Novella italiana dell' età barocca/Nuvela italiană din perioada barocului

Caracteristicile fundamentale ale nuvelisticii secolului al XVII-lea sunt tensiunea şi imposibilitatea de a concilia comportamentele opuse, percepute de scriitori în egală măsură şi într-o manieră profundă. Pe de o parte, vorbim despre o formă de vitalism care se manifestă atât în acţiunile îndrăzneţe şi energice care schimbă realitatea şi pe care, din impuls sau din calcul, le întreprind personajele, cât şi în disponibilitatea vie a acestora de a lua ceea ce le oferă întâmplarea. Pe de altă parte, nu trebuie trecută cu vederea un fel de detaşare faţă de dimensiunea lumească, manifestată atât sub forma scepticismului faţă de aspiraţiile cultivate şi chiar de obiectivele atinse, cât şi ca o percepţie a caducităţii şi a caracterului iluzoriu a tot ce este pământesc. Această oscilaţie între implicarea în lume şi retragerea din ea, între impulsul de a acţiona şi dorinţa de a evada, între voinţa de afirmare personală şi dorinţa de anihilare nu este proprie numai secolului al XVII-lea, ci, dimpotrivă, oricărei epoci. Însă în sus-numitul veac, poate mai mult decât în orice altă epocă, ea a fost resimţită într-o manieră acută şi nu rareori chinuitoare, devenind un obiect de meditaţie şi reprezentare artistică. De aceea, nuvelistica barocă, la fel ca alte forme de literatură şi artă din perioada respectivă, îl captivează pe cititorul de astăzi vorbindu-i despre această alternanţă şi despre acest conflict şi oferindu-i sugestii şi motive care alimentează sentimentele şi reflecţiile cu privire la o condiţie contradictorie şi neliniştitoare mereu actuală." (Davide CONRIERI)