şi în alte cazuri prezentate; autentic sau nu, fenomenul nu este singular: „La scurt timp după moartea celor doi, imaginea astupată cu var a reapărut pe perete, puţin estompată". Nu ştim dacă acest fenomen a născut legenda potrivit căreia desenul acela cu Moartea nu poate fi şters.

Dacă în alte locuri, reprezentarea Morţii are rol moralizator, aici tradiţia locală îi atribuie o valenţă comemorativă (probabil o exagerare locală, menită să întregească latura macabră a monumentului): In timpul unei invazii otomane, în biserică s-au refugiat o parte dintre locuitorii satului, care au ars acolo de vii. Sub impactul evenimentului, unul dintre ctitorii bisericii din Ciocănăi a ţinut să redea mai târziu tema morţii pe peretele exterior al bisericii, pentru a evoca vremurile de suferinţă prin care a trecut aşezarea.

Bătrânii din sat spun că nimeni nu are curajul să atingă pictura, iar cei care vor să o fotografieze trebuie să aibă mare credinţă în Dumnezeu, altfel poza va ieşi alb-negru, şi nu în culori, aşa cum ar trebui. Sătenii spun că foarte mulţi turişti au vrut să o fotografieze, dar la foarte puţini desenul a ieşit în culori, exact aşa cum este pictat…
Caracteristici
Numărul de pagini: 254
Formatul în cm. (l x L): 11 x 18

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie