Marea iubirii pierdute

Celestria îşi petrece întotdeauna vacanţa de vară la Pendrift Hall, conacul străvechi din Cornwall, acoperit de glicină şi vişă-de-vie, care fusese căminul familiei Montague timp de generaţii întregi. În vara anului 1958, punctul culminant este un bal fastuos organizat în onoarea celei de-a cincizecea aniversări a lui Archie Montague, iar frumoasa fată, aflată în pragul maturităţii, aşteaptă cu nerăbdare să îşi pună în practică talentele în materie de flirt asupra băieţilor din familia Wilmotte. Însă ceea ce ar fi trebuit să fie o noapte de sărbăto are se termină cu o catastrofă. Ca urmare, bunicul Celestriei o încurajează să facă pe detectivul, să găsească o explicaţie pentru evenimentele uluitoare. Ancheta o poartă pe coasta Italiei, în ţinutul aspru al Pugliei şi la răcoarea arcadelor Mănăstirii Santa Maria del Mare. Aici, Celestria cunoaşte un străin misterios şi este nevoită să înfrunte adevăruri neplăcute despre familia ei - şi despre ea însăşi. Odată cu această experienţă, se va transforma - dintr-o fată egoistă devenind o femeie matură - salvându-şi familia.