Istoria lumii de la Big Bang până în prezent

O abordare nouă a unei teme ce ar putea părea, la prima vedere, supralicitată. Există, în literatura universală, atât de multe lucrări în domeniul istoriei, încât ne-am putea întreba – şi nu fără oarecare temei – în ce măsură ar fi necesară încă o carte ce-ar înfăţişa istoria civilizaţiei umane. Am fi tentaţi să o citim? În ce grad ar fi această temă accesibilă publicului larg? Ajunşi, însă, în acest stadiu al întrebărilor, trebuie să ne oprim şi să detaliem puţin.

Istoria Lumii – De la Big Bang până în prezent nu este încă un manual care să trateze exclusiv evenimentele legate de civilizaţia umană. Cartea constituie una dintre primele încercări de a prezenta, într-o viziune integratoare, devenirea speciei Homo sapiens investigată în cadrul proceselor naturale (şi intercondiţionată de acestea) care au loc la scară planetară, chiar cosmică. Pentru mai multă precizie, menţionăm că lucrarea de faţă recurge, în povestirea şi în analiza etapelor parcurse de umanitate de la apariţie până în prezent, atât la datele şi la metodele specifice studiului istoric riguros, cât şi la multitudinea informaţiilor din trecut pe care le oferă, cu generozitate, ştiinţele exacte şi (demers în premieră) religia.

De-a lungul istoriei sale, omul a fost, o lungă perioadă, aproape la cheremul elementelor naturii. Pe care a dorit să le înţeleagă, apoi să le dirijeze întrucâtva, chiar să le stăpânească. O atitudine care i-a folosit şi care i-a dăunat, în acelaşi timp. Ceea ce a reuşit Homo sapiens a fost să intervină, nu de puţine ori nesăbuit, în echilibrele naturii şi să interfere, dizarmonic, cu mediul său natural. Se ştie că urmările acestor intervenţii sunt tot mai vizibile astăzi, în vreme ce speranţa de recâştigare a acelei înţelepciuni naturale, pierdută de societăţile moderne ultratehnologizate, este tot mai firavă.

Firul călăuzitor al acestei cărţi ar putea fi rezumat în cuvintele: oamenii au fost şi sunt (organic, energetic, informaţional) parte a unei structuri mult mai mari, proiectată dincolo de hotarele cuprinderii noastre în ceea ce priveşte desfăşurarea în spaţiu şi în timp. Iată, lucrarea de faţă vă oferă ocazia de a începe să înţelegeţi cine suntem şi de unde venim. Ce drumuri am parcurs, ce tovarăşi de călătorii am avut, unde ne-am poticnit, în ce am crezut.
Dar ne oferă şi ideea – ispititoare, nu? – de a ne întreba unde vom ajunge. Şi peste câtă vreme.

Intr-adevar Big Bangul este un lucru foarte ineligent si o tema care va fi in continuare indelung dezbatuta. Sa nu uitam ca totul e relativ. Actuala filosofie a lumii este in mod cert gresit conceputa, dar sa nu uitam ca ea poate fi indreptata. Ideea legata de libertatea omului este profund subiectiva,deoare libertatea ce presupune lipsa de ratiune este total daunatoare.

Big Bangul este o idee! Teoria nedemonstrata ramane doar o simpla parere iar cine crede in ea un adept mai mult religios decat al stiintei. Stiinta ramane ceea ce are o baza demonstrabila, restul e parere. Eu cred ca si a crede in Dumnezeu este o stiinta in cazul acesta...Si nu este important unde ajungem ci de ce ne induc altii acest sistem social deloc democratic. Vivat socialism global? Filosofia lumii este sigur gresita. De ce? Pentru ca omul in sine nu traieste PENTRU un sistem. ESTE LIBER! Salutare!