Romani si Unguri 1940 - 2011

Istoricul Petre Ţurlea, născut în 1947, fost deputat în trei legislaturi, premiat al Academiei Române pentru cele patru volume apărute în seria "Scrisori către Nicolae Iorga", a publicat în ultimii ani mai multe volume foarte căutate despre dictatura regală, Partidul Renaşterii Naţionale, Ion Antonescu, dar şi trei volume despre relaţiile dintre români şi unguri în secolul trecut. Pe acestea din urmă le topeşte în cartea de faţă, cu copleşitoare note de subsol, întreaga informaţie fiind adusă la zi*).

Analiza relaţiei dintre români şi unguri nu se impune - e de părere autorul - doar pentru că trebuie luminate unele fapte istorice, ci şi pentru că, "cunoscând constantele ei în întreaga Istorie contemporană, ştim şi la ce ne putem aştepta în viitor." Ungaria nu s-a împăcat niciodată cu graniţele care-i fuseseră trasate la Trianon, mai spune istoricul. "De la Trianon, ţelul suprem al Ungariei era acela de a redeveni Mare. Acestui ţel i-au fost consacrate toate forţele Statului."

Volumul cuprinde trei mari părţi: Ip şi Trăznea, atrocităţile maghiare şi acţiunea diplomatică românească; Transilvania de Nord-Est între 1944 şi 1952; UDMR şi societatea românească, adică perioada 1989-2011. Concluzia este tranşantă, chiar dură: "În raporturile dintre români şi unguri, în perioada 1940-2011, predomină nota conflictuală. Motivul este cel vechi: Transilvania. Asupra acesteia, dreptul de stăpânire al românilor este evident, din punct de vedere istoric, dar şi datorită ponderii demografice. Dar acest drept este permanent contestat de unguri.

Se impune şi o comparaţie între comprtamentul fiecăruia din cei doi pretendenţi la stăpânirea regiunii respective, faţă de celălalt. Românii nu au asociat niciodată afirmarea dreptului lor cu acţiuni antimaghiare, în afara celor de apărare; le-au cerut acestora doar să respecte Ţara în care trăiesc, unde este loc pentru toţi. În schimb, de fiecare dată când au avut Puterea, ungurii au organizat şi pus în practică purificarea etnică a regiunii, prin toate mijloacele posibile: începând cu asasinarea în masă a românilor şi terminând cu alungarea lor. Purificarea etnică a fost practicată intens în perioada 1940-1944, în timpul ocupaţiei hortyste, în perioada 1952-1968, în timpul existenţei Regiunii Autonome Maghiare; în perioada începută prin evenimentele din decembrie 1989."

Istoricul ajunge şi la prezentul apropiat. "Faptul duce la convingerea românilor că înfiinţarea Ţinutului Secuiesc autonom va provoca o nouă perioadă de asuprire maximă a lor; şi ungurii tot nu vor fi mulţumiţi, pentru că dezideratul lor maximal este Ungaria Mare. Este o concluzie: cei aflaţi în fruntea României ar trebui să cunoască Istoria, pentru a nu repeta greşelile vremurilor trecute."

De ce socotim această carte un eveniment editorial? În primul rând, datorită actualităţii subiectului. În al doilea rând, datorită abundenţei informaţiilor. Cum spuneam, cartea copleşeşte prin materialul documentar adunat din toate arhivele posibile. În plus, toate informaţiile sunt la zi. De acum încolo, oricine va dori să se informeze asupra subiectului, nu va putea eluda această carte, mai mult, va găsi în ea întreaga substanţă necesară. Indiferent că va fi sau nu de acord cu concluziile autorului. Faptele istorice rămân fapte, oricare ar fi interpretarea lor.