Poezia lui Lucian Blaga şi gândirea mitică

Ediţie critică, prefaţă, îngrijirea textului şi indice de AUREL SASU


Ca orice creator profund, Lucian Blaga este şi un teolog, indiferent de soluţia finală ce o dă problemei religioase. Faptul că porneşte de la teologie, întăreşte poziţia pe care va rămâne până la urmă, în cazul său, aceea a intuiţiei metafizice. Importanţa poziţiei alese de poet ni se pare a fi cu totul deosebită pentru poezia românească. Ea constituie, după cât credem, primul moment de curaj „absolut” în lirica noastră. Rădăcinile ei ating straturile primordiale ale culturii şi dacă, de pildă, gândirea mitică îşi află corespondenţa în faza primitivă a oricărui popor, modul învierii ei şi al ridicării în conştiinţa savantă constituie meritul unui poet de primul rang şi şansa rară a unei culturi tinere în tensiunea ei de autenticizare. Poet metafizician Lucian Blaga propune o modalitate lirică de valabilitate europeană, într-o vreme când, atât raţiunea, cât şi credinţa sunt deopotrivă de compromise. Învierea simbolurilor aurorale, care au alimentat marile creaţii, fie în teologie sau metafizică, dovedeşte parcă vitalitatea excepţională a neamului în limba căruia poetul îşi exprimă intuiţia. Întoarcerea la izvoare fantastice de creaţie, prin gândirea mitică, şi capacitatea de primenire robustă a intuiţiei metafizice, socotite în genere sleite, constituie un semn de deşteptare la o nouă viaţă a bătrânei culturi europene, din care ne-am alimentat până azi cu evlavie mai mult timidă, decât respectuoasă. Dar creaţia lui Lucian Blaga, amplă îndeosebi prin metoda ce o propune, pare a fi un protest împotriva supuşeniei noastre, o înălţare cutezătoare a frunţii şi o chemare la o recoltă nouă a spiritului.

CONSTANTIN FÂNTÂNERU

Cu tot respectul, L Blaga nu porneste in demersul sau poetic si filosofic de la teologie, de fapt ajunge chiar sa nege teologia ortodoxa. Prin conceptele create de el, unele metaforic exprimate, ca de ex. Marele Anonim, L Blaga atinge radacini ale filonului samanic de gandire si putere, apropiat ca si vederi de V Voiculescu si M Eliade, filon pe care el il intuieste mai intai, apoi il conceptualizeaza intr-o forma demna de invidiat! Prin aceasta el este impreuna un poet, adica creator, in sensul originar al termenului si un metafizician care se ocupa de realitatile ultime, cele de dincolo de sfera perceptibilului fizic.