Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura (Editia 201

Editia a II-a revazuta, adaugita si ilustrata

„N-am putut sa las din mina cartea lui Andrei Oisteanu. Am aflat din ea ca multi autori din cultura romana foloseau narcotice, experimental sau hedonistic. Dar aici este un pericol extraordinar: toate aceste stimulente ard si distrug. Cei care sunt artisti cu adevarat, cei mai multi dintre ei, au ars luminarea la ambele capete. Sint faimosii damnati pe care ii cunoastem. Cartea lui Andrei Oisteanu este o parte a tabloului, pina acum escamotata, al culturii romane.” (Mircea Cartarescu)

„O explorare vasta din unghi cultural, istoric si antropologic aplicata dimensiunii evazionist-narcotice a identitatii autohtone. Invocindu-i pe Jünger, Culianu si Codrescu, Andrei Oisteanu isi dezvaluie pedagogia de «invatator/dezvatator» care «elibereaza mintea de sub stapinirea conventiilor, permitindu-i sa perceapa lumea in toate dimensiunile ei». Prin complexitatea si acribia investigatiilor, prin cuceritoarea eruditie enciclopedica si prin «revolutiile» interpretative, volumul aduce o importanta schimbare de orizont in antropologia noastra culturala si se afirma ca una dintre sintezele de pondere ale culturii romane dintotdeauna.” (Paul Cernat)

Cuprins:
Fumigatii de canabis si alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • „Prajitura mortilor”. Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac si alte stupefiante” • Boale si leacuri de’amor • Al. Odobescu: Supradoza de morfina• Alexandru Macedonski: „Vis de opium” • Ion Minulescu: „Nici opium, nici tutun de pipa” • Mateiu Caragiale: Opium, canabis si hasis la Curtea-Veche