Platon Phaidon sau Despre suflet

Socrate: Trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne impartasi, cat suntem in viata, din virtute si intelepciune. Frumoasa e rasplata, iar speranta mare. Fireste, nu se cade ca un om de bun-simt sa se inversuneze in a sustine ca lucrurile stau intocmai asa cum le-am infatisat eu. Dar ceea ce se cuvine sa sustin cu toata darzenia este ca, de vreme ce sufletul, nu-ncape indoiala, e nemuritor, soarta si salasurile lui vor fi cam asa cum am spus. Crezand asta, cred ca merita sa iti asumi oarecare risc. Caci e un risc frumos si tot ce tine de el trebuie sa ni-l repetam ca pe o incantatie. Iata de ce zabovesc de atata vreme asupra mitului. In orice caz, tinand seama de acestea, omul care, de-a lungul vietii, si-a luat ramas bun de la placerile si de la podoabele trupului, pe care le socotea straine de el si daunatoare, omul care, dimpotriva, si-a dat toata silinta sa invete ceva, care, in loc de podoabe straine, a vrut pentru sufletul sau podoabele sale adevarate: cumpatarea si dreptatea, curajul, libertatea si adevarul, omul acesta trebuie sa aiba incredere in soarta sufletului.

Traducere de Petru Cretia, lamuriri preliminare si note de Manuela Tecusan



Platon Se naste la Atena, probabil in 427 i. Chr., intr-o perioada istorica sumbra, dat fiind ca asista la zdrobirea cetatii in timpul razboaielor peloponeziene. In 408 il intalneste pe Socrate si, de atunci, renunta la politica in favoarea filozofiei. Se numara printre discipolii acestuia pana la judecarea si moartea sa, evenimente care-l vor fi marcat profund.